O postare pe facebook făcută pe pagina  „Grupul Civic – Sighet” m-a trimis la tastatură pentru a  scrie despre un subiect care pare a fi interminabil: raportul dintre inteligenţă ṣi înălţimea omului. Sau, putem să-i spunem altfel: raportul dintre înălţimea vremelnicei funcţii dobândite  pe baza naivităţii naţionale ṣi rezultatul concret al celebrei lozinci „fă-te că lucrezi″.

Pe „Grupul Civic-Sighet scrie scurt ṣi bine ţintit: „Cercetare 0,18%, cultură 0,4%, învăţământ 2,1%. România educată”, adică procente bugetul ţării pentru 2023. Cum mai poate fi valabil ce-a spus Blaise Pascal („Omul este doar o trestie, cea mai firavă dintre ființe. Dar este o trestie gânditoare…”) când vezi că pentru cercetare, cultură ṣi învăţământ se propun asemenea resturi insignifiante din bugetul ţării (care, fie vorba  între  noi, oricum nu se simte prea bine…) ?

Dau un exemplu ca să se vadă că nu doar „România educată” e „trasă pe dreapta”. Sighetul rămâne în continuare un loc unde se petrece bine de sărbătorile mari ale creṣtinătăţii. Vom vedea din nou reportaje cu turiṣti fericiţi c-au mâncat bine ṣi s-au prins întru îndelungată amintire în horele locale. Cum au ajuns aici, treaba lor. Vreau să spun treaba lor pe cont propriu. Cu maṣinile personale mai degrabă. Cu trenul… nu-i recomandat.

Peisaje avem, Maramureṣul e căutat de turiṣti. Ce bune ar fi niṣte trenuri ṣuierătoare ṣi rapid miṣcătoare din sudul ţăriṣoarei până prin Sighetu Marmaţiei… dar în 2023 dorinţa trece pentru încă un an în sala de aṣteptare a visurilor unor oameni care vor ṣi ei să simtă că România (a se citi aici: guvernanţii) îi bagă în seamă. M-am uitat pe  https://cfir.ro/buget-2023 ṣi la propuneri de finanţare pentru calea ferată la Sighet nu scrie nimic. Las cititorului descoperirea întregii informaţii ṣi-i sunt alături în crunta sa dezamăgire care-l va cuprinde.

Trenurile din Maramureṣul istoric pot – după cum se poate constata –  să meargă la depou ṣi să stea acolo, aṣteptând ca altele mai tinere să le ia locul zburdând pe noua infrastructură feroviară care va fi să fie nu se ṣtie când. Numai că în prea lunga aṣteptare o să le cam îngheţe osiile scârţâinde.

Revenind la cugetarea lui Pascal ṣi văzând că „României educate” i se tot ia, nu i se dă, stau ṣi mă întreb dacă omul nu cumva s-a transformat dintr-o trestie gânditoare doar într-o trestie.

Trestia, o poate bate vântul oricât ṣi din orice direcţie. Se apleacă, dar nu se rupe. Rămâne pe poziţie. La minister, dar la fel de imperturbabilă  poate fi ṣi mai sus…

Horia Picu

Ieri după amiază, 05 decembrie 2022, în ajun de Sfântul Nicolae (mult așteptatul de către copii Moș Nicolae), în Parcul Central, luminițele Poveștii/Târgului de Crăciun s-au aprins și pentru sigheteni. Este o pată de culoare, nu foarte „explozivă” dar adecvată vremurilor de criză pe care le trăim.

La momentul iluminării orașului nostru, pe lângă oficialități, au fost prezenți foarte mulți părinți însoțiți de nerăbdătorii copii care au dat/ receptat startul… fluxului de cadouri pentru cei mici (și nu doar pentru ei!). Seara a fost îmbogățită de Concertul Elenei Gheorghe care a încălzit (muzical) sufletele celor prezenți.

„Povestea de Crăciun” include și un patinoar artificial care a fost instalat pentru a oferi doritorilor de mișcare și varianta…sportivă.

Tuturor celor care azi, 06 decembrie, își serbează onomastica: LA MULȚI ANI!  

Salut, Sighet!

Cosmin Lotreanu a publicat pe  www.contributors.ro articoul  „Valéry Giscard D’Estaing. Singurătatea și trăirile unui președinte”. Vreau să insist puţin asupra schimbului de amabilități epistolare (pe care articolul menţionat le consemnează) între doi foṣti președinţi ai Franţei, Valéry Giscard D’Estaing ṣi François Mitterrand, la inaugurarea muzeului d’Orsay.

La momentul inaugurării, Mitterand era președinte, dar ideea i-a aparţinut lui  Giscard D’Estaing, fostul președinte. Mai fac precizarea că transformarea gării d’Orsay într-un modern muzeu de artă am urmărit-o la Tele Enciclopedia într-un serial care a durat câteva săptămâni.

Iată invitaţia ṣi răspunsul la invitaţie pentru momentul inaugurării muzeului.

„Paris, 21 noiembrie 1986

Domnule Președinte,

Pe 1 decembrie va avea loc, după cum știți, inaugurarea muzeului d’Orsay. Dincolo de invitația protocolară vă scriu pentru că știți dorința mea foarte mare privind prezența Dumneavoastră la acest eveniment… Muzeul vă datorează existența. Nu am făcut decât să finalizez acest proiect… Continuitatea Statului, într-un domeniu ce nu lasă loc interpretărilor politice, ar fi astfel reafirmată în mod fericit. Îmi permit să sper în acordul Dumneavoastră și voi fi foarte sensibilizat de prezență.

                                                                                              François Mitterrand”  

„23 noiembrie 1986

Domnule Președinte al Republicii,

Amintindu-vă de contribuția mea la decizia de creare a muzeului d’Orsay, ați decis să mă invitați la inaugurare. Sunt mișcat de atenția Dumneavoastră… Cum adesea este destinul și regula democratică, această operă a fost finalizată de altcineva… Voi onora invitația, dornic să punctez, precum Dumneavoastră, spiritul continuității de acțiune în țara noastră…

                                                                                     Valéry Giscard D’Estaing”

Continuitate… Oare la noi se înţelege semnificaţia acestui cuvânt ?  Se recunoaṣte ce-au făcut alţii, sau când se schimbă guvernarea prin alegeri libere ṣi utile doar prin orizontul de speranţă pe care-l dau, inutil ṣi vremelnic, întâi se dărâmă ce-au făcut predecesorii, se critică tot ce-a fost, se „rade” tot ṣi vin apoi „specialiṣtii”?

Politica românească înseamnă cârpeală pe ici, pe colo, pe unde doare mai tare economia care a trecut de la imaginarul ṣi hilarul „duduie” la realismul momentului pe care-l trăim: gâfâie. Nu există coeziune de idei. Indiferent cine ajunge la butoane, să continue un plan naţional, să se prioritizeze acţiunile. Ce facem mai întâi? Drumuri, curent electric prin diferitele variante pe care geografia României le oferă? Dezvoltăm turismul  Câte  gropi mai trebuie descoperite pentru depozitarea gunoiului? N-ar fi mai bine să-l reciclăm ṣi noi, aṣa cum se face pe la alţii?

Imaginaţi-vă preṣedinţii României fiind la fel de conduṣi de/ spre acelaṣi ideal, să vadă ţara mândră ṣi prosperă, bun exemplu pentru alţii, cum sunt cei doi preṣedinţi francezi…

La noi nu se poate întâmpla… Nici la București, nici la Sighetu Marmaţiei… În năpăstuitul oraș din nord-vestul României permanent dus cu vorba, cu promisiuni și amânări peste amânări, ni se spune acum c-ar fi cazul să ne bucurăm că pe nu știu ce dată se vor aprinde luminile de Crăciun. Ni se reamintește că unul face și celălalt desface. Dacă n-ar fi unul, ce bine ar putea lucra celălalt. Nu încap amândoi în aceeași poză. Sau, dacă soarta ingrată îi adună laolaltă, ni se dă spre privire și admiraţie doar poza cu personajul negativ acoperit de alte feţe ale participanţilor la una dintre „efemerele” înfăptuiri locale.

Se aprind luminile de Crăciun ṣi vom fi astfel fericiţi. Temporar, dar ce contează? „Trăiește-ţi clipa!” Mâine va fi… cum va fi! Vom vedea! Întotdeauna se întâmplă la fel:

„Cea mai strălucitoare dintre zile
Trece pentru a nu mai reveni,
Cel mai bogat dintre ani
Nu a început decât pentru a se sfârși”

Jean-Jacques Rousseau  

(sursa: https://www.contributors.ro/valery-giscard-destaing-singuratatea-si-trairile-unui-presedinte/)

Horia Picu

Am participat Joi, 1 decembrie 2022, la desfășurarea ultimelor partide și la festivitatea de premiere din cadrul Cupei „1 Decembrie” la Șah (ediția a III – a), competiție inițiată de primarul municipiului Sighet, Vasile Moldovan. Locul desfășurării competiției a fost mereu disponibilul Liceu Tehnologic Forestier din Sighet. Am asistat în ultima zi a competiției la toată desfășurarea de forțe șahiste prezentă, am simțit emoțiile părinților „supraveghetori” dar, mai ales, am „interceptat” energia intelectual – strategică degajată de inteligența copiilor – jucători.

În acest an au participat 70 de copii din întregul județ Maramureș (36 dintre ei fiind înscriși la segmentul legitimați), fiind prima ediție a Cupei „1 Decembrie” omologată de Federația Română de Șah.  Prima zi a competiției (30 noiembrie 2022), a debutat cu fireasca lecție de istorie „predată” de prof. Gheorghe Todincă – receptată cu interes de cei prezenți – și a continuat cu seria de partide jucate cu dăruire de șahiștii nelegitimați, a doua zi (01 Decembrie) fiind rezervată „profesioniștilor”, copiii legitimați. Toți participanții au fost împărțiți pe 5 categorii de vârstă: U (under = sub) 6, U8, U10, U 12, U14, fete și băieți, jucându-se câte 7 runde.

Competiția a fost organizată de CS SIG-MAR Sighet și CSM Sighet, cu sprijinul Consiliului Local și al Primăriei Sighet, directorul de turneu fiind prof. Loredana Nemeș (director adjunct LTF) iar arbitrii Ioan Costiuc și Andrei Jurassa.

Foarte plăcut și emoționant a fost momentul premierii, făcută de mereu tânărul antrenor – organizator Ioan Costiuc, prof. Loredana Nemeș și Iulian – Eugen Negrea, antrenorul și reprezentantul Asociației Clubului de Șah (ACS) „Tinerii Lei” din Baia Mare. Pe lângă diplome de participare, medalii și cupe, ocupanții locului I atât la băieți cât și la fete, copii legitimați, la toate categoriile de vârstă, au primit un „bonus” din partea Asociației „O mână întinsă celor la nevoi”, reprezentată de Lihet Nistor și Loredana Pop.

Dar… să nu uităm de „actorii” competiției, micii mari șahiști, în continuare avem… clasamente!

Clasament Legitimați Cupa „1 Decembrie 1918” Sighetu Marmației

U8 Fete

Locul I:  Marchiș Carla-Ioana ​- ACS Tinerii Lei Baia Mare
Locul II: Vălean Sofia-Ayana ​- ACS Tinerii Lei Baia Mare
Locul III: Lenghel Sonia-Mara – CS Sig-Mar Sighetu Marmatiei

U8 Băieți

Locul I: Pasca Alexandru-Daniel – ACS Tinerii Lei Baia Mare
Locul II: Codrea Tudor-Ioan – CS Sig-Mar Sighetu Marmatiei
Locul III: Bercu Răzvan ​- ACS Tinerii Lei Baia Mare

U 10 

Locul I: Marina-Fit Maria ​U10- CS Sig-Mar Sighetu Marmatiei
Locul II: Marchis Maria  – CS Sig-Mar Sighetu Marmatiei

U12

Locul I: Filipan Lavinia-Elena – ACS Tinerii Lei Baia Mare
Locul II: Ananie Cosmin-Dacian – CS Sig-Mar Sighetu Marmatiei
Locul III: Trifoi Razvan Vlad – CSM Sighetu Marmației

U14

Locul I: Steiner Rey ​- ACS Tinerii Lei Baia Mare
Locul II: Moldovan Alina-Cristina -​CSM Sighetu Marmației
Locul III: Ienci Bogdan-Ionut – CS Sig-Mar Sighetu Marmației

Clasament Nelegitimați Cupa „1 Decembrie 1918” Sighetu Marmației

U6 Băieți 

Locul I: Paunescu Toma – Baia Mare
Locul II: Sturz Tudor – Baia Mare
Locul III: Ciocian Matei – Baia Mare

U6 Fete 

Locul I: Lazar Tanya – Baia Mare
Locul II: Filimon Gloria – Baia Mare
Locul III: Nemes Delia-Anamaria – Sighetu Marmației

U8 Băieți 

Locul I: Valean Patrick – Baia Mare
Locul II: Gabrian Mihai – Baia Mare
Locul III: Boiciuc Adam – Baia Mare

U8 Fete

Locul I:  Muntean Andreea-Maria – Botiza
Locul II: Tataran Raisa  – Baia Mare și Pop Elena – Strâmtura

U10

Locul I: Avram Sergiu – Baia Mare
Locul II: Sidău Sofia-Ioana – Sighetu Marmației
Locul III: Pop Raluca-Maria – Slătioara

 Felicitări organizatorilor, participanților, premia(n)ților și… părinților!

Ion Mariș

Hédi FRIED, psiholog și scriitor, supraviețuitoare a Holocaustului, s-a născut la 15 iunie 1924 în Sighet (în familia Smuck, întreprinzători locali), fiind cea mai mare dintre cele două surori ale familiei.

În luna mai a anului 1944 Hédi Fried a fost deportată, împreună cu familia sa și cu alți evrei din Sighet, de către autoritățile maghiare din nord-vestul Transilvaniei, în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Părinții și rudele ei au murit acolo. A fost transferată apoi în lagărul de muncă forțată de la Bergen-Belsen, de unde a fost eliberată în aprilie 1945 și, cu ajutorul Crucii Roșii, s-a stabilit în Suedia, unde a ajuns în iulie 1945. În iunie 1948 se căsătorește cu Michael Fried, un supraviețuitor și el al Holocaustului – tot din Sighet – și au trei copii.

În iunie 1957 își ia licența (BA) în Psihologie și Pedagogie la Universitatea din Stockholm.
Hédi Fried a lucrat în Suedia ca psiholog și a participat la „educarea tinerelor generații, promovând toleranța și înțelegerea între oameni”.

A publicat cinci cărți cu conținut autobiografic, care au fost traduse în peste 20 de limbi. Patru cărți au fost traduse în limba română: „Frânturi dintr-o viață. Drumul la și de la Auschwitz” (publicată în limba suedeză în anul 1992), „Întoarcere la viață” (publicată în lb. suedeză în anul 1995), „A treia viață” (publicată în lb. suedeză în anul 2002), „Pendulul Vieții – Fragmente, experiențe, reflecții – Date istorice și îndrumător pentru profesori” (publicată în lb. suedeză în anul 2003).

Frågor jag fått om Förintelsen (2017, Suedia) – „Întrebări pe care le-am primit despre Holocaust” n-a fost încă tradusă în limba română.
Hédi Fried a fost distinsă cu medalia Illis Cvorum (1998) și a fost numită Europeanul Anului în 1999 iar în anul 2000 a primit Natur & Kulturs Kulturpris, un premiu cultural pentru opera ei literară.

În 2015 a fost distinsă cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, în 2016 cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania, clasa I, iar în anul 2018 a fost numită Eroul Anului, printr-un vot exprimat de cititorii revistei Magazin M.
În decembrie 2017 i s-a acordat Premiul Olof Palme pentru „eforturile neobosite de apărare a egalității în drepturi a tuturor oamenilor, precum și pentru munca de o viață de a face cunoscute atrocitățile produse de nazism și rasism, violență și prejudecăți”.

Hédi Fried a efectuat două vizite la Sighet, în anii 2010 și 2011 (consemnate la vremea respectivă de regretatul jurnalist Ioan J. Popescu). În luna mai 2011 a fost invitata de onoare a Clubului Rotary Sighet, unde i s-a înmânat o Diplomă de Excelență pentru activitatea excepțională în slujba păcii și a toleranței.
În august 2021 Hédi Fried a primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Sighet.

Cunoscuta scriitoare Hédi Fried s-a stins din viață azi, 20 noiembrie 2022.
Dumnezeu să o odihnească în pace!

Salut, Sighet!

Am fost punctual vineri, 18 noiembrie 2022, ora 12:00, la punctul de întâlnire cu presa de la Punctul de Trecere al Frontierei din Sighet! (Nota bene: ați observat câte puncte a generat întâlnirea.) Da, sigur, bănuiți (nu?) cu cine ne-am întâlnit: cu prim-ministrul României, dl. Nicolae I. Ciucă. Eram curios cum arată o întâlnire perfect (aproape militărește) organizată, știind că aveam de-a face cu un… general. Ei bine, civilia nu seamănă (din păcate sau din fericire?!) cu milităria. Nu, nu mă refer la pensiile speciale sau de serviciu sau cum s-or numi pe meleagurile românești.

Primul „punct”, punctualitatea oficialităților la întâlnirea cu presa a lăsat de dorit (sigur, nu din vina generalului). După aproape o oră de așteptare în punctul de trecere al frontierei, coloana mai – marilor țării și a județului a intrat în zona tampon (având celebrul pupitru standard pe poziție) și prim – ministrul N. Ciucă, ministrul de interne, Lucian Bode, președintele CJ Maramureș, Ionel Bogdan, alte oficilități județene dar și primarul și viceprimarul Sighetului s-au avântat până la jumătatea podului istoric de peste Tisa, întrerupând astfel pentru câteva zeci de minute fluxul ucrainenilor & românilor peste frontiera de la marginea Europei. După discuția informală din mijlocul Tisei (pe pod, nu vă speriați!) am revenit pe țărmul românesc și am ascultat cu atenție prezentarea proiectului noului pod rutier, făcută de tânărul șef al echipei de proiectare al importantei lucrări (care va aduce beneficii Sighetului, Maramureșului și – de ce nu? – mai ales Ucrainei), inginer (și doctor printre alți doctori) Mihai Vlad. Dl. premier a „presărat” prezentarea tânărului specialist cu câteva întrebări neîncuietoare la care a primit răspunsuri bine fundamentate (teoretic). Nu mă îndoiesc că în România totul arată excelent în… teorie. Păi da, suntem primii (aproximativ) în Europa și la creșterea economică! (???) Pe bune?!…

Revenind la întâlnirea cu premierul nostru, trebuie să recunosc sincer că pare un om bun, politicos, atent cu anturajul, ținută regulamentară și… plăcut. Se vede că s-a acomodat cu politichia și ne oferă… speranțe!
Cu asta/ astea trăim… zi de zi, an de an… de zeci de ani! Pfai!… și… a urmat conferința de presă din punct (PTF Sighet) în care, după ce au fost adresate vreo 6 – 7 întrebări ni s-a tăiat „microfonul” (un nenea încruntat a făcut un semn discret – organizatoric – milităresc) și pe când să adresăm și ceilalți câte o întrebare am fost anunțați scurt că s-a terminat conferința, nu mai poate continua, domnul premier întârzie la program (urma vizita la Memorial), gata trupă de jurnaliști… pe loc repaus!…
Întrebările acceptate contracronometru până la momentul „ruperii rândurilor” presei, au primit răspunsuri clasice, cuminți, știm noi!… se vor face, se vor finanța, se vor găsi soluții, ne vom gândi și… noi cu râul (Tisa), ramul și speranța.

Totuși… așteptați un pic, nu închideți tehnologia (sau ochii)!… am reținut (inclusiv înregistrat video) că lucrările la noul PPT (nu-i power point ci Podul Peste Tisa) vor începe prin februarie – martie anul viitor (2023), că, deh, mai sunt mici detalii pentru semnăturile finale de finanțare POIM (Programul Operațional Infrastructură Mare) și se vor încheia la timp, după 24 de luni (mai vorbim înainte de alegerile din 2024). Da’ am mai aflat că se va face totul ca să meragă bine CFR-ul (adikă ka prin Japonia 😊), la noi va refuncționa (din 15 decembrie anul ăsta) linia de cale ferată care ne leagă cu Ucraina, că investiția faraonică de la Runcu se va termina în viitor (deadline neprecizat) împreună cu alte 9 baraje din țară nefinalizate (Doamne, se va ieftini curentul cândva?) și că jmecherașii care au „cazat” zeci de ucraineni pe metru pătrat și au luat din buzunarele noastre zeci de mii de lei vor vedea… pe naiba!

Eu, optimist ca-n totdeauna, mi-am pregătit calendarul clasic (hârtie făcută din celuloză, câtă mai avem) și răbdarea tradițională pentru participarea apropiată la conferința de presă de la deschiderea șantierului la noul PPT. 2023 (Februarie – Martie) ne va aduce în sfârșit o investiție care va descătușa economia locală și nu numai! Mai pariez încă o dată pe… prezumția de normalitate/ corectitudine și sper că nu vom avea… întârzieri/ prelungiri „strategice” la construcția noului pod care să mă facă să blestem… războaiele (de toate genurile/ culorile/ fakturile)!
Doamne, se pare că va curge L&M (lapte & miere) pe râul nostru! AMINtirile (nefericite) și războaiele dor… rău!

Foto & text: Ion Mariș

… ministru, ṣi ministru ţi se spune toată viaţa, chiar dacă funcţia pe care ţi-a dat-o partidul printr-o conjunctură de elemente favorabile (banii pe care i-ai dat partidului ca să lucreze cu folos (?) în slujba poporului, ai vorbit mult, dar mai ales tare ṣi ţi-ai lăudat mai – marii din ierarhie, te-ai ṣcolit prin lumea occidentală sau ai ceva adeverinţă c-ai stat privitor pasiv o perioadă prin băncile universităţilor de prestigiu, că te-ai „doctorit” în metode de apărare a patriei) ai lăsat-o de mult timp la altul/ alta, ca să se bucure ṣi el/ea, atât în perioada mandatului, dar mai ales tot timpul de… după!

„Stimaţi telespectatori, va veni în curând domnul premier!” se tot aunţa acum câteva zile la un post tv. La ce te puteai gândi în când ni se tot repeta informaţi cine va să vină? Premier ăăă e ăăă Mihai Ciucă ṣi ne-am trezit că vine ăăă un fost rămas permanent, Victor Ponta.

Pare-se că sunt înalte funcţii de partid(e) ṣi de stat de care, odată ce te-ai „procopsit″ cu ele, nu le mai lepezi, orice-ai face. Aici nu orgoliul fostului înalt fucţionar aflat în slujba poporului ṣi a patriei funcţionează. E ceva muuult mai grav. Faza de linguṣire la care au ajuns unii dintre noi. Nu pot ṣti dacă-s mulţi, sau puţini. Sunt ṣi să ṣtiţi c-au fost ṣi înainte de instaurarea comunismului.

Am citit într-un almanah ceva de genul: să fim strâns uniţi în jurul Regelui Carol al II-lea! Peste vreo patruzeci de ani, ne-am strâns unit în jurul tovarăṣului.

Revin la situaţia zilelor incerte prin care trecem ṣi la… vorba aia: „bucuroṣi le-om duce toate”. Am mai scris cândva că suntem ţara preṣedinţilor. Suntem ṣi ţara miniṣtrilor. La discuţiile găzduite de televiziuni ṣi desfăṣurate într-o hărmălaie generalizată, invitaţii sunt apelaţi cu „domnule preṣedinte”, chiar dacă nu mai sunt preṣedinţi, nici de partid, nici de sindicat, nici de CAP. Nu contează! A fost omul preṣedinte undeva la viaţa lui? Păi… clar! Preṣedinte i se spune! Nu contează că nu mai e! Contează ce-a fost!

La noi se confundă profesia cu funcţia. Poate cineva să fie inginer ṣi să ajungă în funcţia de ministru. Poate fi apelat cu „domnul inginer” oricând, dar „domn ministru” e doar atâta vreme cât face parte din guvern.

Când se discută la TV o situaţie economică sau de orice altfel de natură cu invitaţi care au fost miniṣtri poate acum 10 sau 15 ani ṣi pe toţi îi face moderatorul miniṣtri, stai ṣi te întrebi cât de mare poate fi guvernul, dacă numai într-un domeniu pot fi 2-3 deodată.

Trist e faptul că foṣtii miniṣtri sau preṣedinţi niciodată nu intervin să nu mai fie numiţi miniṣtri sau preṣedinţi, pentru că ce-a fost, a fost. Acum au revenit printre oamenii de rând ṣi sunt din nou doar domnul X, sau domnul Y. De ce n-o fac, niciodată, niciunul se explică, penibil ṣi comic totodată: orgoliul…

Iar orgoliul „atrage după sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere si alte stări de spirit care nu sunt benefice”. Ipocrizia este „a omului puternic care se dă drept un oarecare” sau „a omului obiṣnuit care se dă mare”. (sursa: https://oficialmedia.com)

În ambele ipostaze e uṣor de recunoscut veṣnicul „ministru” sau eternul „preṣedinte”!

Horia Picu

Dacă există ceva greu de uitat, sau cel puţin de modificat în conṣtiinţa populară, acel ceva se numeṣte stereotipie. O întâlnim în idei, în limbajul zilnic, plin de ṣabloane al unora pe stradă, sau  – mai grav! – pe la televiziuni, cu moderatori sau cu invitaţi a toate cunoscători, nevoie mare.

Continuăm să fim ţara lui „RON″ deṣi  moneda naţională se numeṣte „leu″. În perioada denominării de acum 17 ani, când s-au tăiat patru zerouri banilor româneṣti, s-a făcut trecerea de la „milioane″ la  sute, zeci, sau mii de lei. Degeaba pentru unii… Tot despre „milioane″  vorbesc când spun cât au dat pe o haină sau o pereche de pantofi, un telefon… Destule sunt cazurile când am văzut – în mediul online –  preţul obiectelor dat în „RON″, nu în „lei″, deṣi moneda naţională a rămas aceeaṣi. Culmea e că tinerii de azi vorbesc ṣi ei, la rându-le, tot de „milioane″. De unde se vede „trăinicia″ educaţiei primite în/ prin toate mediile în care aceṣtia îṣi desfăṣoară activitatea.

Mai grav, inadmisibil chiar mi se pare faptul că unele bănci vorbesc de „RON″. Tot de neconceput e modul cum moderatori de emisiuni tv o tot dau cu „milioanele″ când de fapt e vorba de sute de lei.

Trăim vremuri complicate. Facturi din ce în ce mai umflate, alimente din ce în ce mai scumpe, salarii… neschimbate, pensii la fel. Când se cere o părere cuiva care are o factură mare de plătit la utilităţi, omul stă cu fluturaṣul de salariu în mână ṣi începe să spună câte „milioane″ dă pentru energia electrică consumată, pentru gazul metan. Când vorbeṣte însă despre salariul sau pensia lui, atunci ṣtie să spună sute sau una – două mii de lei. Renunţă la milioane.

Desigur că fiecare poate vorbi despre banii primiţi sau cheltuiţi în orice gamă de mărime. Problema pare a fi simplă ṣi inutil de semnalat, doar că de aici derivă altceva, cu care suntem obiṣnuiţi încă de pe vremea comunismului victorios (pentru unii doar, ṣi ăia foarte puţini).

Acel altceva se numeṣte duplicitate. Duplicitate între gândire ṣi exprimare. Una gândim, alta spunem! Vorbim de  „milioane″, dar ne gândim la sute. Vedem că un produs costă atâţia „RON″ (de ce nu se spune „RONI″, că doar sunt mai mulţi ?), dar îl plătim în „lei″.

La noi e suficient să spună unul-altul ceva, un cuvânt, o expresie, că apoi mai toată lumea ca să nu pară incultă o repetă. Sau o face tocmai din această cauză?…

„Se face vorbire″ despre câte vrei ṣi nu vrei. De ce să zici „se vorbeṣte″, când acum la modă e ṣirul de trei cuvinte cu care am început acest paragraf ? De ce să spui „ca″ urmat de cuvântul definitoriu într-un context dat ṣi să continui firesc, româneṣte, de exemplu: „ministru″  ṣi să nu te conformezi după cei mulţi care pun după „ca″ neapărat un „ṣi″ absolut inutil de cele mai multe ori ṣi să zici ca ei, „ca ṣi ministru″?  Au zis unii imediat după decembrie 1989 „ca ṣi″, gata! Aṣa a rămas! Uneori există cacofonii evitabile prin intercalarea unui „ṣi″. Dar de cele mai multe ori de acel „ṣi″ nu-i nevoie, cacofonia lipsind.

Subiectele pe care le-am abordat azi par a fi fără sfârṣit. Şi fără leac. Acum, daţi-mi voie să vă salut: bună! Mai bine, mai politicos, mai normal  ar fi să vă salut ca pe vremuri, când nu ne era lene să deschidem gura ṣi să scriu: bună ziua!

P.S.: Aṣtept o expertiză („Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert″- sursa: dexonline) despre cele semnalate în articol din partea oamenilor care au experienţă în subtilităţile graiului românesc. Mi-e imposibil să-mi imaginez aṣteptând o experienţă din partea celor care au expertiză!…

Horia Picu

Citit-am pe feisbuc o postare pe care n-am putut s-o las să zacă necomentată. Drept urmare, să ṣtiţi că:

O să ne întâlnim cu inteligenţa în multiplele ei manifestări stradale, dragi concetăţeni! Dacă nu ne va întâmpina inteligenţa stradală în timp ce ne vom afla în perpetuumul proces de scanare a denivelărilor sau a gropilor de nimeni astupate, vom sta mândri că la noi e mai bine ca la alţii, putându-ne odihni în stilul „smart”, pe viitoarele 20 de băncuţe deṣtepte, dotate „cu spaţiu de afiṣare (casetă luminoasă) ṣi zonă alimentare USB”.

Inteligenţa ne va împresura oriunde ne vom afla ṣi ne va indica tot inteligent momentul optim de traversare a străzii. Gospodarii din localităţile limitrofe inteligentului Sighet, când vor veni să-ṣi vândă laptele sau ceapa la piaţă, vor putea să-ṣi cumpere bilete de călătorie folosind telefoanele mobile, care nu cred să se lase mai prejos ṣi vor fi ṣi ele în rând cu lumea, adică tot inteligente. Toţi călătorii sigheteni sau din localităţile învecinate vor avea fericita ocazie de a-ṣi cumpăra biletele dus-întors „contactless cu Smart Card”.

Râmân în temă ṣi exclam bucuros: WOW! Asta ne mai trebuia. Străzi avem, clădirile arată ca noi, cearṣafuri de învelit stâlpii cinematografului Mara văd că s-au găsit ṣi e de așteptat ca tot ele (cearṣafurile) să fie folosite ṣi altădată pentru ascunderea realităţii jenante dar definitorii pentru perioada fără de sfârșit în care pare că se află Sighetul.

E bine ṣi va fi ṣi mai bine! Doar că… doar că… nu prea mai cred. Şi nici nu trebuie să cred. Prefer să văd întâi alte lucruri elementare aranjate. Orânduirea locală actuală nu poate forţa nota ca parcul pentru care s-au ciondănit ṣi el, ṣi ea, la fel, nu „cu săbii de-oţel” (cum zicea Florin Bogardo într-un cântec), ci pe facebook, cu textele ṣi pozele de rigoare, să fie gata la timp, dar ne invită să visăm la smart-ul oraṣ în care realitatea ne învaţă că n-are rost să-ţi ṣtergi pantofii de praf…

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise pentru că domnul primar (care ne promite ce smart oraṣ vom avea), scria pe facebook despre starea parcului din Piata 1 Decembrie 1918 în 4 octombrie: „Stând de vorbă cu cetăţenii din zonă care monitorizează atent cum se lucrează, am întreprins o serie de măsuri iar astăzi pot să vă comunic următoarele:”. Şi suntem informaţi că se va înlocui pavajul „inestetic ṣi neconform”.

Azi, 3 noiembrie 2022, când scriu aceste rânduri, pavajul e la fel de inestetic ṣi de neconform ca-n 4 octombrie.

Tot pe 4 octombrie, la ora 14:19 se putea citi cu interes ṣi speranţă că „În 15 zile se vor finaliza lucrările de reabilitare a Parcului″ (cu „P” mare (?)).

Parcul nu-i gata ṣi nici nu va fi în acest an. Deh… lucrare mare…

Dacă tot nu va fi gata înainte de anul electoral 2024 (spun asta pentru că se vede cum înaintează lucrul), dacă tot va da inteligenţa peste noi, poate se găseṣte posibilitatea montării unor leagăne inteligente ṣi a unor smart-legături între cei care se joacă ṣi cei care-i supraveghează, care să prevestească din timp când se vor plictisi copiii de atâta joacă prin lumea inteligentă construită de oamenii mari.

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise pentru că „În ședința de Consiliu local din 22 decembrie 2021 a fost aprobată Documentația de avizare a lucrărilor de intervenție precum și principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii „Lucrări de reparaţii şi amenajare alee – Refacerea zonei pietonale și auto a străzii Vasile Alecsandri din Sighetu Marmației”, în care se spune: „Lucrările ce vor fi executate prevăd înlocuirea carosabilului, reamenajarea zonei și crearea de spații de recreere pe tronsonul dintre Internatul Liceului Regele Ferdinand și strada Mihai Viteazu, în prima porțiune a străzii dorindu-se crearea unei piaţete care să poată fi utilizată în multiple scopuri. Valoarea investiţiei se ridică la suma de 720.298,98 lei, din care costul aferent construcţiei şi montajului este de 501.884,34 lei. Durata de realizare a investiţiei este de 12 luni.”

Anunţ pe această cale orânduirea locală că tronsonul de la piaţă la strada Mihai Viteazu e tot aṣa cum îl ṣtim, adică vai de capul lui! S-au scos niṣte chioṣcuri de la intrarea în piaţă ṣi… gata! Obiectiv îndeplinit!(???)

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise ṣi pentru că în „HOTĂRÂREA NR.119/2021 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici şi a Documentației de avizare a lucrărilor de intervenție aferente proiectului „Reabilitare parc – Loc de joacă pentru copii, Sighetu Marmației str. 1 Decembrie 1918” Consiliul local al municipiului Sighetu Marmației, convocat în ședință ordinară în data de 22.12.2021, din inițiativa dlui Primar […], HOTĂRĂŞTE: Art.1. Se aprobă Documentația de avizare a lucrărilor de intervenție precum și principalii indicatori tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții „Reabilitare parc – Loc de joacă pentru copii, Sighetu Marmației str. 1 Decembrie 1918” după cum urmează: a) valoarea investiției: 872.591,02 lei (cu TVA), din care: C+M – 403.315,67 lei (cu TVA); b) durata de realizare a investiției 12 luni”.

12 luni… adică un an sau 365 de zile pământene. Hotărârea nr. 119/2021 nu precizează ce fel de an, de pe care planetă e luat în calcul. Probabil că-i luat ca reper planeta Jupiter, care se învârte în jurul Soarelui revenind în aceeaṣi poziţie după 12 ani de-ai pământenilor.

Aṣa ar fi timp suficient pentru terminarea unui biet parc dintr-un oraṣ prea mic pentru atât de multe inteligenţe.

Inteligenţe, inteligenţe, dar noi când ne deṣteptăm?

Horia Picu

Stimate domnule ing. David Lieberman,

Am primit cu deosebită bucurie intervenția dumneavoastră responsabilă și curajoasă (vezi AICI comentariul la articol) prin care ați restabilit adevărul în privința persoanei mele și a grupului Vișovan, grupul de tineri din Sighet, elevi și studenți, persecutați politic în perioada dictaturii comuniste.
Consider că este un act de normalitate, care confirmă atmosfera de pace interetnică, o constantă a orașului nostru în ciuda vremurilor tragice pe care le-am trăit.
Vă asigur de profundul meu respect. Dumnezeu să vă răsplătească și să vă binecuvânteze, împreună cu comunitatea pe care o conduceți!

Petru Codrea
Cetățean de Onoare al municipiului Sighetu Marmației