„22 NOIEMBRIE 1918 – O ZI DE CARE AR TREBUI SĂ NE AMINTIM ÎN FIECARE AN”* (autor, Ioan Ardeleanu-Pruncu)

Așa scriam în 20 noiembrie 2018, la Centenarul Unirii. Dar Nu prea ne-am mai amintit. Să o facem măcar acum, în 2026, cu ocazia împlinirii celor 700 de ani de atestare documentară a Sighetului, locul în care s-au petrecut acele evenimente de o importanță crucială pentru românii maramureșeni și pentru Maramureș.
După Apelul din 11 Noiembrie 1918, care i-a chemat pe români, la 22 noiembrie, la o adunare, în care să-și exprime dorința de unire cu România, în ziua aceea maramureșeni au curs spre Sighet din toate părțile comitatului, de pe ambele maluri ale Tisei, și curtea Băncii „Maramureșana”, devenind repede neîncăpătoare, s-a ieșit în piața centrălă, unde tânărul avocat Titu Doroș, urcat pe o masă, a rostit întâiul discurs oficial în limba română (îndrăzneală pentru care, până atunci, ar fi fost imediat arestat și condamnat) și început cu: „Frați români maramureșeni! Astăzi s-au rupt lanțurile robiei de veacuri”.
„A fost ziua cea mai frumoasă, cea mai aleasă a Neamului Românesc. Eram adunați 5-6000 de oameni, fieștecare cu dor sfânt în inimă, cu dorul arzător de a arăta lumii întregi că neamul românesc din Maramurăș știe să-și croiască viitorul; știe să-și aleagă oamenii (…) Însuflețirea a fost la culme. Cuvintele ce s-au spus erau toate rupte din inima noastră. Și când părintele (Simion) Balea din Săpânța l-a jurat pe Președintele Sfatului Comitatens, dr. Vasile Kindriș, sub steagul tricolor românesc – bucuria ne-a fost fără margini. Lacrimi în ochi și bucurie pe fețele tuturora vesteau că ni se împlinește „visul neîmplinit” al moș-strămoșilor noștri. Cinste și recunoștință se cuvine celor ce au ostenit ca 22 Noiembrie 1918 să fie temelia noii vieți a românimei din Maramurăș”**.
„Hotărârile Adunării, aduse cu unire desăvârșită, au arătat drumul pe care avem să mergem și au ales membrii Sfatului Comitatens. La această adunare și prin acest jurământ, de fapt românii maramureșeni au votat Unirea cu România, iar la Alba Iulia și-au trimis delegații doar pentru a duce solia hotărârii lor și a o confirma încă odată, alături de frații lor din întreaga Transilvanie***.
A fost atunci clipa astrală a Maramureșului, a cărei imagine trebuie păstrată mereu vie împreună cu cea a bărbaților care au realizat-o și pe care nu avem voie să îi uităm, fiindcă lor le datorăm bucuria și mândria cu care sărbătorim acum cei 700 de ani de istorie.
* Vezi articolul cu acest titlu, publicat în ziarul online „Salut-Sighet!”, în 20 noiembrie 2018
** Ziarul Sfatul din 7 dec. 1918, p.2.
*** Gheorghe Dăncuș în Graiul Maramureșului, 3 oct. 1937.
Ioan Ardeleanu-Pruncu