Duminică, 30 septembrie, de la ora 16:00, la Casa Memorială „Elie Wiesel” din Sighet (Muzeul culturii evreieşti din Maramureş), a avut loc evenimentul dedicat împlinirii a 90 de ani de la nașterea scriitorului Elie Wiesel. Despre viața și opera Laureatului Premiului Nobel pentru Pace, au vorbit: primarul municipiului, dl. Horia Scubli, directorul Muzeului Maramureșean, dl. Gheorghe Todinca, președinta Fundației Tarbut, dna Peninah Zilberman, președintele Comunității Evreiești din Sighet, dl. David Liberman. 

De asemenea, a avut loc și vernisajul expoziţiei de fotografie ,,Jedem Das Seine” – ,,Fiecăruia ce este al său”, fotografie-reportaj inspirată de povestea lui Elie Wiesel, realizată de Nicola Iacovone şi Daniela Zidaru din Italia, prezenţi şi ei la eveniment. Nota de culoare a fost dată de momentul muzical susținut de elevele Anca Corneștean și Orly Frankel care au interpretat un cântec în idiș.

Evenimentul, în prezența unui numeros public, a fost moderat de Alina Marincean, muzeograf.

Autor (video), dr. Sorin MARKUS

Foto: Salut, Sighet!

Vă invităm să luaţi parte la evenimentul organizat cu ocazia împlinirii a nouăzeci de ani de la naşterea Laureatului Premiului Nobel pentru Pace, scriitorul Elie Wiesel, duminică 30 septembrie, ora 16:00, la Casa Memorială Elie Wiesel – Muzeul culturii evreieşti din Maramureş.

 Organizaţia Europeană de păstrare şi promovare a moştenirii iudaice a ales ca tematică a anului 2018 ,,Storytelling” sau ,,Cum se spun poveştile”.  Primăria Sighetu Marmaţiei, Muzeul Maramureşan, Fundaţia Tarbut şi Comunitatea evreilor Sighet se vor alătura şi anul acesta iniţiativei internaţionale prin organizarea unui eveniment în cadrul căruia vor avea loc expuneri legate de viaţa şi opera lui Elie Wiesel precum şi vernisajul expoziţiei de fotografie ,,Jedem Das Seine” – ,,Fiecăruia ce este al său”, fotografie-reportaj inspirată de povestea lui Elie Wiesel, realizată de Nicola Iacovone şi Daniela Zidaru din Italia, prezenţi şi ei la eveniment.

Vă aşteptăm!

Comunicat de presă

Vara asta ţara s-a mişcat. Cu vaucere sau fără, cu diaspora sau fără am avut treabă. Veşti şi poveşti, analize şi surprize, oameni faini sau morocănoşi, interesanţi sau doar banali, am avut de toate. Poate nu se vede da’ mie îmi plac structurile şi sistemele tare de tot. Aşa că fac porţii din de toate ca să pot face conexiunile când voi fi pe pilot automat, respectiv dementă. Habar nu am de ce sau dacă e bine, însă am mare încredere în genul ăsta de lucruri pe care nu le pot înţelege. E atât de simplu să le iau ca atare şi fucţionează de minune pentru că mă supun, în acuzativ. Parafrazându-l pe Bob Dylan aş zice: accept haosul. Întrebarea e dacă el mă acceptă pe mine?

De prin clasa a doişpea de la D-na Voinea, profesoara de la care am aflat că sunt prozaică (asta era atunci 😉 şi probabil se referea la atitudine şi e drept mă compara cu mama, deci avea logică), am primit acceptul că e ok (mai ok, şi nu era chiar asta exprimarea) să îmbrăţişezi un snob, iar cu ignorantul, în cel mai bun caz să fii politicos, dur politicos. Sunt 20 de ani de când uzez această practică însă:

În una din zilele toride de vară, cel mai bogat grup pe care l-a avut vreodată un muzeu din Sighet, poate chiar din România, sau poate chiar din estul Europei, se poate să fie şi din sud estul Europei, către vest încolo…, 17 porţii de haos estetizat, dau buluc în imobil, transpiraţi şi gâfâind, mirosind însă a Chaneluri şi cred, cu asigurarea la purtător. Să fi avut vreo 147 000 de euro pe ei investiţi în îmbrăcăminte, bijuterii şi cine cu somon. Zic şi eu ca una ce habar nu are cum se vede soarele printr-o lentilă mai scumpă de 80 de lei. Drăguţ că au intrat totuşi, mă mustrez eu că m-am grăbit să proiectez, să fiu ,,fin judecător” fără să număr descrescător până la cinci înainte de a opina. Una dintre dame, o blondă-trofeu cu o coadă de cal sănătoasă, refuză să intre şi are decenţa să mărturisească că e de găsit dincolo, la bar. Zâmbesc şi pun pariu cu mine că asta e singura autentică din grup. Îmi povesteşte ultimul intrat, că cele 17 exemplare colorate au parcat autocarul închiriat de la Capitală pentru o pauză de o zi, dintr-un tur al minunatei ţări, de Centenar. Mai să fiu invidioasă când deodată mă pomenesc cu un taifun. Într-un minut şi exact 17 secunde, încă nu apucasem să închei zâmbetul cu ultimul intrat, că primul din grup termină vizita. Mai rapid ca un ultra religios îmi spun, urmând o statistică personală. O rotofeie deshidratată, blondină şi ea, dezorientată şi iritată de-a dreptu că nu găseşte răcoarea, chiar iarna pe uliţă, mă întreabă ce-i aici? Îi zic de muzeu şi ea-mi răspunde cu un reproş piţigăiat: Păi ce, duamnă, nu e Coşbuc aici?!!

Aa………..D-na Voinea?! Ce fac? S-o fi născut între timp şi puiul lor?

P.S.
Alina Marincean este muzeograf la Casa Memorială Elie Wiesel. Muzeul culturii evreieşti din Maramureş obiectiv cultural ce se află la aproximativ 100 de kilometri (!) de Casa Memorială George Coşbuc din judeţul Bistriţa Năsăud. Pam pam! 🙂

Autor, Alina MARINCEAN

Duminică, 27 mai 2018, la Sighet a avut loc dezvelirea bustului Laureatului Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel (1928-2016).

Autor video & text, dr. Sorin Markus

Foto: Tomi Hoffer

N. R. Lucrarea este executată de sculptorul Ioan Ladea și finanțată de sigheteanul stabilit în S. U. A., Anton Fischman. Puteți (re)citi interviul cu Anton Fischman, realizat de Ion Mariș, AICI.

Cică suntem generaţia care citeşte şi scrie cel mai mult. Ce şi cum e o altă poveste. Totul e comunicat în scris. Omenii nu mai au nevoie să mimeze viaţa. Totul e public, scris şi descris gata de luat şi digerat după putinţă. Cu ciudă de cei mai fragili emoţional, cu admiraţie de naivi, cu înţelegere de înţelepţi, cu ofense de înverşunaţi şi aşa mai departe.

Copiii mei au început şi ei să citească. La început citesc tot ce prind. De la panouri de semnalizare stradală până la avertismente de pe ambalajele produselor de curăţenie. E unul dintre acele momente când realizezi că au crescut şi faci poze din seria aprind becul singur sau deschid frigiderul şi ung pâinea. E eliberator când vezi că fac încă un pas spre independenţă.

Apoi începe încet selecţia lecturilor. Ca părinte, începi repede să-i bagi pe gât literatură clasică românescă. Degeaba, Creangă e de nepriceput şi nu mai are haz. Vorbeşte bucureşteneşte? mă întreabă cea mică. Well… răspund eu, că ai mei fac şi muultă engleză la şcoală ;), ne documentăm cum se scriu cărţile, cum ies cuvintele, ce sunt aceia scriitorii, cum se aleg subiectele, ce mai, un adevărat curs de ,,creative writing” pentru clasa primară. Cu toate astea, rămânem încă la zona cosmosului necunoscut şi cu neputinţă de priceput cum o mamă (scriitoare) par exemple, între cratiţe şi fundiţe şi superiori exigenţi poate parcurge maratonul a mii de pagini, să bată drumuri de sute de kilometri, să se desprindă de viaţă şi să contruiască una nouă. Dar mama… asta e magie! Yes my dear, răspund eu, tot în limba maternă, e magie. E magie cum gătitul devine locul în care o femeie şi o mamă îşi face ordine în idei, în documentele de arhivă, le scanează, le sortează, le relochează, e drept, uneori pe socoteala tocăniţei dar totuşi… this is it! E magie cum, după ce-ţi repezeşti copiii de mai multe ori pentru că te deranjează de la scris aceştia, în loc de supărare, îţi compun un cântec. E magie cum, deşi toate par a-ţi fi împotrivă, la un moment dat, se întorc spre binele tău şi, cu oale, faşe, documete, decani, prodecani, masteranzi, misogini, frustraţi, leneşi, răuvoitori, şedinţe cu părinţii, atletism, cumpărături, rufe călcate, soacre bosumflate, soţi ocupaţi şi tot ce aduc cu ele, reuşeşti să mai naşti o altă viaţă şi nu orice fel, ci una magică, o carte.

Acest fel de femeie, spre mirarea unora, mai poate încă să se îmbujoreze când are emoţii, să plângă în public, să recunoască atunci când a greşit, să aibă curaj să spargă tipare, să mulţumească şi altfel decât pe facebook. Cel mai fain e, când ai în jurul tău astfel de oameni şi nu te simţi nici singur nici însingurat.
Aceste cuvinte sunt dedicate unui astfel de om care şi-a lansat noua viaţă creată, vineri, 26 ianuarie, la Casa Memorială Elie Wiesel: ,,Imaginea evreilor din Maramureş în memoria colectivă”- Aura Pintea – funcţionar, cercetător, doctor în istorie, soţie, mamă, femeie. Cum ar zice Corina Băcanu: „Are inimă ce bate ca Bruce Lee!”

Alina Marincean

Lansare de carte la Casa Memorială Elie Wiesel cu ocazia Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului

În data de 26 ianuarie 2018, la ora 12:00, va avea loc la Casa Memorială Elie Wiesel, Sighetu Marmaţiei, lansarea de carte a Aurei Pintea „Imaginea evreilor din Maramureş în memoria colectivă”. Evenimentul este organizat cu ocazia marcării Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

,,O cercetare ştiinţifică despre evrei şi creştini deopotrivă, bazată pe interviuri de istorie orală, poveşti de viaţă din perioada interbelică şi până astăzi, din oraşele şi satele maramureşene, din care reies relaţii umane de o surprinzătoare diversitate între etnii, între clase sociale, între generaţii şi chiar în cadrul aceleiaşi familii.”

Cu participarea comunităţii evreilor din Sighet, a profesorilor, a instituţiilor de cultură, a cercetătorilor precum şi a tuturor celor interesaţi de istoria şi cultura locală, Muzeul Maramureşean, ca în fiecare an, punctează evenimentul istoric din 27 ianuarie 1945 al eliberării celui mai mare lagăr de exterminare din timpul celui de-al doilea război mondial, lagărul de la Auschwitz. Evreii maramureşeni au fost deportaţi la Auschwitz între 16 şi 22 mai 1944 şi marea lor majoritate au pierit în primele zile după debarcare.

Pentru a onora memoria lor, dar şi pentru a contribui la crearea unei societăţi democrate şi tolerante, Muzeul Maramureşean se alătură iniţiativei internaţionale de marcare a acestei zile vineri, 26 ianuarie, ora 12:00 la Casa Memorială Elie Wiesel.

Comunicat de presă

Muzeul Maramureșan din Sighetu Marmației, aflat sub directa dumneavoastră subordonare funcționează ca un muzeu regional având ca arie de reprezentare provincia istorică Maramureș.

Sighetul  Marmației este singurul municipiu nereședință de județ ce deține un bogat patrimoniu muzeal, care pe lângă expozițiile de etnografie, istorie, științele naturii are un superb muzeu al satului maramureșean și opt mari obiective muzeale-case muzeu. Astfel deținem la Sighet Casa Dr. Ioan Mihalyi de Apșa, Casa muzeu Elie Wiesel – Muzeul Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș, Casa Ilie Lazăr la Giulești, Casa Kazar în Vadu Izei, Casa Deac Moșu în Bogdan Vodă, Casa Dunca în Ieud, Casa Stan Ioan Pătraș în Săpânța și Casa muzeu școală confesională în Bârsana.

Cu profundă îngrijorare am aflat de intenția de scoatere a Muzeului Maramureșan din spațiul Casei Elie Wiesel, urmând a fi cedată Institutului Național de Studiere a Holocaustului din România ”Elie Wiesel” din București.

Nimeni, niciodată, nu ne-a consultat sau abordat pentru acest transfer atât de păgubos în intenția sa pentru instituția noastră, pentru cultura sigheteană și pentru cetățenii orașului.

După cum se știe Casa muzeu Elie Wiesel – Muzeul Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș a fost deschisă oficial la 29 iulie 2002, în prezența ilustrului fiu al Sighetului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Domnul Elie Wiesel, ambasadelor SUA și Israel, a președintelui de atunci a României, Domnul Ion Iliescu și a numeroase personalități din țară și din stăinătate.

În anul 2002, Ministerul Culturii și Cultelor, Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor conferă Muzeului Maramureșului din Sighetu Marmației Premiul Tancred Bănățeanu pentru amenajarea expozițională și introducerea în circuitul turistic al Muzeului Culturii și Civilizației Evreiești din Maramureș – Casa Elie Wiesel.

Prin planul tematic și reorganizările din anul 2012, muzeografii instituției noastre au dat casei memoriale un simbol aparte, ce prezintă viața evreilor din Maramureș înainte și după Holocaust, date importante și fotografii despre Elie Wiesel în casa natală, gândurile sale despre sigheteni.

În ultima sa scrisoare adresată Primăriei Sighetu Marmației, Consiliului local, Muzeului și cetățenilor orașului, Elie Wiesel scria: ”Nu vă puteți închipui cât de rău îmi pare că nu pot fi azi alături de dumneavoastră. Muzeul pe care l-ați creat și organizat în casa în care am locuit este de mare importanță. Toți cei care i-au trecut pragul sunt sigur că au simțit atmosfera vremurilor când eu și familia mea încă mai trăiam acolo. Cu toată afecțiunea și recunoștința, Elie Wiesel” (noiembrie 2012).

După decesul în iulie 2016 a ilustrei personalități, conducerea muzeului prin muzeografii de specialitate a luat contact cu fiul acestuia, Domnul Elisha Wiesel, stabilindu-se pentru viitor coordonarea unei acțiuni comune de a face o casă memorială care să includă obiecte, documente, fotografii, diplome ale marelui dispărut.

Menționăm că în toți cei 15 ani de la inaugurarea casei-muzeu, i-au trecut pragul zeci de mii de vizitatori (în 2016 numărul vizitatorilor a depășit 4200, vizitatori cu plată). Până la 1 decembrie 2017 la Muzeul Maramureșan au fost înregistrați 50.000 vizitatori cu plată, fiind unul dintre cele mai vizitate complexe muzeale din România.

La Casa muzeu Elie Wiesel am organizat în toți acești ani sesiuni științifice, simpozioane, întâlniri cu mari personalități (Heidi Fried, Maia Morgerstern etc.) întruniri ale evreilor din Sighet și din diaspora evreiască, făcând din casa-muzeu un loc al toleranței între noi toți, indiferent de naționalitate, religie sau rasă.

Pierderea acestei case simbol al înțelegerii dintre noi va fi percepută ca o separare a memoriei evreilor, a lui Elie Wiesel de ce înseamnă cu adevărat memoria personalității sale la Sighet, casa în care s-a născut și a crescut, strada, parcul central, Grădina Morii, orașul cu farmecul său inegalabil, ”De la Sighet la Oslo” se intitulează un capitol al memoriilor sale. Nu cu mulți ani înaintea sfârșitului revedea mereu Sighetul, locurile amintirii, tot mai pregnant de la o vârstă a sintezei. Eu, colegii mei muzeografi mai tineri, spunem și vorbim tuturor despre acestea. Citiți cartea de impresii și veți găsi ce cred oamenii despre munca noastră.

Vestea pierderii Casei Elie Wiesel de la Muzeul Maramureșan a provocat din prima zi o vie emoție în spațiul public. Comunitatea evreilor sigheteni este alături de noi, afirmând că ”nu dăm nimănui Casa Elie Wiesel, Elie Wiesel este al nostru și casa lui este a noastră, a Sighetului” (Markus Sorin, 12 decembrie 2017). La fel spun și românii ”Casa Wiesel este a Sighetului și așa trebuie să rămână” (Teofil Ivanciuc, 12 decembrie 2017).

Consiliul de administrație și Consiliul științific al Muzeului Maramureșan din Sighetul Marmației m-au mandatat să prezint acest punct de vedere ferm al nostru, de a vă ruga, având puterea de decizie, să nu lăsați separarea Casei Elie Wiesel de instituția noastră. Nu vrem să fim partinici, nu ne implicăm în tabere politice, nu scriem pe facebook despre înțelegeri politice, incompetențe, rele  intenții sau nepăsare.

Argumentul economiilor, al competenței noastre ca specialiști ne jignește și ne dă dreptul la a fi mândri de munca noastră, talentul nostru de muzeografi și înțelegerea pentru lumea din jur și problemele ei.

Sighetul și sighetenii se mândresc cu orașul care este ”capitala culturală a Țării Maramureșului”, ”Orașul muzeelor”. Așa să fie!

Cu tot respectul ce vi-l port tuturor și fiecăruia dintre dumneavoastră,

muzeograf Gheorghe Todinca
director al Muzeului Maramureșan
13 decembrie 2017

Duminică, 10 septembrie 2017, subprefectul Alexandru Cosma a participat alături de primarul Horia Scubli și invitați ai comunității evreiești din România, Israel, Statele Unite ale Americii, Ungaria, dar și de președintele Federației Comunităților Evreiești din România, Aurel Wainer, respectiv, Avocatul Poporului, Victor Ciorbea, la manifestările dedicate comemorării scriitorului născut la Sighetu Marmației.

Subprefectul a transmis salutul Instituției Prefectului-Județul Maramureș la aceste ample manifestări comemorative, la un an de la trecerea în eternitate a scriitorului și ziaristului Elie Wiesel, membru de onoare al Academiei Române.

Subprefectul Alexandru Cosma a spus: ”l-am cunoscut pe scriitorul Elie Wiesel, pe care îl consider maramureșean și despre care vorbim cu emoție, cu mult respect și adâncă prețuire. A trecut cu demnitate peste necazuri și provocările vieții, peste chinurile și rigorile unui regim de teroare. Ne referim, poate, la cel mai reprezentativ apărător al drepturilor omului, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. În anul 2002, în calitate de Președinte al Consiliului Județean Maramureș am inițiat și am finalizat proiectul de reconstrucție a Casei Memoriale Elie Wiesel din Sighetu Marmației. Atunci când l-am întâlnit personal în anul 2002, deborda o personalitate care radia în jurul său o bunătate nemaipomenită, dar și o energie care te îndemna să fii activ și energic tot timpul, într-o armonie care rezulta din dragostea lui față de semeni.”

În spiritul cuvintelor sale, avem obligația morală de a transmite de la o generație la alta un mesaj comun de pace, solidaritate și toleranță. (sursă: Instituția  Prefectului, Maramureș)

Autor (video), Sorin MARKUS
Foto: Diana APOPI

În perioada 10-11 septembrie 2017, la Sighet se desfășoară Evenimentul Comemorativ dedicat laureatului Premiului Nobel pentru Pace, sigheteanul Elie Wiesel. În cadrul evenimentului va avea loc Marșul Comemorativ Elie Wiesel, duminică, 10 septembrie 2017, de la ora 20:30,  marș care va porni de la casa lui Elie Wiesel (str. Tudor Vladimirescu, nr. 1), prin centrul oraşului, către gară, de unde familia lui Elie Wiesel a fost deportată la Auschwitz – Birkenau în 1944.

Pentru al treilea an Fundaţia Tarbut Sighet împreună cu Municipiul Sighetu Marmaţiei, Muzeul Maramureşului, Comunitatea evreilor Sighetu Marmaţiei şi Centrul Cultural Sighetu Marmaţiei organizează evenimentul comemorativ „Întâlnirea între generaţii” în perioada 18 – 22 Mai, 2017.

Evenimentul este organizat cu ocazia comemorării deportării evreilor maramureşeni în Mai 1944, având ca obiectiv major promovarea toleranţei, a înţelegerii între culturi precum şi cunoaşterea moştenirii culturale iudaice.

Evenimentul este deschis publicului larg precum şi descendenţilor familiilor evreieşti din ţară şi străinătate.

Programul include:

Vineri 19 mai:
12:30 In memoriam, moment comemorativ la Gara CFR Sighet

Sâmbătă 20 Mai
14:30 Tur ghidat al Sighetului evreiesc, pornire Casa memorială Elie Wiesel
16:00 Despre Sighetul evreiesc, Fundaţia Tarbut Sighet (Curtea Kahan) – proiecte vechi şi noi
22:30 Proiecţie film, Muzeul Maramureşului. Casa memorială Elie Wiesel

Duminică 21 mai
09:15 Comemorarea evreilor maramureşeni – Monumentul Holocaustului (în caz de ploaie la Sala
Transist Primăria Sighetu Marmaţiei)
10:15  „Welcome to Sighet” – Sala Transist, Primăria Sighetu Marmaţiei
Prezentare Rony Golan  „Exploring your Jewish genealogy in Maramures. Tools, research and results”
13:15 Tribut lui Elie Wiesel, Casa Memorială Elie Wiesel
19:00 Teatru „Curajul Mamei mele” de George Tabori şi „Janka” de Oscar Speace, Centrul Cultural Sighetu Marmaţiei