Vineri, 5 noiembrie 2021, am avut plăcerea să particip la momentul cu totul înnobilat într-o mare de Emoții și Artă (EA), lansarea de carte a Anastasiei Herbil (elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” din Sighet). Intense „valuri” de trăiri generate de volumul „Aproape pe jumătate” (Editura Valea Verde, 2021) au cuprins sufletele noastre. Lansarea de carte s-a desfășurat la Galeria Vassiliev, într-o atmosferă magică. M-am simțit parte integrată inimii poetei. M-am regăsit printre oamenii dragi ei și am admirat tăcută volumul de poezii care cuprinde un univers de sentimente metamorfozate în admirabile versuri.
Editorul (și poetul) Ion Mariș a fost ghidul acestei călătorii în ascunsul străfund al Anastasiei. Ne-a vorbit despre drumul tinerei poete în lumea artei și despre darul ei, bine înrădăcinat, din care a crescut pomul bogat al creației. A reușit să o descrie în adevărata ei esență poetică, să ne-o „ofere” precum cupa de înghețată pe care ne-am dorit-o mult și am așteptat-o toată ziua pe când eram mici.
Printre noi s-au aflat patru „curajoși”, care au luat exemplul Anastasiei și au eliberat emoțiile interioare. Poetul Marin Slujeru și-a exprimat admirația față de scrierile tinerei, copleșit de mândrie față de ea și de ceea ce reprezintă. Poeta Rândunica Anton i-a presărat câteva sfaturi, care vor fi condimente utile pentru viitorul artistic. Doamna profesoară Crina Voinaghi, directoarea Colegiului Național „Dragoș-Vodă”, a vorbit despre Anastasia ca și cum ar fi fost trandafirul neprețuit, care trebuie îngrijit meticulos, din povestea Bell și Bestia. Totodată, a subliniat cât de multă culoare aduc în lume oamenii ca ea, cum dăruiesc viață până și unui „lucru” care părea banal. Este esențial să prețuim aceste persoane care ne ghidează spre o cunoaștere mult mai profundă a sinelui și automat a tot ceea ce ne înconjoară.
Au existat două momente, preferatele mele, care mi-au luat sufletul în palme și m-au emoționat până în punctul de a-mi da lacrimile. Nimic nu mă atinge așa cum o face conexiunea dintre copil – părinte. Cu ochii umezi și inima plină de iubire, mama Anastasiei ne-a povestit despre talentul fiicei sale, care își are originea în copilărie. Ne-a mărturisit că i-ar fi adus o mare bucurie dacă reușea să păstreze toate poeziile însoțite de o multitudine de desene de când era mică tînăra poetă. Astfel, ar fi reușit să scoată încă un volum pentru surioara acesteia, pentru cei care sunt la începutul drumului în viață.
Am remarcat și intervențiile proactive ale reprezentanților revistei „AxA” (CNDV) și ale Clubului INTERACT Sighet.
În jur, vibrațiile au crescut, iar poeziile Anastasiei și-au găsit ecoul în interiorul meu. Pleș Ilinca, elevă și ea la CNDV i-a însoțit creațiile pe ritmul muzicii, în armonie cu vibrațiile trupului omenesc. Le-a interpretat și a reușit să-i transmită emoțiile într-un mod unic. În momentul acela, fiecare vers s-a contopit cu existența mea, înțelegându-l mai profund ca oricând. Prin muzicalitatea adusă poemelor Anastasiei am reușit să simt clar, precis, mesajul pe care-l transmiteau, am reușit să fac parte din bătăile inimii ei.
Lansarea de carte s-a încheiat la fel de frumos cum a început și s-a derulat. Tânăra poetă ne-a mulțumit tuturor, a împărtășit cu noi emoțiile pe care le avea, iar noi ne-am bucurat de această părticică din ea pe care am fost norocoși să o cunoaștem.
Anastasia Herbil a reușit să ne aducă nu numai mai aproape de ea ci și de noi înșine.
Giulia Șofron
elevă, CNDV
Foto: Nicoleta Giurgi
Video: Ion Mariș
Profesor fiind, implinire obtinuta cu mari si foarte mari eforturi, am iubit mult copiii, mai mici sau mai mari, elevii, si cred ca aceasta silinta a mea in devenire era tocmai ajungerea la acest deziderat de implinit. Copiii, cu nevinovatia lor si regenerarea umana ce o realizeaza in lume, este avutia cea mai frumoasa si reprezentativa a umanitatii. Pentru mine, poate si faptul ca e singura etapa in care viata mi s-a dezvoltat in firescul ei, cu bucuriile si supararile firesti, peste toate celelalte asternandu-se apoi, in nedorire, muscaturile vietii, determinate de raufacatorii ei, are o semnificatie apaerte. Din aceste motive, aceasta afectiune nu trebuie lasata sa se reduca doar la dragostea profesorilor pentru elevi, care ii au in sarcina pentru a-i modela, ci trebuie sa fie o preocupare, lipsita de orice formalism, a parintilor, a tuturor celor din jurul lor, a societatii, frumusetea si desvoltarea ei insasi depinzand de aceasta preocupare permanenta.
Trebuie avuta aceasta optica de incurajare de timpuriu si in vederea faptului ca marii creatori, in diferile domenii, isi incep mai de mici ajungerea la marile performante, isi incep mai de mici munca, pasiunea in domeniu, pentru a junge la performante, la frumusetile si maretiile creativitatii umane. Pot fi si unele exemple, raritati, ca in cazull lui J. W. Goethe si M. Eminescu si alte rare cazuri.
Cite ore de antrenament face o tanara gimnasta, pentru a ajunge pe podium, cate de mult trebuie sa uzeze coardele viorii, pentru a deveni un mare muzician, sau cat trebuie sa deranjeze clapetele pianului, pentru a reda apoi vietii naturaletea din frumusetile ei, prentru a o scoate din mediul ei pe nedrept considerat banal si ai da maretia cuvenita.
S-ar parea ca toate acestea nu se refera la tanara si talentata noastra poeta, Anastasia Herbil si nu este asa. Nici ea nu se aseaza simplu la masa si, asa deodata, incepe sa astearna versuri, asa cum ne relateaza, cu deosebita placere, chiar mama ei. Cate ore de profunda aplecare si dragoste nu le-a consumat ea pentru a patrunde in profunzimea si psihologia evenimentelor, in interiorul lor frumos, indepartand haina banala ce le acoperea, valoarea lor de a le pune pe o „partitura muzicala” placuta, ce o merita; pentru ca versurile au si ele muzicalitate lor.
Sunt departe de lansarea acestui frumos volum de poezie, dar am simtit atat da aproape „versurile” ei, prin evocarea acestora de valori ale genului, care, oarecum, au exptimat si continutul. A fost o deosebita placere pentru toti, prin rascolirea evenimentelor de viata in forma si frumusetea lor, pentru ca este nevoie, macar din cand in cand, sa saltam peste rautatile si greutatile ei si sa vedem partea si interpretarea lor frumoasa, pentru ca sunt atatea motive de frumusete si in mijlocul unor forme grele, urate, printre spini.
Mi-a placut si cuvantul doamnei directoare, doamna profesoara Crina Voinaghi, care spune ca trebuie sa protejamn acesti trandafiri, chiar in conditiile in care se afla, ale prezentului, pentru ca acestia reusesc sa dea frumusete, farmec si valoare, chiar si unor prezente banale.
Nici nu se putea mai bine incheia aceasta valoroasa intrunire, ca si prin unirea celor doua forme de manifestare artistica, atat de placute, prin care s-a pus frumusete versurilor, in plinatea lor, intr-un sunet muzical deosebit de inaltator, in care o alta tanara eleva, Ples Ilinca, clasa a X-a CNDV Sighet, pe strunele chitarei, a facut ca aceasta manifestare sa se gaseasca intr-un tot unitar, pentru ca poezia este si muzica, iar muzica este si poezie. Felicitari din inima si multe succese in viitor, ambelor tinere eleve si multumiri oeganizatorilor pentru oferirea acestui deosebit de fuumos eveniment artistic, valoros.