Ura!!! S-a semnat ordinul de începere a serviciilor pentru ocolirea pe cale rutieră a Sighetului ṣi de construire a noului pod (care se tot construieṣte, fie vorba între noi!) peste râul Tisa ṣi care nu vrea nicicum să se iţească de pe malul prea plinei de deṣeuri ape curgătoare.
Citit-am cu mândrie patriotică locală despre proiectul care se va transforma în realitate „la o dată care va fi comunicată ulterior″ (expresie mult folosită cândva ṣi probabil reactualizată pentru momentul când va cădea primul târnăcop electric peste zona unde se va construi ṣerpuitorul drum).
Aṣadar, oraṣul e super la toate capitolele, e asfaltat, clădirile sunt retencuite, revăruite ṣi revopsite, etc., etc.
De fapt, nu e, dar i-ar plăcea să fie. Clădiri primite ca moṣtenire istorică ale altor stăpâniri stau să se dărâme. Străzile sunt pline de valuri asfaltice, „amenajate″ aṣa probabil din empatia autorităţilor pentru localnicii care, neputând ajunge la mare, pot simţi loco ceva din miṣcarea apei de pe litoralul românesc, circulând cu propriile maṣini prin ocolitul (de noroc) Sighet.
La borduri, stăm bine. Probabil că producţia (sau stocul, mai bine-zis) ajunge pentru drumul care, zice-se, va înconjura oraṣul în nu se ṣtie care secol.
„Servicii de elaborare Studiu de Fezabilitate pentru obiectivul de investiţii – Varianta de ocolire Sighetu Marmaţiei”. Aṣa se numeṣte obiectivul de investiţii. Până să se ocolească oraşul, n-ar fi fost mai bine să fie un proiect de investiţii pentru ce-i în oraṣ? Că multe-i mai lipsesc, săracul (sau sărăcitul, poate-ar fi mai corect aṣa)…
La Câmpu Negru e un pod peste care în curând vor putea trece doar pietonii care stau bine cu echilibristica. Pericolul de a cădea în apă există, dar mai bine să ocolim realitatea ṣi să mergem cu protocoale într-un viitor îndepărtat.
Zice-se că din partea Primăriei locale se vor da 177.500 de euro pentru… – da, aţi ghicit din prima!- studiul de fezabilitate. Asta, să zicem că treacă-meargă. Dar pe urmă să te ţii! Oricare va fi traseul ales de onorabila comisie, tot vor trebui despăgubiţi niṣte cetăţeni posesori de pământuri peste care se va aṣterne efemerul asfalt. Vor fi ṣi procese, pentru că unii locuitori nu vor fi de acord cu vânzarea unor parcele din moṣtenirea strămoṣească. Bani, nu glumă…
De unde-i vor lua, când Sighetul nu-i în stare să scrie un proiect mai ca lumea ca să dea Europa niṣte bani, să fie ṣi pe-aici cum e la alţii, tot în România? Oamenii de afaceri sigheteni au propus să fie un grup care să scrie proiecte, un grup plătit de ei, dar nici aṣa n-a fost bine…
Veṣnic pozaţii din administraţia locală n-au fost în stare să-ṣi ţină promisiunea că vor face ṣi vor drege în legătură cu parcul de joacă al copiilor de peste drum de Carrefour. Că nu s-a făcut nimic vedem ṣi ne întristăm, dar când ne gândim cu ce mare pompă ni se transmitea ce parc frumos va răsări în locul vechiului, atunci trecem de întristare ṣi ne vine să spunem: lăsaţi-ne!
Cum poate crede cineva că mai-marii gâfâindului oraṣ vor face un drum care va ocoli Sighetul, când ei nu pot termina un părculeţ pe care s-au lăudat că-l vor face, iar noi, cetăţenii, am rămas cu sacul gol al speranţei că poate azi, poate mâine, va răsări un loc de joacă mândria cetăţenilor locali ṣi dilema vizitatorilor de peste tot, puṣi acum să aleagă între a se poza cu Cuiul în braţe, sau stând romantic pe o bancă a noului parc?
Autorităţile locale se gândesc cum să fie ocolit oraṣul. În interiorul lui, totu-i în regulă, dar lipsesc cam multe… Estetica oraṣului se chinuie să mai apară pe alocuri. Nu poate între zona Pompieri ṣi Carrefour, unde trotuarul e de fapt terasamentul macaralei de când s-au construit blocurile. Nu se poate pune iarbă, nu se pot planta niṣte flori între drumul macaralei (trotuar e o noţiune prea pompoasă, totuṣi…) pe acelaṣi traseu, dar va fi bine! Oraṣul va fi ocolit!
Invit consilierii să facă împreună cu mine o excursie tematică prin oraṣ. Mă gândesc că fiind prea ocupaţi cu mapele de serviciu din care citesc tot timpul, nu mai au cum să vadă că ne-am săturat de improvizaţii, de gunoaie, de neasfaltatele străzi, de ruinatele clădiri, de lipsa de interes a celor care sunt plătiti din banii noṣtri tocmai ca să-ṣi dea interesul. Le propun să parcurgem oraṣul pe jos, să-l „admirăm″ ṣi să visăm împreună la viitorul său strălucit.
Le propun consilierilor să ne lămurim la faţa locului ce se întâmplă în final cu materialele reciclabile pe care cetăţenii le aruncă conṣtiincioṣi în tomberoanele speciale care apoi sunt puse de-a valma în aceeaṣi maṣină de colectare a gunoiului.
O rută de ocolire a localităţii ar fi bine-venită. S-ar deplasa pe alte trasee maṣinile de mare tonaj, ṣi drumurile bătrânului Sighet ar rămâne, probabil dar nu sigur, nevăruite, iar maṣinile mici care sunt doar în tranzit prin oraṣ n-ar mai contribui volens-nolens la gâtuirea circulaţiei.
E nevoie de aṣa ceva, dar eu nu cred că se va face. Nu-i prima dată când se anunţă un eveniment care priveṣte viitorul oraṣului ṣi fericirea locuitorilor lui, iar pe urmă, apar elementele neprevăzute, delăsarea, incapacitatea, iar cetăţenii, răbdători ṣi visători la normalitate din patru în patru ani, rămân cu speranţa, aṣteptarea ṣi în cele din urmă, cu resemnarea.
Am încălecat pe-o ṣa/ṣi mi-am spus părerea mea. Mi-am spus-o, deṣi nu m-a întrebat nimeni dintre autorităţile locului dacă-mi place cum arată Sighetul acum.
Bine că n-au uitat să ne ceară părerea despre culoarea taxiurilor. E, într-adevăr, cea mai importantă problemă a oraṣului. De data aceasta am încălecat pe-o căpṣună ṣi v-am spus…
Horia Picu
Foto: Ion Mariș
Foarte bun articol, scoate in evidenta multe probleme incomode, nerezolvate, care au scazut ani la rand calitatea vietii in orasul nostru. Dar nu cred ca trebuie pusa in balanta centura ocolitoare cu restul problemelor din oras, sa nu uitam ca una din cauzele primare ale degradarii strazilor si a unor cladiri se datoreaza tocmai traficului necontrolat de la noi, si o centura ocolitoare este una din rezolvari.
DAR, vad ca din toate se omite un aspect despre care cred ca nu este important doar pentru mine – zona verde a orasului, pentru ca asa cum este propusa, centura sudica va trece pe langa parcul dendrologic si Gradina Morii, cu un minim exercitiu de imaginatie vom vedea ca singurele zone verzi din oras vor fi compromise major si iremediabil. Existenta acestor zone nu este un moft, existenta lor este un factor pozitiv esential in sanatatea fizica si psihica a comunitatii si a membrilor ei. Comparativ cu multe alte localitati de la noi si din afara, Sighetul sta foarte prost in acest aspect – zone verzi si spatii comunitare, s-au sacrificat cu nonsalanta, s-au lasat pe ultimul loc, ca un moft oarecare.
Si asta tocmai la noi, unde politicul sa bate cu caramida in piept ca suntem capitala Maramuresului istoric – partea aia de tara unde natura neatinsa este atat de prezenta in viata de zi cu zi si in traditii, si unde tocmai prezenta zonelor naturale este factor determinant pentru dezvoltarea industriei turismului, la noi se decide sa se traga tam nesam o sosea prin parc. Adica acolo unde iti duci musafirii cand vrei sa le arati si partile frumoase ale Sighetului. Acolo unde comunitatea mai are un ultim refugiu, astfel incat uneori nici nu mai vezi locuri libere de parcare, pentru ca trauma lipsei organizarii circulatiei pietonale, a mijloacelor de transport public si a bicicletelor duce la paradoxul ca multi isi duc cu masina copiii ca sa se plimbe prin parc. Dupa ce o sa apara o sosea in zona, vom putea ajunge intr-un spatiu verde doar IESIND DIN ORAS. Prin urmare se vor cheltui banii nostri pentru a ne alunga din oras? Sesizati absurdul situatiei???
Centura ocolitoare este esentiala. Dar consider ca centura de nord poate prelua cu brio si traficul estimat pe cea de sud si astfel sa se scuteasca o investitie majora cu numeroase poduri si cu impact ecologic si social nedorit. E o solutie de compromis aplicata cu succes si in alte cazuri, iar sansele ca tot proiectul sa fie blocat si banii pierduti, din cauza impactului centurii sudice, sunt foarte mari. Podul si centura nordica sunt esentiale, concentrati-va pe asta.
Io vrieu un tunel suspendat sa nu stricam ce avem