Joi, 10 iunie 2021 a fost Ziua Eroilor. Și-n Sighet au fost diverse manifestări, oficiale, care au marcat ziua dedicată celor care s-au sacrificat pentru țară, neam, credință.
Tot despre niște eroi – câteodată prea puțin respectați! – a fost întâlnirea sub semnul „Zilei Memoriei” organizată de Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței (la distanță de doi ani de la precedenta reuniune), fiind, de fapt, un dialog cu foștii deținuți și deportați politic.
Întâlnirea a fost moderată de cunoscuta poetă Ana Blandiana, dedicată Memorialului de aproape 30 de ani și implicată în toate evenimentele pe care le organizează Fundația Academia Civică (aniversarea din acest an fiind sprijinită și de Fundația Hans Seidel).

Cele câteva ore, petrecute alături de supraviețuitorii din rândurile foștilor deținuți și deportați politic, ne-au făcut să (re)trăim, în incinta uneia dintre cele mai dure închisori ce a distrus elita cultural – politică a țării dar și biserica (în special greco – catolică), întâmplări povestite de cei care au trecut prin etapa nașterii „raiului” comunist.
Au vorbit foști deținuți ai regimului comunist prezenți la Sighet (Octavian Bjoza – președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, Man Nistor – fost elev al Liceului „Dragoș – Vodă”), au fost transmise mesaje și de la distanță, din țară; am avut lansări de carte (De la refugiu la deportare, Mărturii ale refugiaților din Basarabia și Bucovina, editor Georgeta Pop, Spații carcerale în România comunistă. Penitenciarul Sighet (1950 – 1955), autor Andreea Dobeș, Credință sub terorare, editor Gelu Hossu); ne-am bucurat că istoria recentă este cercetată și înțeleasă de elevi (aplaudându-i pe elevii de la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” și profesorii lor cărora li s-au decernat diplome pentru implicarea în proiectele educaționale ale Memorialului) și, nu în ultimul rând, am rezonat cu actrița Rodica Mandache în monologul – lectură „Întâlnire cu durerea noastră”.

Ziua Memoriei 2021 s-a încheiat – cum era firesc – la Cimitirul Săracilor, unde s-a desfășurat un serviciu religios la care au participat, împreună, preoți greco – catolici (Filip Onisim, Marius Vișovan, Vasile Florea) și ortodocși (Gavril Burzo, Mihai Oprișan, Dragoș Gulea Olariu).

Foto & text: Ion Mariș

„Pagina” albă de pe ecranul calculatorului nu mă îmbie la scris. Nu știu ce să scriu, sunt dezamăgit, lipsit de „inspirație”, fără… reacție. Un efort făcut împreună, oameni de afaceri reprezentativi din Sighet și „ONG-iști” confirmați de fapte, de proiecte concrete, prin care au alocat două ore pentru o discuție deschisă, fair – play, cu reprezentanții administrației publice locale (primar, viceprimar și șase – din 19 – consilieri locali) cred că s-a încheiat cu o senzație de… inutilitate.

O întâlnire promițătoare, o întâlnire ce ar fi putut aduce speranțe pentru o mai bună și eficientă colaborare între administrația publică, sectorul de afaceri și cel al organizațiilor fără scop lucrativ (ONG) s-a terminat fără… concluzii.

Cei mai importanți angajatori privați din Sighet, reprezentați prin Vasile Godja (Plimob SA), Ioan Tomoiagă (AVIVA SRL), Joseph Geebelen (Valmedy Prod SRL), Anca Oros – Stan (Laguna Serv SRL), Vasile Ardelean (Ardeleana Tisa SRL), Claudiu Prodan (Mecanica SA), Grigore Turda (Dent – Medica Terapia SRL), Tudor Vlad (Transilvania Bois SRL), Dana Dudaș (Toly Fashion SRL), Gheorghe Tivadar (AXA Reconst SRL) și reprezentanții unor importante ONG-uri sighetene (Asociația Suntem Vocea Lor, Fundația Rotary Sighet, Asociația Serviciul de Ajutor Maltez, Asociația Kiwanis, Asociația SOS Bambini, Asociația SZMISZ, Asociația Valea Verde, Asociația Frați Minori Capucini, Asociația George Ofrim, Asociația Grupul Civic Sighetean) au acceptat să se întâlnească și să discute cu aleșii din administrația publică problemele concrete ale unui municipiu ce arată din ce în ce mai… neatractiv! În sala de ședințe a Primăriei Sighet au fost prezenți reprezentanții angajatorilor a peste 4000 de cetățeni (AVIVA SRL – 2100 angajați, PLIMOB SA – 1319 – angajați, VALMEDY PROD SRL – 268, LAGUNA Serv SRL – 255 angajați etc.) plus recunoscuți ONG-iști care au în „spate” câteva sute de voluntari. Întâlnirea trebuia să genereze un schimb util de idei și mai ales de „Know – how” (gratuit!) din partea unor manageri și ONG-iști de succes din Sighet.

Nu ne-am dorit viziuni, strategii fabuloase (cu iz electoral), pe termen lung (ca să nu zic nedefinit) ci pur și simplu câteva acțiuni/ activități pe termen scurt și (eventual) mediu, verificabile, în conformitate cu bugetul „sărăcăcios” al orașului nostru. Este mult mai arzătoare – azi! – problema salubrizării (deșeurilor/ gunoaielor), a clădirilor de patrimoniu care se năruiesc, decât un nou pod peste Tisa (apropo, podul vechi arată groaznic!). Strategic, poate s-au gândit administratorii orașului să „exportăm” gunoiul în Ucraina (la prețuri înjumătățite) și noi n-am înțeles mișcarea futuristă?…

Sighetenii își doresc – repet, azi! – să vadă o schimbare „minimalistă”, să trăiască într-un oraș civilizat, neprăfuit, mai puțin cenușiu și, mai ales dorim, termene clare de finalizare, implementare, așa numitele deadline-uri, pentru niște măsuri urgente de revigorare pe termen scurt a acestei așezări (deocamdată) urbane. Să ne amăgim cu lapte și miere prin fabulosul PNRR (care a fost „înțeles” doar zilele acestea de către structurile guvernamentale) înseamnă, elegant spus, să… visăm! Nu că ar fi rău să visăm, dar avem acest obicei de peste…. 30 de ani. Putem/ puteți face un exercițiu simplu: calculați câți bani nerambursabili a atras municipiul Sighet prin programele de finanțare europene din exercițiul 2014 – 2020 și ne lămurim ce ne așteaptă! Și facem/ faceți o comparație cu alte orașe de aceeași dimensiune sau chiar cu muuulte sate!

I-am ascultat pe primar, viceprimar, arhitectul orașului, au vorbit oamenii de afaceri, au intervenit ONG -iștii, câțiva consilieri dar, summa summarum, totul mi s-a părut un exercițiu bizar de (ne)ascultare. A fost clar pentru toți participanții că avem în prim-plan un conflict între primar și viceprimar care trebuie – urgent! – soluționat și care blochează în acest moment orice progres. Și consilierii se situează de-o parte sau de alta în funcție de variabilele „ascunse” ale proiectelor propuse spre dezbatere și aprobare. Este observabilă lipsa unei abordări prin dialog și „compromis” rezonabil între cei doi „poli” (vizibili!) de putere, din cadrul administrației locale sighetene.

Dacă ar exista dorința de-a accepta mâna întinsă de către segmentul de business și societatea civilă, lucrurile ar putea să… funcționeze. Ce poate fi mai mult decât propunerea concretă făcută de către câțiva oameni de afaceri (neconsultați și neinvitați la Primărie de peste zece !!! ani) care s-au oferit să finanțeze din surse proprii remunerația câtorva persoane, care să întocmească proiecte pentru accesarea surselor actuale și viitoare de finanțare?…

Soluția este, așa cum s-a subliniat de către toți participanții interesați DOAR de dezvoltarea Sighetului, colaborarea, parteneriatul, coeziunea între structurile administrației publice. Este posibil – oare – așa ceva? Poziții aparent ireconciliabile, plasate într-o veșnică opoziție, pot să continue coabitarea iar Sighetul să se dezvolte… onorabil? Vom vedea în următoarele 2 – 3 luni dacă sunt semne de conciliere.

În rândul oamenilor de afaceri și-a societății civile crește starea/ gradul de nemulțumire, se simte o revoltă latentă și dispariția oricărei speranțe.

O propunere agreată și care – poate! – va „revigora” mecanismul înțepenit al managementului administrativ sighetean ar putea fi înființarea (propusă de către reprezentantul Asociației SZMISZ și adoptată ad-hoc) unui Consiliu Consultativ format din oameni de afaceri și ONG-iști. De fapt, în campania electorală, primarul municipiului a acceptat o propunere tot pe această direcție de-a se întâlni măcar semestrial cu oamenii de afaceri și reprezentanții societății civile, dar nu s-au mai făcut pași concreți.

Parafrazând titlul unei opere din literatura universală, sper – cu șanse reduse! – ca „Eterna comedie” sigheteană să ia sfârșit și, în ceasul al doisprezecelea, primarul și viceprimarul, asistați de echipele „disciplinate” din Consiliu Local să-și schimbe stilul de muncă, să se focalizeze pe INTERESUL cetățeanului, al Sighetului și nu pe orgolii, blocaje și „jocuri” mercantile.

Rămâne, în caz de eșec al reconcilierii așteptate de sigheteni, calea referendumului (conform Codului Administrativ în vigoare) care ar putea reconfigura drastic spectrul politic sighetean.
Ar fi păcat de speranțele (din nou!) irosite!

Ion MARIȘ

Sâmbătă, 22 mai 2021, de la orele 11:30, în sala de conferințe a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, în prezența unui numeros public, a avut loc lansarea cărții „SPAȚII CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ PENITENCIARUL SIGHET (1950 – 1955)”, lucrare masivă, în două volume, aproape 1100 pagini, semnată de istoricul dr. Andrea DOBEȘ (coordonatorul lucrării fiind conf. univ. dr. Liviu Țîrău – Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca).

Andrea Dobeș este cercetător al Muzeului Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, fiind preocupată, încă de la începutul muncii în această instituție, de drama victimelor comunismului, în special din categoria elitei politice interbelice și a bisericii (greco – catolice și romano – catolice), încarcerate în orașul nostru.

La eveniment au participat și au rostit alocuțiuni Octavian Bjoza (Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România), conf. univ. dr. Valentin Orga (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca), prof. univ. dr. Virgiliu Țârău (Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca), conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea (Centrul Universitar Nord, Baia Mare), conf. univ. dr. Fabian Doboș (Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași), dr. habil. Cosmin Budeancă (Fundația Culturală Memoria, București).

Din public au mai luat cuvântul preotul Marius Vișovan, Ilie Gherheș, Ion Mariș.

A moderat cu discreție și eleganță Robert Fürtös, istoric, soțul autoarei volumului, implicat și el în munca de cercetare.

Lucrarea este efortul unei munci intense, consecvente, bazată pe studiul documentelor deținute de Arhivele din Maramureș, Cluj, CNSAS, Administrației Naționale a Penitenciarelor, etc. fiind structurată pe câteva capitole relevante, dintre care amintim: Evoluția sistemului penitenciar din România (1945 – 1964); Arestarea elitei politice interbelice; Ofensiva împotriva bisericii catolice; Victimele Sighetului; Detenție și post detenție. Repere biografice (Demnitari ai României interbelice, Prelați și clerici catolici), etc.

Pentru profesorii de istorie sigheteni dar și pentru cercetătorii interesați de istoria recentă a României, lucrarea deosebit de valoroasă, (apărută la Editura Argonaut Cluj – Napoca), este și trebuie să fie un reper bibliografic prioritar.

Foto & text: Ion Mariș

Azi (31 martie 2021) a ieșit de la tipar (Aska Grafika) un volum deosebit, documentat, publicat de Editura Valea Verde din Sighet. „Vadu Izei – Cartea de identiate”, autor Ioan Borlean, este, de fapt, o interesantă și complexă monografie a binecunoscutei comune din vecinătatea Sighetului.

Volumul (525 pagini), structurat în 6 capitole (Stema localității, Meșteri și meșteșuguri, Muzica tradițională, Oameni de seamă, Personalități artistice, Vădeni prin adopție culturală), conține și o hartă a teritorului cuprins în limitele  administrative ale comunei Vadu Izei.

La sfârșitul săptămânii viitoare va avea loc, în comuna Vadu Izei, lansarea acestui volum de referință pentru istoria și cultura Vadului.

Salut, Sighet!

A fost întotdeauna o plăcere să-l întâlnesc pe Maestrul Gheorghe CODREA, să discutăm și să-i „urmăresc” amintirile care pornesc din Sighet/ Șugău/ Vadu Izei, „zăbovesc” zeci de ani în Cluj și se „închid” – ce interesant destin! – tot în Sighet, str. Șugău. A poposit – pentru mai multe luni – în zona noastră, zona copilăriei și-a adolescenței, în urmă cu mai puțin de un an și se pare că va reveni în câteva săptămâni, cu gândul de-a se implica într-un proiect ineresant. Dar, despre proiect într-un viitor apropiat.

Azi, când Maestrul Gheorghe Codrea împlinește 93 de ani, vreau să-i spun, să-i spunem, să-i dorim să aibă parte de sănătate și de multă energie transferată spre pictură, spre pasiunea de o viață care i-a adus recunoaștere națională și internațională. Maestrul Gheorghe Codrea și-a publicat amintirile într-un volum pe care l-a publicat anul trecut: „Întâia și ultima zi. Spicuiri din viață”. În câteva săptămâni, probabil, urmează să fie tipărit un album/ catalog de artă cu operele recente ale Maestrului. Și… Clujul îi omagiază viața și opera printr-o expoziție ce se va vernisa în câteva zile (10 martie 2021) la Muzeul de Artă.

Dacă luna trecută (21 februarie) fostul deținut politic Petru Codrea a împlinit 90 de ani, azi, fratele mai mare, pictorul scenograf Gheorghe Codrea, a împlinit 93 de ani, spre bucuria celorlalți frați, Georgeta Maria și Eugen (ambii având peste 80 de ani).

La începutul lunii martie, când culorile naturii se revarsă – timid – pe simezele mult-așteptatei primăveri, ne bucurăm să-l aniversăm pe artistul plastic ce-și continuă munca și la această onorabilă vârstă!

Doar câteva spicuiri din biografia Maestrului Gheorghe Codrea!

Gheorghe Codrea s-a născut la 02 martie 1928, la Sighet (Șugău). Locuiește la Cluj. Are un fiu, Dan, arhitect și o nepoată Anna, stabiliți în Anglia.

Gheorghe Codrea a absolvit Liceul „Dragoș Vodă” în anul 1948. Pe la sfârșitul anilor ’40 este remarcat și îndrumat spre artele plastice de către cunoscutul pictor maramureșan Traian-Bilțiu Dăncuș. A urmat și absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj (1949 – 1953), specializarea pictură, clasa profesorilor Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Nagy Imre, Andrassy Zoltan, după care a continuat studiile în scenografie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (1953 – 1956) avându-i profesori pe Alexandru Moscu, Toni Gheorghiu, Walter Siegfried.

La încheierea studiilor, conform uzanțelor, a fost repartizat la Teatrul de Stat din Oradea dar, iubind Clujul, a aplicat la un concurs deschis pentru un post similar în inima Transilvaniei, unde a şi fost angajat în 1956 până la pensionare în anul 1989.

A inovat și modernizat tehnica scenografică a secolului trecut, introducând în spectacole proiecțiile, creând elemente scenografice ce relevau și talentul de pictor, adevărate lucrări de artă de sine stătătoare.
Gheorghe Codrea a fost 33 de ani un scenograf – artist al Operei Române din Cluj, aducând în scenografie o abordare modernă, fiind adept al spectacolului vizual total.

A creat scenografia pentru spectacole lirice memorabile, Bărbierul din Sevilla, Coppelia, Don Carlos, Lacul lebedelor, Secretul lui Don Giovanni, Tripticul puccinian (1972), Povestirile lui Hoffmann, Nunta lui Figaro, Flautul fermecat, Don Juan, Zamolxe și Ulysse, Voievodul țiganilor, Nabucco, Falstaff, Boris Godunov etc.

S-a remarcat și în pictura de șevalet, având mai multe expoziții personale atât în țară cât și în străinătate.

La mulți ani, splendid colorați, Maestre!

Foto & text: Ion MARIȘ

În imagine putem „încerca” să identificăm zona nu foarte (re)cunoscută pentru mulți sigheteni. Haideți să vedem cine recunoaște zona! Nu este neaparat foarte greu, e poarta de intrare în Sighet dinspre….
Așteptăm răspunsurile!…

Completările cititorilor la această fotografie sunt binevenite.

Salut, Sighet!

NR: Fotografie din colecția Ernest Villand.

Teatrul de Vară din Sighet, care a purtat numele actriței Prielle Kornelia, a fost construit din lemn și cărămidă și a fost inaugurat la sfârșitul secolului XIX. Era amplasat pe actuala str. Mihai Viteazu (în apropierea actualei piețe centrale de alimente) și a fost demolat în perioada interbelică, prin anii ’30.

Mai multe detalii sunt cuprinse în volumul „Sighetul Marmației”, autor Pal Robert Zolopcsuk, Editura Valea Verde, 2012.

Completările cititorilor la această fotografie sunt binevenite.

Salut, Sighet!

NR: Fotografie din colecția Ernest Villand.

Pentru a evita aglomerațiile la ghișeele din cadrul Direcției de Venituri – Primăria Sighet, unde se depun „Declarațiile de impunere” privind taxa specială de salubrizare, stabilită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 1/ 20 ianuarie 2021, vă recomandăm să depuneți declarațiile online la adresele de email: [email protected], [email protected] sau să le transmiteți scanate pe WhatsApp, la numărul de telefon 0752895110, precum și prin serviciul poștal sau curierat.

„Declarația de impunere” se poate descărca de pe site-ul Primariei Sighetu Marmatiei.

Programul cu publicul la Direcția Venituri este zilnic între orele 8:00 – 16:00 iar începând de săptămâna viitoare va fi și sâmbăta, între orele 8:00 – 12:00.

Pentru cetățenii care se prezintă fizic la sediul Primăriei – Direcția Venituri, vă informăm că a fost suplimentat numărul personalului care preia „Declarațiile de impunere”, accesul în clădire făcându-se pe intrarea nr. 2 (str. C. Coposu) iar ieșirea se face pe intrarea principală (str. Bogdan Vodă).

(Comunicat primar)

Foto: Salut, Sighet!

Zona centrală a Sighetului, în perioada interbelică, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, când la Sighet era primar Alexandru Filipașcu.

Se pare că în centrul orașului posibilitățile de relaxare erau mult mai atractive în urmă cu  aproape 90 de ani!

Completările cititorilor la această fotografie sunt binevenite.

Salut, Sighet!

NR: Fotografie dintr-o colecție privată.

Prof. univ. dr. habil. Ioan DZIȚAC s-a născut la 14.02.1953 în comuna Poienile de sub Munte (Maramureș). A urmat clasele primare și cele gimnaziale în comuna Repedea – Maramureș (1960-1968). A absolvit Liceul (Colegiul Național) „Dragoș-Vodă” din Sighetu Marmației, promoția 1972, la bacalaureat obținând media zece la matematică.

După bacalaureat, a urmat Universitatea „Babeș – Bolyai” din Cluj – Napoca, finalizând-și studiile cu nota zece la Diploma de Licență – Matematică (în anul 1977) și, ulterior, a obținut Diploma de Doctor în Informatică cu un calificativ maxim (în anul 2002). În 2019 a obținut abilitarea în domeniul Informatică Economică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A fost lector și apoi conferențiar universitar la Universitatea din Oradea (1991-2005). Din 2009 este profesor universitar de informatică la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, iar din 2017 este profesor de matematică și informatică la Universitatea Agora din Oradea (unde a ocupat postul de conferențiar între 2005-2009). De asemenea, este conducător de doctorat la Universitatea din Craiova.

A fost profesor asociat la Universitatea Academiei Chineze de Științe (2013-2016) și, de asemenea, membru în Consiliul Consultativ al Facultății de Management of Technology, Hoseo University din Coreea de Sud. Este co-fondator și co-editor șef al unei reviste cotate ISI Web of Science/SCI Expanded (din 2006), International Journal of Computers Communications & Control, nominalizată de Elsevier pentru Journal Excellence Award – Scopus Awards România – 2015 (Factor de Impact în JCR2018 = 1,585). Și, nu în ultimul rând, este membru în Editorial Board și la alte 11 reviste științifice din lume. Este co-fondator și președinte al International Conference on Computers Communications and Control (ICCCC). A fost membru în Comitetele de Program în peste 80 de conferințe internționale. Este Senior Member IEEE din 2011 și membru în alte organizații profesionale (ROMAI, SRAIT, SSMAR, RNG-ISCB etc.). A fost invitat să susțină conferințe în China (2013 – Beijing, Suzhou, Chengdu, 2015 – Dalian, 2016 – Beijing), India (2014 – Madurai, 2017 – Delhi), Rusia (2014 – Moscova), Brazilia (2015 – Rio de Janeiro), Lituania (2015 – Druskininkai), Coreea de Sud (2016 – Asan). Cercetările sale curente sunt orientate spre diferite aspecte ale inteligenței artificiale, soft computing și aplicații ale logicii fuzzy în tehnologie și economie (luarea deciziilor). A publicat 3 cărți, 12 cursuri și materiale suport pentru studenți, 6 proceedings-uri și peste 80 articole științifice în reviste de specialitate și în volumele unor conferințe. Are peste 40 de articole ISI Web of Science și peste 200 de citări din ISI în ISI (fără autocitări, h-index=9). În Google Scholar are peste 510 de citări. A fost inclus printre cei 100 de informaticieni români de pretutindeni, din ultimii 100 de ani, în volumul „One Hundred Romanian Scientists in Theoretical Computer Science”, Editura Academiei Române, precum și în volumul „Civilizația Românească – Știința și Tehnologia Informației în România”, apărut în anul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire, tot în Editura Academiei Române (2018). A fost rector al UAO în perioada 2012–2016, fiind reales și pentru mandatul 2016-2020.

În anul 2019 (11 octombrie) a participat la festivitatea de aniversare a Centenarului Liceului (Colegiului Național) „Dragoș – Vodă” (de care-l legau plăcute amintiri și prietenii), când l-am întâlnit pentru prima și – din păcate – ultima dată. Telefonic, am discutat de mai multe ori, atât înainte dar și după ce a răspuns cu toată mărinimia la interviul pe care mi l-a acordat (apărut la 22 iulie 2019 în publicația online „Salut, Sighet!”).

Avea numeroase planuri și idei de a-și intensifica prodigioasa activitate științifică dar se gândea și la posibile „pauze” pentru sine însuși, pentru relaxare și odihnă.

Din păcate, maramureșeanul, prof. univ. dr. habil. Ioan Dzițac a fost „chemat” la Cer duminică, 07 februarie 2021, la o vârstă care-i permitea încă foarte multă implicare științifică, cu doar câteva zile înainte de aniversarea zilei de naștere.

Condoleanțe sincere familiei îndolitate! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ion MARIȘ

N.R.: Interviul cu  prof. univ. dr. Habil Ioan Dzițac, publicat și în volumul #CNDV100 – Convorbiri – mărturisiri, (Editura Valea Verde, 2019), îl puteți citi aici.