Actualitate Editorial

22 Noiembrie 1918 – o zi de care ar trebui să ne amintim în fiecare an (Ioan Ardeleanu-Pruncu)

părintele Simion Balea
image_printPrinteaza

Pe la începutul lunii noiembrie a anului 1918 la casa parohială din Săpânța soseau tot mai des trăsuri cu domni din Sighet, prieteni de-ai părintelui Simion Balea – bărbat de încredere și de mare autoritate în comitatul Maramureșului, cunoscut și apreciat de fruntașii români din comitatele învecinate și din tot Ardealul.

Oaspeții aduceau mereu alte știri despre ce se petrece pe front și în lume. De fapt, se pregătea aici, în aceste zile, o întâlnire în vederea luării unei hotărâri de mare importanță. Și întâlnirea aceasta a avut loc în 11 noiembrie, la sediul Băncii „Maramurășana” din Sighet, prima bancă românească de credit, înființată în 1912, al cărei membru fondator și președinte era tot „popa Balea din Săpânța”. Aici, sub pretextul unei ședințe de consiliu de administrație, s-au adunat semnatarii „Apelului”, care chema maramureșenii, să vină în 22 noiembrie la Sighet, pentru a-și constitui Sfatul Național și Garda Națională:

„Frați Români Maramurășeni! , începea apelul, au căzut lanțurile robiei de veacuri. A sosit ceasul măreț al eliberării. O lume nouă își ia astăzi ființa din ruinele trecutului și soarele dreptății a răsărit biruitor pe ceriul nostru. Pătrunși și noi în toată ființa noastră, de dreptul sfânt de a ne ferici singuri pe noi înșine (…). Să ne arătăm vrednici de măreția vremurilor ce trăim!”

În zilele care au urmat, tipărit în câteva sute (?) de exemplare, Apelul a ajuns în toate satele Maramureșului și în 22 noiembrie a avut loc Adunarea:

„A fost ziua cea mai frumoasă, cea mai aleasă a Maramurășului românesc. S-au adunat românașii din toate satele comitatului, ca la un semn; cu steaguri, cu cocarde în trei color românesc.

Eram adunați 5-6000 de oameni, fieștecare cu dor sfânt în inimă, – cu dorul arzător de a arăta lumii întregi, că neamul românesc din Maramurăș știe să-și croiască viitorul; știe să-și aleagă oamenii; și mai ales vrea să dovedească, că stă ca stânca pe lângă marele sfat național românesc. (…)

Însuflețirea a fost la culme. – Cuvintele, ce s-au spus, toate erau rupte din inima moastră.
Și când, părintele din Săpânța, Balea, l-a jurat pe președintele sfatului comitatens, Dr. Vasile Kindriș, sub steagul și pe steagul românesc – bucuria ne-a fost fără margini. – Lacrimi în ochi și bucurie pe fețele tuturora vesteau că ni se împlinește „visul neîmplinit”, al moș-stămoșilor noștri.

Cinste și recunoștință se cuvine, celor ce au ostenit, ca 22 nov. 1918, să fie temelia noii vieți a românimei din Maramurăș.

Hotărârile adunării, aduse cu unire desăvârșită, au arătat drumul pe care avem să mergem… S-au ales membrii Sfatului comitatens. Președintele ales a dat lămuririle de lipsă pentru întemeierea sfaturilor sătenești, – și cântând cântarea noastră națională: „Deșteaptă-te, Române !”- jucând cu foc, pe lângă celea mai frumoase nădejdi ne am depărtat la vetrele noastre, pentru a zidi lumea nouă ce s-a început. (…)

Mulți n-au putut fi de față, pentrucă greul vieții adesea nu iartă – și pe aceștia însă dorim să îi facem părtași, – după putință – bucuriei ce o am avut, fiindcă știm, că întregul neam românesc din Maramurăș, atunci, dimpreună cu noi a sărbătorit.”*

„La această adunare și prin acest jurământ, de fapt românii maramureșeni au votat Unirea cu România, iar la Alba Iulia și-au trimis delegații doar pentru a duce solia hotărârii lor și a o confirma încă odată, alături de frații lor din întreaga Transilvanie (iar) lui Simion Balea i-a revenit cinstea de a prezida această adunare, de importanță istorică, pentru trecutul său de luptător, dar mai ales pentru faptul că a fost inițiatorul și principalul organizator al ei.”**

După aproape 20 de ani, profesorul și ziaristul Gheorghe Dăncuș scria: „Ținem să facem unele considerații referitor la modul cum comemorăm ziua de 22 Novembrie 1918: cea mai importantă dată în istoria Maramureșului dela descălecarea lui Bogdan Voevodul până astăzi.

Ceea ce însemnează 10 Mai pentru toată românimea, ceea ce însemnează 1 Decembrie 1918 pentru toți românii din Ardeal și părțile ungurene, ceea ce însemnează 9 Aprilie 1918 pentru Românii din Basarabia, ceea ce însemnează 28 Novembrie 1918 pentru Românii din Bucovina; tot aceea însemnează și 22 Novembrie 1918 pentru Românii din Maramureș.

De ce, oare, numai noi, Maramureșenii, nu dăm importanța cuvenită acestui capital eveniment istoric, sau mai bine zis nu-i dăm nici o importanță ? (…) Maramureșeni! Cinstiți boieri și domni de viță veche! Nu credeți că, măcar, de la anul viitor, când se împlinesc două decenii de la constituirea Consiliului Național, s-ar cuveni să se proclame ziua de 22 Novembrie ca sărbătoare națională maramureșană și să fie sărbătorită în fiecare an de toată suflarea acestui ținut, nu numai în Sighet ci și satele, cu tot fastul cuvenit, cu parăzi și onoruri militare, cu programe artistice și culturale, organizate de toate școalele, cu care ocazie să ne întoarcem cu fața spre istorie (…), să evidențiem valorile și marele patrimoniu al Românismului ?…”***

După alți 80 de ani repetăm, și noi, întrebarea… nu fără să ne mirăm de câtă răbdare are istoria cu noi!
*
P. S. Părintele Simion Balea (1863 – 1938), s-a născut în marea famile Balea de Ieud, dar a servit Biserica Greco-Catolică din Săpânța o jumătate de veac. A ridicat acolo (din zid) o școală și o casă prohială, înlocuindu-le pe cele den lemn. La fel a făcut și cu biserica, cea pe care părintele Grigore Luțai a reconstruit-o de curând, încât se vede de foarte departe!…

A fost inițiatorul „Apelului” din 11 nov. și președintele „Consiliului Național Provizoriu”.

A fost fondatorul și mulți ani președintele Partidului Național din Maramureș și senator de drept în parlamentul României Mari, distins cu ”Răsplata Muncii”, Ordinul ”Regele Ferdinand”, ”Coroana României”, ”Steaua României”.

Și pentru că s-au împlinit de curând 155 de ani de la naștere și 80 de la moartea sa, se cuvine să-i aducem măcar un gând de recunoștință pentru exemplul de viață pe care ni l-a lăsat și să nu-i lăsăm mormântul (din cimitirul orașului) în paragină. Măcar în ziua de 22 noiembrie.


* -„Sfatul”, 7 dec. 1918, pg.2.
** – Mihai Marina, „Maramureșeni – portrete și medalioane”, Cluj – Napoca, 1998, p. 257.
***- Gheorghe Dăncuș , „Graiul Maramureșului” din 30 oct. 1937.

Autor, Ioan Ardeleanu-PRUNCU

oferta-wise

4 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Da !
    Vesnica pomenire eroilor neamului romanesc !
    Respect profund luptatorilor pentru Marea Unire !
    preot Simion Balea – Prezent !

  • Străbunica mea, căsătorită cu Godja Gavrilă din Ieud, a fost Balea Ioană. Nu știu în ce relații de rudenie ar fiputut fi cu părintele Simeon Balea, dar e un motiv personal în plus pentru a-i păstra o luminoasă și plină de recunoștință amintire în inimă!

    Depun și eu o floare simbolică la mormîntul lui!

  • Avem ce invata de la inaintasii nostri maramureseni,avem si nu vrem,dragostea de tara,de locul natal,in zilele de astazi se uita!Se uita,deasemeni si trairile patriotice a celor ce au initiat,documente si au facut adunari populare,ca tot romanul sa participe cu vointa sa,la Marea Unire!
    Am citit cu mare emotie aceste randuri scrise si citate din noiembrie 1918,am citit si mi-am dat seama,ca taranul si orasanul,maramuresan,si-a dorit mult unirea cu Tara,si-a dorit si cu greu a obtinut-o!A obtinut-o datorita unor oameni luminati cum a fost si parintele Simion Balea,care in acele vremuri tulburi,a riscat mult,dar s-a implicat patriotic pentru realizarea dorintei maramuresenilor,de a fi promotorii Unirii,neamului romanesc!
    Avem ce invata de la acesti oameni,avem ce invata ce este iubirea de tara si neam!Oare cand ne vom trezi si recupera aceste sentimente inaltatoare,oare cand ne vom da seama ca nu este nimic mai scump decat familia si tara si ca noi trebuie sa ne iubim neamul romanesc,cu rele cu bune,ca este al nostru si s-a pastrat cu multa jertfa!
    Asa este,22 noiembrie,1918 trebuie sa fie sarbatoarea nationala a maramuresenilor,suntem multi si raspanditi prin toata lumea,aceasta zi,poate ne va unii,poate ne va constientiza,ca suntem maramureseni,intotdeauna cu dragoste de neam si tara!

oferta-wise