Trăim momente în care nu poți controla viața. Nu poți controla absolut tot ce ți se întâmplă, nu poți controla ce să-ți ofere viața. Dar singurul lucru pe care îl poți controla este cum să gândești despre ceea ce deja ți s-a întâmplat. Ăsta e singurul lucru care te diferențiază de ceilalți. Tu alegi dacă devii un supererou sau te complaci toată viața în situația în care te găsești acum! Am pierdut bani, am făcut mai mulți, am pierdut un tren, am prins altul mai rapid. Am pierdut un prieten, am găsit altul real, în viață nu pierzi nimic, doar ești redirecționat către altceva mult mai bun, de durată și de calitate superioară.

Eu nu eșuez, ci doar învăț fiecare lecție, sunt fericit când pierd, sunt fericit când câștig, mentalitatea nu are cum să ți-o ia nimeni, indiferent prin ce și câte treci, învăț, mă ridic și încerc din nou. Nimic din ceea ce ți se întâmplă în viață nu e „random”! Totul e planificat de către Dumnezeu! Fiecare eșec, fiecare ușă închisă, fiecare lacăt blocat, fiecare succes, fiecare dezamăgire, toate s-au întâmplat ca să te ajute și să te aducă azi, aici, acum, ceea ce ai devenit sau ceea ce o să devii! Totul se întâmplă ca să te ajute să devii cea mai bună versiune a ta! Tu decizi dacă te plângi sau accepți adevărul!

Trebuie întotdeauna să ne asumăm ceea ce facem, uneori chiar să plătim pentru ceea ce facem însă niciodată nu trebuie să judecăm pentru ceea ce am făcut (ci mai degrabă să reflectăm asupra a ceea ce am făcut, să tragem învățămintele și să nu mai repetăm greșeala) sau ceea ce fac alții, pentru că orice om greșește în viața aceasta, unii greșesc mai puțin, alții mai mult, unii plătesc pentru cee ce fac, alții nu, însă, cel mai important lucru este să ne revenim și să ne continuăm viața pe drumul succesului. Chiar dacă lumea în care trăim este rea și nu acceptă situația! Ridică-te și demonstrează că nu acea etichetă te reprezintă ci că poți mai mult de atât și ai o „etichetă” mult mai bună și valoroasă! Însoțește-te de persoane care te ridică și te fac mai puternic, care pot să-ți fie copiloți în drumul tău, ei o să te ajute să ajungi acolo unde ți-ai propus, însă amintește-ți că tu ești pilotul, iar cel din dreapta ta, cu care ai pornit la drum este doar copilotul, deciziile trebuie luate de tine, nu de cei din jurul tău.

Nu uita un amănunt: și cărbunele negru și urât, aparent fără nicio valoare, poate să se schimbe! Dacă cineva în viață îl șlefuiește, el poate să devină un diamant prețios! Morala este aceea de a nu judeca un om după ceea ce a făcut în trecut, pentru că nu poți niciodată să știi motivul concret sau poate chiar o banală greșeală care a determinat acest lucru, însă, cel mai important este că timpul le rezolvă pe toate și că acea cădere în întuneric o să te ducă la adevărata lumină, așa cum spuneam și în articolul trecut.

Bogdan GODJA

Au trecut aproximativ 14 luni de când o persoană simplă și cu bun simț (zic eu) nu a avut contact cu comunitatea și cu persoanele din societate, a fost o perioadă lungă și obositoare, o perioadă cu foarte multe evenimente. O persoană încarcerată nu doar că este lipsită de libertate ci este îndepărtată și de informațiile din libertate (de cursul societății). Ieșind de acolo și având primul contact cu comunitatea observă multe schimbări și anume că lumea se schimbă și nu în bine ci în rău, majoritatea persoanelor care stau în jurul nostru au așteptări de a primi ceva la schimb, iar dacă nu pot obține ceea ce își doresc fac în așa fel încât să fii nevoit să le oferi ceea ce au nevoie.

Vă prezint o situație similară celor scrise mai sus: „Un bărbat a înființat o grădină zoologică și a stabilit taxa de intrare 250 de lei dar nu a venit nimeni. Apoi, a redus taxa la 10 lei, dar oamenii tot nu au venit. Într-un final, s-a hotărât să facă intrarea GRATUITĂ și în curând grădina zoologică s-a umplut de oameni. Apoi, a încuiat liniștit poarta grădinii zoologice, a eliberat LEII și a făcut taxa de ieșire 500 de lei și toată lumea a plătit.” Încă o lecție de viață învățată de aici este faptul ca în viață să te ferești de lucrurile ieftine sau gratuite, nicio afacere nu este gratis în viața aceasta, inclusiv cu persoanele din jurul nostru.

Încă un amănunt pe care l-am realizat odată cu reîntoarcerea în societate, este viața unui om obișnuit: muncești 8 ore pentru a trăi 4, muncești 6 zile pentru a te bucura de 1, muncești 8 ore ca să mănânci în 15 minute, muncești 8 ore pentru a dormi 5, muncești tot anul ca să îți iei o vacanță de o săptămână sau două, muncești toată viața ca să te pensionezi la bătrânețe si să contempli doar ultimele tale suspine. În cele din urmă, îți dai seama că viața nu este decât o parodie a propriei persoane care își exersează propria uitare. Ne-am obișnuit atât de mult cu sclavia materială, socială, încât nu mai vedem lanțurile, practic, așa zisa pușcărie este de fapt în libertate iar noi, naivi, nu o conștientizăm, ci muncim ca niște deținuți.

Una dintre concluziile pe care le-am extras după o perioadă mai grea din viață este că, o mână care te ajută să te ridici când ai căzut, este mult mai importantă decât mii de strângeri de mână atunci când stai în picioare.

Bogdan GODJA

Mereu visăm să zburăm pe cele mai înalte culmi ale vieții, însă niciodată nu ne gândim că de acolo putem să cădem cel mai rău.

Adolescența ne oferă de cele mai multe ori posibilitatea de a ateriza pe aceste culmi, fără a ne avertiza în legătură cu riscurile de avalanșă la care suntem expuși. Una dintre aceste culmi ale adolescenței este DRAGOSTEA, ea fiind ca și un război ușor de provocat dar foarte greu de oprit. Deseori aceasta plutește în aer, iar noi, ca pe un fum de țigară, o tragem în piept lejer, până în momentul în care simțim că ne face rău iar apoi, cu aceeași lejeritate, o dăm afară, rămânând mai mereu cu răni interioare.

Dragostea reprezintă un război între sentimente și libertate. Odată ce acest sentiment reușește să pună stăpânire, noi devenim niște adolescenți inconștienți și naivi, fără a cunoaște și realiza riscurile la care ne putem expune, care ne pot provoca o diversitate de stări negative, ne pot limita fericirea și, în cel mai rău caz, libertatea.

Acest dar îl primim de la viață iar noi suntem cei care hotărâm cât timp poate avea domiciliu în viața noastră. Doar în momentul în care ajungem să cădem în întuneric realizăm adevărata valoare a luminii, până atunci nu reușim să o prețuim și, cel mai important lucru, să o păstrăm, ci ne aventurăm de pe o culme pe alta, fără a avea acea frică de a aluneca și de a cădea în gaura neagră a nefericirii, de unde puțini dintre noi reușim să ieșim teferi. Însă, un lucru este cert: orice început are și un sfârșit și, oricât de întuneric ar fi, mereu o să existe o rază de lumină care să ne ducă la ieșire din această gaură neagră a întunericului.

De îndată ce zarurile au fost aruncate iar cărțile au fost împărțite, nu ne rămâne decât să ne așezăm la masă și să jucăm în partida în care am fost meniți să intrăm sau poate pe care noi, naivi și iresponsabili, am ales-o.

Bogdan GODJA

De-abia am reușit să ne „lansăm” în noul an și deja am fost nevoiți să coborâm cu picioarele pe pământ și să asistăm la dezastrul produs de natură în Australia… milioane de hectare rase de pe fața globului și mii de animale arse și pârjolite de flăcările dezastruoase ale incendiilor! Sute, ba chiar mii de oameni luptând împotriva iadului care s-a extins și a devastat timp de aproximativ patru luni! Mulți dintre martori au rămas cu sechele după acele imagini pe care le-au surprins în timpul luptei cu flăcările iadului!

„De ce ?” practic aceasta este întrebarea pe care și-o pune orice persoană, doar în momentul în care dă de rău! Nu avem un răspuns clar dar știm că vina ne aparține nouă, oamenilor, care nu știm ce să mai facem de la atâta bine… nu știm să ne comportăm și să ne mulțumim cu ceea cea avem și ceea ce ni se oferă, mereu încercăm să obținem imposibilul! Ajunși de multe ori la… înălțime uităm de tot și începem să tratăm lucrurile superficial…
De parcă nu era de-ajuns… o boală infecțioasă atacă omenirea! Sub numele de „Coronavirus” sau mai bine zis „Asasinul globului pământesc”, cel care a ucis aproape trei mii de persoane, i-a adus în stare gravă pe alți câteva mii și din păcate nu se oprește aici! Panica crește în majoritatea statelor, mulți sunt infectați deja iar restul se așteaptă la acest lucru…
Oare „de ce ?” mulți reluăm această întrebare și încă nimeni nu ne-a oferit un răspuns… Să fie un semn al destinului sau doar o criză de stres global pentru o perioadă mai scurtă?

Nimeni nu ne dă un răspuns ferm la aceste „evenimente”… și chiar dacă ar fi „destinul”, ce ar vrea să ne transmită? Faptul că se apropie cu pași repezi „sfârșitul” sau o să fie un nou… început?

Acestea fiind practic unele dintre cele mai frecvente întrebări stârnite odată cu apariția acestor catastrofe! Specialiștii fac tot posibilul să găsească vreun antidot, însă nimic (deocamdată?)! Nu știm de unde au pornit aceste probleme și nici când se satură să ne terorizeze…

Aceste dezastre naturale o să ne ucidă sau o să ne facă mai puternici?! O să reușim să ieșim din aceste situații teferi sau vătămați? Întoarcem și a doua pagină din această carte intitulată „Anul 2020”, a doua pagină fiind luna Februarie, care se încheie cu începutul epidemiei care lovește o dată la zeci de ani!

Să fie doar o coincidență sau un semn divin pentru a ne arăta că putem dispărea de pe o zi pe alta?

Nu știm ceea ce ne prezice viitorul, dar un lucru e cert, o să ne schimbe… în cel mai scurt timp!

Bogdan GODJA
clasa a XII-a F, CNDV

NR: foto „Salut, Sighet!”