Sighetenii sunt invitați la o inedită lecție de desen, focalizată pe „materialul” pictorului Corneliu Baba (1906 – 1997).

„Lecția” (dedicată Centenarului C. N. „Dragoș-Vodă”) va fi susținută de prof. Ileana Pipaș, prof. Ion Munteanu, pictor George Ierima.

Inițiatorul și coordonatorul lecției de arte vizuale este prof. Ioan Tivadar.

Vernisajul expoziției va avea loc joi, 10 octombrie 2019, de la orele 16:00, la Radio România Sighet, str. Plevnei, nr. 8.

Salut, Sighet!

Sora Pelagia Iusco, deținută politic în temnițele comuniste, recent trecută la cele veșnice (puteți citi AICI) ne-a lăsat mărturii cutremurătoare ale tratamentului barbar la care a fost supusă în majoritatea anchetelor Securității, la Sighet, la Oradea și în alte părți. Dăm câteva exemple:

„La Securitate la Sighet trei zile și trei nopți n-am primit niciun pahar cu apă. Apoi am primit o zeamă lungă. După 2 săptămâni mi-au dat drumul cu condiția să mă prezint zilnic la postul de Miliție din Ieud. Până în martie 1949 am fost urrmărită până am fost arestată și adusă din nou la Sighet, împreună cu o altă femeie din Ieud la care s-au găsit niște cărți de rugăciuni greco-catolice…” (Marius Vișovan, Mărturii ale rezistenței anticomuniste din Maramureș, Editura Napocastar, 2008)

„La 4 mai am fost arestată împreună cu celelalte călugărițe din Ieud. Ne-au întrebat din nou despre ascunzătorile preoților, dar n-au scos nimic de la noi. După două săptămâni la Securitate la Sighet , ne-au dus la Oradea. Am fost băgate 60 de persoane într-o dubă. N-aveam aer. Am leșinat…„ (Marius Vișovan, Mărturii ale rezistenței anticomuniste din Maramureș, Editura Napocastar, 2008)

„La Oradea m-au separat de celelelte călugărițe și m-au ținut 6 luni într- celulă neagră, fără geamuri. Sora Marghita credea că m-au împușcat….” (Marius Vișovan, Mărturii ale rezistenței anticomuniste din Maramureș, Editura Napocastar, 2008)

„În timpul anchetelor m-au bătut de mai multe ori, dădeau în mine cu palmele, cu pumnii, cu picioarele. Am căzut pe jos și au continuat să mă lovească. Securiștii strigau cu ură către noi, cu insulte murdare… Procesul de la Cluj mi-a adus 3 ani de condamnare.” ( Marius Vișovan, Mărturii ale rezistenței anticomuniste din Maramureș, Editura Napocastar, 2008)

…………………………….

Sighetenii care au vizitat Memorialul știu ce înseamnă celula neagră! Iar cei care n-au fost încă, să mearga să vadă! Să intre, să închidă ușa și să stea doar câteva secunde…

preot prof. Marius VIȘOVAN

Luna trecută (07 septembrie 2019), a avut loc lansarea excelentului album aniversar, „Ion Bledea – Sculptorul Nordului” (Editura „Valea Verde”), îngrijit de Ion Mariș, conținând fotografii ale celor mai valoroase și reprezentative lucrări artistice din ultima perioadă ale sculptorului în lemn, precum și texte biografice și de prezentare documentată cu descrieri admirative a activităților și operelor artistice ale sale.

Cu acel prilej au fost expuse și admirate în frumoasa grădină a artistului, numeroase sculpturi din lemn de esențe nobile – nuc, tei, paltin, stejar și altele – lucrate în stiluri artistice de artă tradițională, modernă și chiar ultramodernă cu teme și mesaje foarte variate, dar cu prioritate îndreptate către activitățile, atitudinile, preocupările omului, exprimate prin prelucrarea lemnului în formă de artă plastică de creație proprie.

Participarea mea la acel eveniment cultural-artistic alături de personalități, oameni de artă și cultură, membri ai familiei sculptorului, admiratori de frumos și alții, m-a bucurat mult, trezindu-mi amintiri și sentimente de admirație pentru sculptor și materialul sculptat – acest aur verde regenerator al Maramureșului și nu numai.

Bucuria și admirația față de acest sculptor în lemn al Nordului, se datorează și faptului că a fost remarcat și sprijinit pentru a-și exercita talentul și executa lucrări artistice la CPL, începând cu artizanate specifice zonei, dar cu tendințe și progres spre lucrări în stiluri moderne și ultramoderne, ajungând cu timpul să fie cunoscut, recunoscut și apreciat, admirat, atât în țară cât și în alte țări. Sculpturi în lemn de esențe nobile din Maramureș, au ajuns și în locuri și la personalități de vârf, de la patronate, instituții și chiar la conducători de state. Eu îl apreciez pe sculptorul Ion Bledea, ca pe un „Brâncuși al Maramureșului”. Sculpturile artistice din lemn transmit un mesaj mai viu decât cele din alte materiale neregenerabile.

Sculptorul Nordului Ion Bledea a participat și a câștigat premii la numeroase tabere și concursuri de talie internațională, unde a dus renumele și faima maramureșenilor și a Maramureșului, zonă geografică și istorică renumită în tradiții, obiceiuri și talente. În anul 1983, a apărut o carte-album intitulată „Maramureșul – Țară a lemnului”, autor Francisc Nistor, Cuvânt Înainte de acad. Mihai Pop.

Preocupările, hărnicia și talentul miilor de maramureșeni este exprimată și prin producerea și livrarea în țară și în lume a imense cantități și a nenumăratelor produse superioare prelucrate din lemn, inclusiv în perioada de tranziție la economia liberă, capitalistă, de către firmele de pe platforma industrială a fostului CPL., în timp ce combinatele similare care existau înainte de anul 1990 în țara noastră au dispărut, fapt de excepție, definit ca „Fenomen Sighet” al industriei lemnului din România. (Definire exprimată de ministrul industriei lemnului, I. R. – din primul guvern Roman, după 1989.)

Având în vedere ponderea, rolul și locul activităților de prelucrare a lemnului – acest aur verde al zonei – în produse materiale și exprimări artistice, cu preocupări chiar la nivelul Academiei Române, amplasarea unei sculpturi-monument din lemn, cu semnificația cuvenită – a sculptorului Ion Bledea, într-un loc de cinste și central al municipiului, ar înfrumuseța, îmbogăți, completa și actualiza imaginea locuitorilor și vizitatorilor privind urbanismul specific Sighetului.

ing. Gheorghe IANCU

Din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, „Promenada Inimii” se amână pe duminica viitoare, 13 octombrie 2019, între orele 12.00-14.00!

****

Evenimentul este parte a unui proiect anual („Promenada Inimii”),  organizat de cluburile Rotary, prin care se oferă analize gratuite participanților (tensiune, glicemie), broșuri și informații despre un stil de viață sănătos și activ.

Asociația Internațională „Euro Foto Art” din Oradea organizează în parteneriat cu China Photo Network Online din Zhuhai (China) și Organizațiile Partnere ale Asociației din România, sub patronajul Ministerului Afacerilor Externe a României și Ambasadei Republicii Populare Chineze în România, Festivalul Fotografiei Chineze în România.

Ediția a VII-a a Festivalului este dedicată Aniversării a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice româno-chineze, respectiv Zilei Naționale a Chinei, cuprinde 15 expoziții alcătuite din creațiile artiștilor fotografi din China, expoziții vernisate în orașele: Baia Mare, Brașov, Carei, Cluj Napoca, Galați, Gura Humorului, Miercurea Ciuc, Oradea, Râmnicu Vâlcea, Sighetu Marmației, Slatina și Marghita, din care o expoziție a doi artiști fotografi din România, intitulată „Impresii din China”.

Festivalul oferă oportunitatea de a se organiza și în Sighetu Marmației o expoziție de artă fotografică deosebită. În acest context pe simezele Sălii Radio va fi prezentată o selecție de 50 de fotografii alb-negru și color ale artistului fotograf Ruisheng ZHU intitulată „Vedere din avion cu pilot automat” (Dronă). Expoziția a fost pusă la dispoziția organizatorilor de către China Photo Network Online din Zhuhai (Organizație parteneră a Asociației „Euro Foto Art” din China).

Artistul fotograf expozant este fotograf profesionist, vicepreședintele Asociației Fotografilor din Zhuhai. A fost angajat în producții video si fotografii comerciale pentru mult timp. A lucrat ca fotograf la multe filme. Fotografiile sale au fost expuse în mod repetat în China și Macau.

Venisajul expoziției va avea loc miercuri, 09 octombrie 2019, la ora 16:00 la Sala Radio, la care organizatorii invită pe toți iubitorii fotografiei să participe. La eveniment vor participa președintele Asociației Internaționale „Euro Foto Art” Ștefan Tóth, respectiv președintele China Photo Network Online din Zhuha, artistul fotograf Weilu Chen, care va fi însoțit de artiști fotografi din China, Dan Chen, Ruisheng Zhu, Hui Zhang, Yanming Zhu. La eveniment au fost invitați să participle demnitarii locali și județeni din Sighetu Marmației.

Momentele muzicale vor fi oferite de reprezentantul formației „Duo Varadiensis” din Oradea, după aranjamente pentru violă solo a artistului Thurzó Sándor József, care va interpreta mai multe piese din repertoriul muzicii clasice chinezești. Expoziția artistului fotograf Ruisheng ZHU intitulată „Vedere din avion cu pilot automat” (Dronă) va rămâne la dispoziția publicului vizitator până la data de 19 octombrie 2019.

Comunicat de presă,
Asociația „Euro Foto Art”

Echipa Euroscola 2019 a Colegiului Național „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației s-a înscris la ediția a XII-a a concursului național pentru liceeni EUROSCOLA lansat de Biroul Parlamentului European în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale, concurs care se desfășoară în acest an școlar sub titlul generic „Educația schimbă vieți”.

Cei 18 elevi din clasele IX-XI, coordonați de doamnele profesoare Luminița Colopelnic și Cornelia Hotea, au avut de ales o personalitate a cărei poveste de succes să fie promovată în școli și în mass-media în scopul sublinierii rolului educației și a importanței învățării unei meserii atât pentru dezvoltarea personală cât și pentru bunăstarea comunității.

Din mulțimea de personalități, elevii s-au oprit la prof. dr. Mihai Dăncuș, muzeograf, scriitor și publicist, profesor de vocație, director de muzeu, cercetător în domeniul culturii și civilizației tradiționale, un exemplu elocvent pentru proiectul „Prin tradiție și educație spre autenticitate și bunăstare”.

Așa cum singur recunoaște în interviul acordat în cadrul proiectului, Mihai Dăncuș este rezultatul educației sale ca autodidact, al educației școlare, al familiei, dar și al societății deoarece s-a lăsat atins în mod constant de valorile societății întregindu-se ca personalitate. Părinții pe care i-a ascultat, accentul pus pe educație în orice împrejurări, meseria pe care a îmbrățișat-o, partenera de viață pe care a ales-o așa încât să îi înțeleagă idealul, ambiția, dragostea pentru tradiții, pentru autentic și frumos, pentru oameni și locuri, totul s-a aranjat perfect în creionarea unui destin unic, impresionant, căruia îi rămânem recunoscători: a salvat o parte importantă din istoria noastră, a Maramureșului, a neamului românesc. A salvat de la degradare comorile, valorile și bogăția spirituală, îndeplinindu-și cu sârguință și sfințenie profesia la care a fost chemat.

De ce Mihai Dăncuș? Pentru că CNDV, la ceas de centenar, se mândrește cu absolvenții care i-au adus faimă în țară și peste hotare. Dar aceștia sunt o mulțime …. Și totuși de ce Mihai Dăncuș la Euroscola? Pentru lecția importantă de viață pe care ne-a dat-o: educația schimbă vieți. Te scoate din foamete, din situații de criză, din anonimat și te pune la un loc de cinste.

Mai multe despre activitățile proiectului găsiti pe site-ul: CNDV-Euroscola 2019.

N.R.: CNDV a mai participat la concursul EUROSCOLA în anii școlari 2012-2013, respectiv 2015-2016, ajungând la etapa internațională de la Parlamentul European din Strasbourg.

Daria Nicola COLOPELNIC,
clasa a IX-a B, CNDV
#EuroscolaRO2019

O biografie interesantă, care s-a legat și de Liceul „Dragoș Vodă” din orașul nostru, este cea a profesorului și pictorului Liviu Szabo-Bordeaux, născut la Sighet, în 2 nov. 1896. Străbunicul său, Jean Bordeaux, a ajuns pe aceste meleaguri după revoluția franceză. Eugen Bordeaux, bunicul său dinspre mamă, un funcționar specialist în cartografie, căsătorit la Giulești, cu o maramureșeancă din familia nobilă Vințiu, a realizat, în 1870, o hartă a României Mari – aproximativ cea de la 1918 – pe care nepotul Liviu a ținut-o la mare cinste și a purtat-o cu el toată viața, ca pe o diplomă nobiliară a familiei sale. Una dintre fiicele lui Eugen Bordeaux și a Elisabetei Vințiu s-a căsătorit la Câmpulung cu un Szabo din Maramureș, devenit funcționar de tribunal regal. În 1902, acesta a fost transferat cu serviciul la Nyregyhaza, iar în 1908 la Kecskemet și apoi la Vacz, familia sa fiind nevoită să-l urmeze. Toată viața școlară a tânărului Liviu s-a petrecut așa, dar la Kecskemet a studiat în paralel și pictura, acolo existând atunci, în plină și înfloritoare activitate artistică, o colonie în jurul căreia se formase o adevărată școală de pictură. Aici, în atmosfera creată de marele pictor al vremii, Kosztolanyi-Kann Giula, s-a conturat personalitatea viitorului artist, Liviu Szabo-Bordeaux. Dar vacanțele și le petrecea de regulă în Maramureș, la neamuri, în familiile Moiș, Dunca, Marina, înrudite cu familia sa. Au urmat aproape trei ani de studii la Academia de Arte din Budapesta, timp în care a fost, pentru câteva zile, să-l verifice și Simon Hollosy, aflat la școala sa de pictură de la Teceu-Maramureș, familiile celor doi cunoscându-se din Sighetul în care au trăit. În 1918, pe când se aflau la Vacz, tatăl său moare în împrejurările complicate ale războiului și familia, rămasă fără nici o sursă de existență, în 1919 se întoarce la Sighet. Liviu a fost nevoit să-și întrerupă studiile academice de la Budapesta, iar sora sa mai mică, Magdalena, pe cele ale Școlii de muzică din localitate. Sora sa, Magdalena, pictoriță talentată și pianistă foarte bună, a fost numită profesoară de muzică la Blaj, iar el, profesor de desen la Liceul „Dragoș Vodă” din Sighet. Nu stăpâneau destul de bine limba română și începutul nu le-a fost deloc ușor. Au învățat, au susținut tot felul de examene și, până la urmă, au reușit. În toți anii petrecuți la Sighet, Liviu Szabo-Bordeaux a avut atelierul de pictură în Palatul Culturii (etaj II), în cea mai frumoasă sală a impunătoarei clădiri. Spațiul generos, luminos și încăpător, cu vedere panoramică spre oraș și spre Solovan, i-a permis tânărului pictor să-și amenajeze acolo un atelier-expoziție deosebit de reușit și foarte apreciat de toți cei care l-au văzut. Toate marile personalități (politicieni, miniștri, diplomați, Regele Ferdinand și alții) care au trecut prin Maramureș, au fost duși și la Palat, ca să vadă „atelierul lui Bordeaux și muzeul de artă populară a lui Vornicu”, aflat în sălile de alături. La loc de cinste în atelierul său, frumos înrămată, stătea harta desenată de bunicul său, care, se zice că l-a impresionat pe Rege în mod deosebit. De anii și de locul acela s-a legat în 1924 și începutul „Școlii de Pictură din Palat”, continuată și amplificată apoi de Traian Bilțiu-Dăncuș, Tasso Marchini, Letiția Munteanu și alții. În cei 14 ani de profesorat sighetean, Liviu Szabo-Bordeaux a organizat aici zeci de expoziții ale elevilor săi, și-a risipit cu generozitate propriile lucrări pentru înfrumusețarea unor instituții, a făcut schițele de portret ale ziariștilor și portretele unor personalități locale precum Mihail Șerban și Ioan Bușiția, a fost mereu prezent în presa locală cu articole pe teme cultural-educative. După plecarea lui Gheorghe Vornicu la Oradea, s-a îngrijit de Muzeul de artă populară, rămas în sălile aceluiași Palat al Culturii, s-a implicat ca artist-cetățean în viața comunității, a fost un model de conduită civică, morală, artistică, socială. Ca semn de recunoștință pentru generoasa sa găzduire, pictorul i-a dăruit (1931) Palatului Culturii o frumoasă frescă, așezată pe tavanul de deasupra casei scărilor, o alegorie reprezentând pictorul și muza sa.

În 1934 a fost transferat la Școala Normală din Cluj și a continuat să lucreze. După participarea la „Salonul Ardealului”, cotidianul local „Patria” nota: „În pictura profesorului Liviu Bordeaux trăiește Maramureșul însuși cu toate anotimpurile și bucuriile lui. Peste tot predomină eleganța formelor fine, adumbrite de un pesimism duios, care evocă înaltele calități artistice ale celuilalt neam latin, din Occidentul Europei, (Franța n.n.) prin care se înrudește.”

În 1940, după Diktat-ul de la Viena, s-a mutat, tot în învățământ, la București, a fost cooptat în Uniunea Artiștilor Plastici, a participat la expoziții în țară și afară. Amintim câteva din multele sale lucrări: „Podul peste Tisa”, „Bisericuța de pe Vaser”, „Pe malul Izei”, „Țărancă din Săliștea”, „Lenuța”, „Potretul mamei”, „Poetul și fata citind” (care se păstrează în Casa memorială „Liviu Rebreanu” din Maieru), „Munții Maramureșului” etc. Despre peisajele sale, ziaristul Mihai Marina de la „Graiul Maramureșului, a scris: „O singură vale pictată de Liviu Bordeaux se întinde și șerpuiește, pe lungimi de kilometri, până se pierde în desișul codrilor, care parcă se clatină în adierea vântului, urmați apoi în depărtare de glasurile munților, deasupra cărora norii aștern pete de umbre.”

O legatură cu totul specială l-a ținut mereu aproape de mama sa, pe care a dus-o mereu cu el și a îngrijit-o cu o iubire filială și o devoțiune de necrezut. Abia după moartea ei, pe când locuiau la București, s-a căsătorit și el, dar a rămas fără urmași.

Din nefericire, căsnicia sa a durat destul de puțin, iar moartea pretimpurie a soției l-a marcat profund. În 1976, la împlinirea a 80 de ani a fost sărbătorit în cadrul Asociației maramureșenilor din București, continuatoarea celei înființate de studenții maramureșeni în perioada interbelică. Inițiatorul manifestării a fost vechiul său prieten, Dr. Mihai Marina, iar surpriza a constituit-o grupul de maramureșeni (Petru Mihalyi, Ion Berinde, Vasile Fodoruț), foști elevi ai sărbătoritului și țuica de prune „de-acasă” pentru încălzire. În anul următor (august 1977) foștii săi elevi din Maramureș i-au organizat o manifestare care l-a copleșit și pe care a descris-o într-o scrisoare adresată surorii sale, Magdalena, stabilită în Ungaria. Timp de o săptămână a fost înconjurat de prieteni și condus prin toate locurile rămase în amintire: Palatul Culturii, Liceul „Dragoș Vodă” și Liceul pedagogic, unde a fost profesor etc. Fiindcă Liviu Szabo-Bordeaux a fost un profesor iubit de elevii săi.

Fire liniștită, cu o educație aristocratică de bună clasă, ale cărei baze au fost puse în familie, blând și manierat, de o eleganță discretă în ținută și în comportament și așteptând să fie recunoscut – și la propriu și la figurat – fără să se înghesuie pentru a ieși în față, tocmai de aceea, stările depresive, accentuate și de o gravă afecțiune a vederii, l-au izolat aproape total. În ultimii ani, câțiva dintre foștii săi elevi din Maramureș au inițiat o chetă pentru a-l ajuta să facă o operație la ochi. Din 1977, când Mihai Marina, cu care locuia în aceeași clădire – un bloc vechi, dintre primele construite în București – s-a mutat la Cluj, bătrânul pictor, rămas de tot singur și aproape orb, s-a autocondamnat la stingere. Din ultima sa scrisoare (pe care o avem), datată 10 ianuarie 1982 și adresată nepotului său Felician Karpati*, profesor de desen stabilit în Ungaria, la Erd, reiese clar acest lucru.

A fost îngropat în Cimitirul Bellu, lângă profesorul Dr. Vasile Pop, fost director al Școlii Normale din Sighet și Ilie Cleja din Bârsana. Distinsa Doamnă Melania Rițiu, stabilită la București, care-l cunoștea pe profesorul Liviu S. Bordeaux din anii de școală de la Sighet și știa locul mormântului, ne-a mărturisit pe când încheiam acest articol că el, mormântul!, nu mai este. A dispărut. Au rămas însă picturile lui Liviu Szabo-Bordeaux, din care reproducem mai jos câteva, ca un modest și pios gest de aducere aminte pentru cel care a purtat cu el, în suflet și pe pânze, Maramureșul în care s-a născut.

*Karpati Felician a tipărit, în 2012, în Ungaria și în limba respectivă, o lucrare monumentală despre familia sa.

Ioan ARDELEANU-PRUNCU

Înființat în anul 2019, Noblesse Quartet le are în componență pe Raluca Michnea (Vioara I), Andra Bălan (Vioara a II-a), Larisa Iordache (Violă) și Andreea Pop (Violoncel), patru instrumentiste de excepție cu o pasiune aparte pentru muzică.

Născut din prietenie în sălile de studiu ale Academiei Naționale de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, cvartetul a devenit pentru cele patru instrumentiste un mod nou și deosebit de a se exprima prin muzică și de a-și dezvolta creativitatea și tehnica.

Colaborările diverse ale acestora, care includ numeroase proiecte aparte, le-au deschis orizonturile, ajutându-le să adauge la volumul impresionant de repertoriu clasic pe care îl interpretau, genuri noi ca muzică pop, coloane sonore din cinematografie și muzică latino-americană. Au concertat alături de instituții de renume din țară și din străinătate printre care amintim Orchestra Filarmonică a Universității de Stat Valencia (Spania), Orchestra Filarmonicii Rovereto (Italia), Opera Națională Română Cluj-Napoca, Filarmonica de Stat Dinu Lipatti Satu Mare, Filarmonica de Stat Oradea, Filarmonica de Stat Arad, Filarmonica de Stat Târgu Mureș, Filarmonica de Stat Mihail Jora Bacău, Filarmonica de Stat Moldova Iași, la care se adaugă activitatea concertistică alături de orchestre clasice și big-banduri precum Orchestra Română de Tineret, Orchestra Santa Cecilia Madrid, Orchestra Vieneză de Tineret, Orchestra Agile, AltOrchestra, Young Famous Orchestra și Bigg Dimm a’Band.

De asemenea, pe lângă repertoriul clasic, artistele au experimentat numeroase genuri muzicale și tipuri diferite de concerte luând parte în proiecte precum Jazz is Classic, Cluj Symphony Experience, Sunset Sea-mphony, Simfonie dincolo de nori, Rock the Symphony, Cluj Ensemble, Tango Simfonic alături de Analia Selis și Omar Massa, Simpro Concert, AltOrchestra100 alături de trupe ca Zdob și Zdub, Byron, The Mono Jacks, Grimus, Robin and the Backstabbers, Vița de Vie Simfonic.

În 2018 și 2019, cele patru instrumentiste ale Noblesse Quartet au luat parte în proiectul inedit 100 pentru România, care a sărbătorit Centenarul național într-o serie de concerte extraordinare care au pus în scenă o orchestră formată din o sută de instrumentiști alături de renumiți artiști precum Cristian Minculescu, Dan Bittman, Mircea Baniciu, Dan Theodorescu, Ștefan Boldizsar, Călin Goia, Flavius Buzilă și Roman Iagupov.

Experiența profesională a acestora se întinde pe mai mult de șase ani de colaborări la cel mai înalt nivel, concerte și evenimente, atât pe plan național cât și internațional. Experiența și interpretarea individuală a fiecăreia din cele patru artiste contribuie la armonia și frumusețea artei pe care o creează împreună ca Noblesse Quartet.

În urmă cu 5.780 ani și 6 zile, conform învățăturii Torei, Dumnezeu a început creația lumii, creație care, în mod paradoxal (sau nu), a început cu LUMINA (înainte chiar de creația soarelui și a lunii). Este, în mod evident, în discuție o lumină spirituală, lumina fizică apărînd doar prin creația soarelui.

Au trecut doar 6 zile și au luat naștere primii oameni, Adam și Eva. Conform Zoharului, Adam și Eva au fost creați împreună ca un tot unitar și ulterior au fost separați.

Rosh Hashanah, deși în mod tradițional religios este considerat a fi anul nou iudaic, reprezintă, așadar, mult mai mult de atât: este ziua de naștere a întregii omeniri, ziua creației vieții. Cu atât mai mult, anul nou iudaic nici nu este de Rosh Hashanah conform calendarului lunar care este utilizat pentru numerotarea lunilor anului, nici soarele și nici luna nu își încep ciclul anual în această zi.

Din acest moment omenirea a evoluat în cicluri de 365 de zile și aceasta nu a fost doar o alegere arbitrară calendaristică, semnificația fiind mult mai profundă. Decriptarea acestui număr – 365 – vine de la numărul total al negativităților care există în această lume – 365, fiecăreia corespunzându-i o zi din an, scopul fiecărei zile din an fiind acela de a ne depăși aceste negativități prin fapte bune, altruism, disiparea ego-ului. Nu întâmplător, în organismul uman există 365 de sinoviale (structuri anatomice din vecinătatea oaselor).

Așadar, calendarul rulează în mod repetat 365 zile dedicate depășirii propriilor noastre minusuri, iar ziua de Rosh Hashanah este sinteza, bilanțul acestor 365 de zile și, totodată, preambulul unui nou ciclu care depinde în mod organic de cel care a trecut.

În mod simbolic, aș compara această zi cu un bumerang de care am vrea să scăpăm dar nu putem, deoarece, mereu se întoarce la noi, aceasta fiind esența bumerangului: întoarcerea la origini și implicit la prima zi a omenirii.

De ce Shofar, acel corn de berbec, a devenit simbol al Rosh Hashana? Desigur, legătura cu sacrificiul lui Ithak, cerut acestuia de către Dumnezeu, este în mod categoric una din semnificații, însă rădăcina kabbalistică a sunatului din Shofar este de a lega prin cele 101 de sunete lumea noastră a binelui și răului (rezultat al scurtcircuitului din grădina Edenului al lui Adam și Eva) de lumile superioare, spirituale, în care nu există bine și rău, lumea de dinaintea scurtcircuitului amintit, din momentul creației când era doar lumină.

În esență, sunetele scurte reprezintă negativități din lumea binelui și răului (Malchut), iar sunetele lungi aparțin divinității, luminii.

Autor, text & video, dr. Sorin MARKUS

foto: captură film

În perioada 16 septembrie – 04 octombrie 2019 se desfășoară Festivalul EUFONIA. În 2019, Eufonia devine primul festival din România care integrează muzicoterapia în programul său.

La Sighet, în cadrul acestui festival se va desfășura un concert susținut de Furiant Quartet (Germania), care are în componență și un muzician român.

Concertul va avea loc la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet, vineri, 04 octombrie 2019. Din program: lucrări de J. S. Bach, F. Schubert, L. v. Beethoven, D. Schostakovich, C. Porumbescu și… cântece tradiționale din Maramureș.

Intrarea se face pe bază de invitație.

Concertul din Sighet este susținut financiar de către Consiliul Județean Maramureș, Primăria Sighet, Rotary Club Sighet și Rotary Sighet Voievodal

În prima parte a zilei de vineri, 4 octombrie 2019, Furiant Quartet va susține un concert educațional, destinat elevilor de la Colegiul Național „Dragoș Vodă”, cu ocazia apropiatei sărbătoriri a centenarului (10-12 octombrie 2019) acestei instituții de învățământ.

Salut, Sighet!