Săptămâna trecută, bustul celui mai celebru scriitor și militant pentru drepturile omului născut în spațiul românesc (mai precis la Sighet), adică al lui Elie Wiesel, a fost amplasat în principalul spațiu religios al Statelor Unite ale Americii, Catedrala Națională (anglicană) din Washington D.C., acolo unde au avut loc serviciile funerare sau de consacrare ale majorității președinților ultimului secol și unde sunt înhumate personalități proeminente, precum marele președinte Woodrow Wilson.

Realizarea bustului de piatră (autor Sean Callahan), sculptat cu tehnici medievale, a durat doi ani. Acesta a fost montat în sectorul vestic al catedralei, în porticul dedicat drepturilor omului, acolo unde se mai află reprezentări ale Maicii Tereza, arhiepiscopului martir Oscar Romero sau Eleanorei Roosvelt.

Acesta nu este primul bust al scriitorului evreu: Elie Wiesel mai are un bust (și o piață purtându-i numele) la Paris, la fel ca și la București, un alt bust fiind amplasat în National Portrait Gallery de la Smithsonian Museum din Washington D.C.

În plus, există străzi Elie Wiesel în New York City, în localităţile Arras, Montpellier, Templemars, Vernouillet şi Mignaloux-Beauvoir (Franţa), Rishon LeTsiyon (Israel), Rubi (Spania), respectiv în Altenburg și Bruchsal (Germania), printre altele.

În Sighetul natal se află Casa Memorială a scriitorului precum și două busturi ale sale, unul turnat în bronz, situat în curtea casei, iar celălalt în ipsos – aflat în holul Primăriei.

Ar fi un gest binevenit, firesc, ca și strada Tudor Vladimirescu să fie redenumită Elie Wiesel, cel puțin de la colţul cu Dragoş Vodă şi până unde încep blocurile de locuinţe, așa cum am mai propus, fără rezultat, în anul 2017. În acea zonă a copilărit E. Wiesel şi tot acolo s-a aflat şi ghetoul de unde au fost deportaţi evreii sigheteni la Auschwitz, locul păstrând încă mai multe locuințe din acea epocă.

Românii, maramureșenii, sighetenii, par să nu perceapă suficient anvergura copleșitoare, de top mondial, a personajului Elie Wiesel¹ , care transcende mult dincolo de Premiul Nobel pentru Pace, de Medalia de Aur a Congresului SUA, de Premiul Medicis, de Marea Cruce a Legiunii de Onoare franceze, de titlul de Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic, de statutul de membru al Academiei Americane de Litere și Arte, de cele 136 de titluri de Doctor Honoris Causa primite de la celebre universități și institute de cercetare din întreaga lume (cel mai mare număr oferit vreodată cuiva)…

Printre altele, cartea sa, „Night”, citită de către toți elevii americani, a fost tradusă până acum în peste 30 de limbi, fiind vândută, doar în SUA, în peste 10 milioane exemplare.

Iar imortalizarea carismaticului Elie Wiesel în însăși Catedrala Națională a Americii, e încă un indiciu că personalitatea sa imensă poate merită mai multă atenție decât i-am oferit noi până acum.

¹Nu poate fi omis faptul că mulți sigheteni s-au simțit lezați de o afirmație neinspirată a sa din 2002 (v. Youtube, între minutele 7,41-8,25), zicere preluată, interpretată și amplificată total eronat de către New York Times, însă, în rest, în scrierile și în speech-urile sale, Elie Wiesel a vorbit frumos despre orașul său natal și despre Maramureș.

Teofil IVANCIUC

Duminică, 27 mai 2018, la Sighet a avut loc dezvelirea bustului Laureatului Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel (1928-2016).

Autor video & text, dr. Sorin Markus

Foto: Tomi Hoffer

N. R. Lucrarea este executată de sculptorul Ioan Ladea și finanțată de sigheteanul stabilit în S. U. A., Anton Fischman. Puteți (re)citi interviul cu Anton Fischman, realizat de Ion Mariș, AICI.

Anton Fischman s-a născut la Sighet, a copilărit la poalele Solovanului și, cu toate că a părăsit România în anul 1975 (imediat după terminarea clasei a XI -a la Liceul „Dragoș Vodă”), gândurile și amintirile plăcute l-au determinat să poarte cu el în suflet, peste mări și țări, orașul dintre ape, precum un talisman fermecat.

Imediat după ce a părăsit Romînia a locuit pentru o scurtă perioadă (șase luni) la Viena (Austria) și tot pe atât în Italia, apoi viața l-a “trecut” peste ocean, în Statele Unite ale Americii. Azi locuiește la New York, a fost implicat 35 de ani în afaceri în industria textilă și, ori de câte ori are ocazia, subliniază – cu mândrie! – cunoscuților și prietenilor originile sale sighetene.

Și, pentru că faptele bat vorbele, sigheteanul nostru de la New York, Anton Fishman, a decis să finanțeze execuția bustului scriitorului Elie Wiesel, născut la Sighet, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Bustul scriitorului Elie Wiesel va fi amplasat în curtea casei memoriale ce-i poartă numele, de pe strada Tudor Vladimirescu, iar inaugurarea acestuia va avea loc duminică, 27 mai 2018.

Discut cu domnul Anton Fischman în încercarea de-a descoperi resorturile trainice și tainice pe care Sighetul le inoculează fiilor săi care, oriunde s-ar afla, iubesc necondiționat orașul nostru, “pierdut” pe hartă.

Ion Mariș (IM): Domnule Anton Fischman, are vreo relevanță faptul că dvs., un newyorkez, aveți originile în îndepărtatul Maramureș, tocmai la Sighet?
Anton Fischman (AF): Are foarte mare importanță, pentru mine, că m-am născut la Sighet, orașul în care mi-am stabilit bazele vieții. La Sighet am făcut Școala Comercială, Facultatea și Doctoratul în… piață, unde am ajutat-o pe mama care vindea produse de îmbrăcăminte fabricate de Cooperativa Mara unde și tata era merceolog. Ambii părinți au supraviețuit Holocaustului și s-au întors la Sighet!

IM: Ce mai păstrați din… Sighet?
AF: Păstrez din Sighet și azi cei… 7 ani de acasă care m-au ghidat toată viața. Din clasa întâi până în clasa a XI-a am avut cadre didactice foarte bune care mi-au fixat o bază excelentă în viața mea.

IM: Ați părăsit România în anul 1975. Ce a însemnat aceea perioadă pentru dumneavoastră, un adolescent?
AF: Da, am plecat în anul 1975, toți cei patru membri ai familiei noastre, să căutăm un altfel de viitor, libertate și prosperitate, pe care le-am găsit în America.

IM: Cât de dificilă a fost tranziția de la comunism la capitalism, pentru un tânăr plecat din România?
AF: Tranziția nu a fost ușoară. Am ajuns în SUA fără să vorbim limba, fără meserie, dar știam că se pot realiza visele noastre prin educație, muncă și onestitate.

IM: Legătura cu România, cu Sighetul, ați reactivat-o după 1989?
AF: Noi, când am emigrat, nu am renunțat la cetățenia română, care ne-a ajutat să nu întrerupem legătura cu România. După numai câțiva ani petrecuți la New York am făcut afaceri cu România, am importat multe textile și am ținut legătura, până azi, cu mulți colegi de clasă. În 1990, am înființat cu doi parteneri bucureșteni o companie de import – export în capitala României.

IM: Ce vă determină să rămâneți – atât cât se poate – conectat la… Sighet?
AF: Așa cum spuneam, este locul unde m-am format, unde am foarte mulți prieteni, unde am învățat ABC – ul… comerțului.

IM: Sighetul a devenit un punct de referință pe harta culturală a lumii și prin scriitorul Elie Wiesel. L-ați cunoscut personal pe Elie Wiesel?
AF: L-am întâlnit prima dată la Sighet, l-am ajutat să realizeze un film. A doua oară l-am întâlnit la New York când și-a sărbătorit ziua onomastică, la 75 de ani, unde erau sute de invitați, iar eu eram singurul din Sighet. Atunci am avut ocazia să-i cunosc pe Hillary Clinton și Kofi Annan. Pe vremea aceea, Bill Clinton era președinte al SUA și Kofi Annan secretarul general ONU.

IM: De unde a pornit ideea sau, mai bine zis, cine v-a solicitat sprijinul pentru execuția bustului laureatului Premiului Nobel pentru Pace?
AF: Ideea bustului provine de la actualul primar al Sighetului, Horia Scubli, care mi-a fost coleg de generație, iar Corina Scubli, colegă de clasă. Elie Wiesel, a fost profesor universitar la Boston și a scris mult despre Holocaust, era un supraviețuitor al Holocaustului. Cel care și-a dedicat viața să scrie despre acest dezastru, pentru ca generațiile următoare să nu uite, merită un bust la Sighet.

IM: Cultura este, în zilele noastre – mai mult ca oricând – dependentă de filantropie, de mecenat?
AF: Da, invesțiile în cultură depind mult de filantropie, care este un fenomen nou în România, dar foarte vechi în vest.

IM: Domnule Anton Fischman vă mulțumim pentru implicarea în susținerea culturii sighetene și sper să ne vedem în 27 mai, la sfârșitul acestei luni, la Sighet, la inaugurarea bustului scriitorului Elie Wiesel!
AF: Da, cred că ne vom vedea în 27 mai 2018. Multe salutări sighetenilor!

Ion Mariș

Lucrările la bustul Poetului Național, Mihai Eminescu, au intrat în linie dreaptă. Acestea sunt executate de către sculptorul Mihai Borodi și finanțate din contribuții private ale unor inimoși oameni de afaceri sigheteni. Pentru că este o datorie de onoare să aducem în acest fel un omagiu titanului poeziei românești, am găsit de cuviință ca bustul acestuia să fie așezat în parcul Grădina Morii în zona restaurantului cu același nume. (primar, Horia Scubli)

MIHAI BORODI – Biografie

Sculptorul sighetean Mihai Borodi (născut la 26 septembrie 1950) este, din anul 2011, Cetățean de Onoare al municipiului Sighet. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Studii academice:
1969 – 1971 – Școala Tehnică de Arhitectură, București;
1978 – Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative, Bucureşti.

Activitate profesională:
1985 – 1987 – Muzeograf în cadrul Muzeului Maramureșean, Sighetul Marmației;
– AEI Sighetul Marmației;
1985 – 1992 – lucrează la Primăria din Sighetul Marmației;
1992 – prezent – liber profesionist.

Expoziții personale:
1983 – Sighetul Marmației;
1993 – Braine-le-Comte, Belgia.

Expoziții de grup:
1978 – Bienala de Pictură și Sculptură, Sala Kalinderu, București;
1979 – Expoziție de Sculptură, Galeria Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Maramureș;
1979 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Ivano Frankivsk, URSS;
1982 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Gyula, Ungaria;
1986 – Bienala de Pictură și Sculptură, Sala Dalles, București;
1989 – Bienala de Sculptură Mică, Arad;
1999 – Expoziție organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Maramureș, Negrești, Oaș;
2001 – Istanbul, Turcia; Fontaine-lès-Dijon, Franța;
2003 – Bienala Internațională de Sculptură, Toyamura, Japonia;
2004 – București, România;
2005 – Dijon, Franța;
2007 – Fontaine-lès-Dijon, Franța;
2008 – L’Essor, Dijon;
2009 – Fontaine-lès-Dijon, Franța; Museé Magnin, Dijon, Franța; Carroussel de Louvre, Paris; Baia Mare, România; Quetigny, Franța;
2010 – Shangai, China.

Lucrări monumentale:
1980 – Disc solar, lemn, parcul Liceului „Regele Ferdinand”, Sighet;
1986 – Arborele muzicii, Școala de Muzică, Sighet;
1989 – Academician Dr. Ioan Mihaly de Apşa, marmură, Curtea Veche, Sighet;
1996 – Generalul Leonard Mociulschi;
1999 – Ion Buteanu, bronz, Piața 1 Decembrie 1918, Sighet;
2000 – General Leonard Mociulschi, marmură;
2007 – Apollinaire, piatră, Franța.