Pe Digiteca ARCANUM (https://adt.arcanum.com/ro/), la care accesul e liber până pe 15 octombrie, putem citi ziare şi reviste care au apărut din 1858 („Zimbrulu si Vulturulu” – cu litere chirilice) şi până în zilele noastre. Am profitat de imensa ocazie de a citi ce scria presa despre Sighet şi am realizat un grupaj de informaţii din epocă, pe care le-am pus în mai multe categorii. Unde am avut ceva de comentat, mi-am trecut iniţialele.
CULTURA DE ALTĂDATĂ
În „Familia” din 1882, apărea articolul „Societatea pentru fond de teatru român. Raportul comitetului la adunarea generală din Sighet la 7 august 1882”, din care citez:
„Cei ce lucrează pentru cultură, probează că ţin cont de condiţiunile de viaţă a unei naţiuni. Cei ce pot să producă un resultat mulţămitor, se pot felicita. Societatea nostră, care creează un fond, din care să se potă înfiinţă un teatru naţional român, are asemenea naltă problemă culturală. Căci, ce este scopul teatrului? De a fi un organ de frunte pentru poleirea gustului frumos, pentru respândirea moravurilor bune şi pentru cultura limbei. Teatrul este o oglindă, în care se reflectează secolii trecuţi şi în care ne vedem noi înşiine, cu toate însuşirile bune şi rele; o şcolă în care prin exemplele presintate învăţăm a iubi virtutea şi a despreţui păcatul; un tribunal necorupt şi drept, care pronunţă fără cruţare verdictul său. După biserică şi şcolă, teatrul este cea mai importantă instituțiune culturală în o ţară”.
„Universul”, februarie 1925: „Se ştie că se lucrează din partea autorităţilor la înjghebarea teatrului de vest, care va juca pe rând în toate oraşele de la graniţă deci şi în Sighet. In acest scop d-1 O. Simon, directorul şcoalei normale, a căpătat delegaţie din partea prefecturii şi primăriei să lucreze la amenajarea scenei de la palatul cultural. D-l Simon a şi început lucrul strângând cu ajutorul autorităţilor tot materialul brut de care are nevoe în mod gratuit de la comercianţi. Cortina pictată de d-l Traian Bilţiu, absolvent al şcoalei de belearte din Bucureşti, este aproape gata. Populaţia aşteaptă cu bucurie marele eveniment când vor juca în Sighet valoroşii artişti ai teatrului naţional din Bucureşti”.
H.P. Fără discuţie, teatrul educă, „poleieşte gustul [pentru] frumos”. Ehhh… zic şi eu, oftând…
ZILE (G)RELE, ZILE BUNE
„Universul”, iunie 1940: „ZILE FĂRĂ CARNE LA SIGHET. — Rezidenţia ţinutului a admis ca, la Sighet, zilele fără carne să fie înlocuite cu zilele de Luni, Marţi şi Miercuri”.
H.P. Un mod elegant de a face faţă foametei acelor ani…
Sau, în acelaşi ziar: „MUNCITOREŞTI. — Fabrica de mobile îndoite din Sighet s’a văzut silită să concedieze 130 din totalul de muncitori. Fabrica avea mare debuşeu în America, unde-şi exporta 90% din produse”.
H.P. În digitecă apare de mai multe ori sintagma „oropsitul” când e vorba despre Sighet sau despre Maramureş. Doar trei exemple aici: „Patria” , aprilie 1936 (oropsitul Maramureş), „Curentul”, octombrie 1938 (oropsitul Maramureş), „Dimineaţa”, martie 1929 (necăjitul şi oropsitul nostru ţinut), etc. S-o fi schimbat ceva de-atunci ?…
„Universul”, februarie 1940: „EXPORT DE VITE IN TURCIA. — La Sighet au sosit mai mulţi negustori turci cari, până acuma, au îmbarcat două vagoane de vaci pentru crescătoriile din Turcia”. Acelaşi ziar scria în iulie 1938 despre „Oborul comunal de vite, în care se vând şi vacile „Algau”,căutate atât de mult de negustorii din Grecia, Turcia, Italia şi în special din Palestina”,
H.P. Spun doar atât: Staţiunea de Cercetări Zootehnice şi trec repede la alt subiect…
„RAIUL” COMUNIST DIN FILME
„Universul”, 11 februarie 1940: „Acum, de câteva zile, se face aceiaş reclamă, cu afişe de mărimi considerabile şi cu invitaţii înmânate în plicuri spectatorilor de la cinema — pentru filmul de realizări sovietice în domeniul social şi economic, intitulate: „Emigranţii spre Birobidjan”, care va rula la Sighet în zilele de 12—15 Februarie. După ce am mai asistat şi la o scenă filmată, în care înfăţişa înfrăţirea trupelor şi a ofiţerimii germano-sovietice pe teritoriul polonez se prea poate ca în curând să putem asista şi la filme de doctrină specific comunistă. Desigur, aceste spectacole nu au niicio înrâurire asupra puţinilor, care cunosc de aproape metodele propagandei sovietice şi sunt în curent cu stările sociale şi economice din Rusia şi din vecina noastră Galiţie Orientală, însă masa ignorantă şi naivă rămâne entuziasmată de cele văzute pe ecran, deoarece ea nu ştie, că „nu-i tot aur ce luceşte”. În interessul acestei mase de cetăţeni de la graniţă, ar fi bine, ca rularea filmului de această natură ori să se interzică ori să fie precedată de o conferință documentată, care să împiedice provocarea unui desechilibru sufletesc”.
H.P. Acum, după 80 de ani, ştim că „raiul comunist” are un frate, „raiul capitalist”.
TRENULE, ROMÂNIA E PREA MICĂ…
„Universul”, decembrie 1924: „În trenul care pleca din Sighet, spre Satul-Mare, erau două sentinele care duceau un soldat nesupus. În momentul când trenul intra pe terenul cehoslovac, soldatul a fugit din tren. Sentinelele s’au luat după el trăgând focuri de armă. Văzând aceasta, grănicerii cehoslovaci au tras şi ei focuri de armă şi astfel se ivi un conflict, la care au intervenit ofiţerii cehoslovaci. Au fost arestate sentinelele împreună cu soldatul fugar şi transportate la Cosiche. Se crede că va fi nevoe de o intervenţie diplomatică din partea României”.
„Universul”, ianuarie 1938: „MOARTE SUBITA. — N. S., de 54 ani, din Sighet, fost casier al primăriei, s’a dus Marţi cu trenul accelerat de 11,30 la Satu Mare, să-şi aranjeze nişte chestiuni familiare. Seara s’a înapoiat cu trenul de persoane Oradea-Sighet. In apropiere de gara Hust (Cehoslovacia), i-a venit rău, şi a încetat din viaţă. Parchetul de Maramureş a autorizat înmormântarea”.
H.P.: Vedem că trenurile din Sighet treceau pe la vecini, dincolo de graniţă, pentru a ajunge tot în …România. Din 1938 până în 2023 autorităţile n-au putut realiza o cale ferată Sighet – Satu Mare, sau să pună în circulaţie un tren direct Sighet – Oradea.
CONTRABANDIŞTII DE IERI
„Universul”, 16 ianuarie 1938: D-nii comisari Folzeşi şi Constantin Berindeanu, din poliţia Sighet, […] au făcut Vineri o descindere. Acolo au găsit pe V. H. din Slatina (Cehoslovacia), la care, făcându-i perchiziţie, au găsit 2600 pietre pentru brichetă şi 6009 tablete de zaharină, pe care le-a trecut noaptea, din Cehoslovacia. Contrabandistul a fost arestat şi înaintat parchetului Maramureş.
Fruntaşul P. S. şi soldaţii : N. I., G. V. şi l.M., fiind aşezaţi la pândă de comandantul de grăniceri călări Sighet, au surprins în pădurea din apropierea comuna Iapa, mai mulţi contrabandişti, care veneau dinspre Tisa, încărcaţi cu pachete. […] Mărfurile au fost duse la companie, unde, la inventariere, s’au găsit: flanele, ţesături de bumbac de diferite culori şi basmale. După inventariere, mărfurile au fost înaintate vămii Sighet.
Caporalul C. D. şi soldatul T. V., din compania de grăniceri Sighet, au surprins, în dreptul fabricei de cherestea C. A. P. S., mai mulţi contrabandişti, care voiau să treacă din România în Cehoslovacia o mare cantitate de spirt. La somaţiile făcute de grăniceri, contrabandiştii au aruncat sacii din spate şi au dispărut. Sticlele cu spirt au fost înaintate vămii Sighet.
Soldaţii Z. T. şi H. Ş., din compania de grăniceri Sighet, în timp ce patrulau pe frontieră, au surprins în dreptul fabricei de cherestea C. A. P. S., doi contrabandişti care veneau din Cehoslovacia cu mărfuri de contrabandă. La somaţiile făcute, cei doi au aruncat pachetele şi au fugit înapoi. In pachete s’au găsit : ţesături de bumbac de diferite culori, pantofi, galoşi, etc. După inventariere, au fost înaintate vămii Sighet”.
„Dimineaţa”, mai 1936: „… la punctul Cămara un grup de cinci fete, în vârstă de 13—15 ani, care încerca să treacă frontiera cu țesături de mătase în valoare de peste o sută mii lei. Fetele purtau sapele pe umăr sub pretext că merg la munca câmpului. Două din ele au fost prinse, iar celelalte trei au aruncat marfa și au fugit. Contrabandistele arestate, au fost înaintate oficiului vamal, iar marfa a fos confiscate”.
UN PRIMAR CARE ŞTIA CE ARE DE FACUT
„Universul”, august 1937: „EDILITARE. — D. dr. Iuliu Hodor, primarul oraşului Sighet, a luat iniţiativa refacerii străzilor şi punerii în bună stare a oraşului cel mai oropsit din ţară. Astfel în strada principală a adus piatra de granit, pe care a pus s’o aşeze cu maşina de presat şi apoi s’o întărească cu ciment. Parcul oraşului a fost curăţat şi aranjat cu un grup de premilitari. În faţa bisericii rutene a făcut un mic parc, în parcul din centrul oraşului a făcut un chioşc unde în fiecare seară cântă muzica militară. Acum se construeşte un dig pe malul Izei”.
Informaţii interesante din vremuri de altădată. N-am fi avut acces la ele, sau accesul ar fi fost anevoios, dacă ARCANUM n-ar oferi cu generozitate accesul (acum gratuit) la „51.782.484 pagini ziare, reviste, publicații științifice și multe altele…”.
Horia PICU
Adaugă comentariu