„Turul Sighetului” poate da semnalul revigorării din anul 2022?! (autor, Ion Mariș)

Spuneam într-un articol scris la sfârșitul anului trecut (Sighetul are valori/ valoare?!…) că Sighetul are (încă) resurse nevalorificate (voit sau nu) la un potențial maxim. Sighetul se poate redresa, chiar reinventa (poate exagerez un pic!), dacă ar acorda șanse mai mari de exprimare/ implicare celor care sunt profesioniști în domeniile lor de activitate, turism, arhitectură, artă, management modern etc.

La ediția a IV – a a Turului Sighetului – activitate ce poate deveni un punct de pornire pentru un proiect mai amplu – s-a manifestat, așa cum știe el mai bine, profesionist, Teofil Ivanciuc. Deși Duminica (02 ianuarie 2022) este o zi de odihnă, de sărbătoare (în formă continuată), un orășean de-al nostru și-a sacrificat trei ore ca să ne ducă cu gândul și cuvântul în secolul XVIII din istoria fascinantă a Sighetului, un ORAȘ, așa cum menționa și ghidul nostru, al unor oameni de cultură, un oraș al academicienilor, un oraș clădit cu dragoste și dedicare pentru a se ridica la un nivel adecvat statutului acelor ani… imperiali.

Itinerarul sighetean (in situ) a pornit dintr-o zonă în care am putut compara trecutul și prezentul Sighetului (într-un contrast debalansat spre trecut), ansamblul de clădiri cunoscute de noi sub denumirea „părplast”, acolo unde în sec. XVIII exista o fabrică de bere și se producea licoarea soft – alcoolică și vecinătatea unui mall fără personalitate arhitecturală. Aproape 50 de persoane (majoritatea tineri și dornici de evenimente „necosmetizate”) au audiat detalii care au cuprins navigația pe Tisa, existența portului Sighet, modul corect de impozitare al producătorilor de alcool de către „fiscul” imperiului etc.

Următoarele opriri de pe traseu au fost la intrarea în Universitatea „Babeș – Bolyai” – Extensia Sighet, clădire care a fost la un moment dat spital și pe platoul din fața fostei Prefecturi a Comitatului Maramureș (Curtea Veche), lângă Biserica Reformată, clădiri care au fost cuprinse în expozeul „nașului” Turului (detaliile extinzând-se și la școlile de elită ale Sighetului din secolele medievalismului autohton – târziu).

„Stațiile” periplului nostru, stabilite de către Teofil Ivanciuc, au cuprins, în continuare, clădirile Mănăstirii Piariste (actualul Muzeu Maramureșean), Biserica Romano – Catolică (Sf. Carol Borromeo), Centrala sării (actualul Liceu ucrainean), fosta Biserică greco – catolică româno – ucraineană (actuala Biserică Ucraineană), prima Biserică greco – catolică română din Sighet (actuala Biserică ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”), Cazarma militară (actualul sediu al Poliției de frontieră), ne-am oprit la Statuia Fecioarei Maria (amplasată în sec. XVIII în centrul Sighetului, actualmente în cimitirul central al orașului), ne-am oprit la câteva imobile reprezentative de pe str. Alexandru Ivasiuc și, punctul terminus a fost lângă fostul Palat Cultural (actualmente Centru Cultural Pastoral Sf. Iosif Mărturisitorul), respectiv fostul sediu al jandarmeriei (clădire cunoscută de către sigheteni drept „Policlinica veche”).

N-am reușit, indiscutabil, să cuprind în câteva cuvinte explicațiile documentate ale d-lui Ivanciuc referitoare la istoria clădirilor pe lângă care am trecut și la conexiunile inevitabile întinse pe mai multe secole dar, sper, v-am reținut un pic atenția asupra unui eveniment („plimbarea” noastră voluntară de (re)descoperire a unei mici secvențe din istoria Sighetului) care poate deveni, putem presupune, un tur „tradițional” pentru promovarea orașului.

Cum spuneam, aproximativ 50 de persoane (unii dintre participanți fiind sigheteni stabiliți prin București sau chiar străinătate), din pură curiozitate sau/ și din dragoste pentru Sighet, au alocat trei ore pentru a marca un tur pentru onorarea Sighetului, Am văzut (nota bene!) câțiva profesori de istorie dar, din păcate, n-am văzut politiceni sau/ și șefi de „mari” instituții publice locale, pentru mulți dintre ei istoria corectă a Insulei noastre – probabil – n-are nicio relevanță.

Mi-aș dori să mai adaug multe alte cuvinte/ idei dar e doar începutul anului, avem timp să ne exprimăm (sper să nu fie în zadar) gândurile, opiniile, percepțiile și nu vreau să plictisesc. Mă opresc aici și-l felicit pe Teofil Ivanciuc care – sperăm (probabil nu toți)! – nu-și va abandona Orașul – Insulă și va încerca, continuând „tradiția” să ofere Sighetului tururi cultural – istorice interesante și, de ce nu, să fie consultat (și de către „oficialități”) cu real interes, măcar din postura de freelancer. Da, Sighetul mai are valori umane, multe dintre ele fiind… voluntari de carieră!

Scurte fragmente din prima „lecție” civico – istorică a lunii ianuarie 2022, susținută de Teofil Ivanciuc, le puteți urmări în materialul video de mai jos (scuze, filmare de… amator):

Foto & video & text: Ion Mariș