Actualitate Editorial

Viața, o chestiune de… alegere? (Antonia Luiza Dubovici)

image_printPrinteaza
  • Oare viața este o chestiune de alegere? Sau mai degrabă vorbim despre responsabilitate, despre unica ocazie de a pune în valoare un dar de neprețuit, într-un timp limitat. Dacă chiar stă în puterea noastră să decidem ce tăiem sau ce alegem să risipim din viața pe care o avem, cu siguranță vor fi costuri, vor fi consecințe. Ce înseamnă libertate și până unde o putem înțelege? Sunt doar câteva întrebări în jurul cărora merită să ne oprim.

Zilele trecute a avut loc un marș de sensibilizare privind avortul și implicațiile, respectiv consecințele morale (și nu numai) ale acestuia, o inițiativă desfășurată în mai multe orașe din România, printre care și în Sighetu Marmației, sub genericul „Marș pentru viață”.

Evident că pe internet, n-au întârziat să apară și reacții negative din partea unor “feministe” (așa se consideră ele), de genu’: „e corpul meu, decizia mea” (au fost și remarci/atitudini/comportamente urâte pe care nu le voi înșira aici, fiindcă pur și simplu nu merită).

Și acum urmează realitatea cutermurătoare, bazată doar pe statistici, lăsând de-o parte alte interpretări: între anii 1958-2008 au fost înregistrate aproximativ 22 de milioane de avorturi numai în România, un număr înfricoșător, care depășește populația țării la ora actuală. Și acestea sunt doar cifre, dar oare dincolo de aceste cifre, de statistici, câte vieți au fost oprite, câte destine? Oare ne putem imagina o lume care ar fi fost posibilă? O Românie, mai bogată, cu 22 de milioane de suflete.

Să presupunem că poți să faci ce vrei cu corpul tău, dar oare corpul care se formează în corpul tău, a cărui concepție n-a depins decât de tine, o ființă rațională cu dreptul de alegeri, are ceva de spus? Nu. Fiindcă nu poate. Fiindcă nu are cum. Fiindcă nu se poate apăra. Să lovești o ființă lipsită de apărare este cel mai înjositor lucru cu putință.

Cred că merită să medităm la faptul că înainte să fim cine suntem, am fost și noi cândva o fărâmă de viață, ceva minuscul și de necurpins și totuși am trecut prin acele stadii de dezvoltare, dar nu prin meritul nostru, fiindcă am fost mult prea vulnerabili.

Să fii în stare să ucizi cea mai vulnerabilă ființă care se creează prin și în tine, înseamnă să-ți limitezi propria libertate. Copilul care se va naște din tine (nu doar mamele sunt responsabile ci și tații, în egală măsură) reprezintă prelungirea propriei tale vieți, a propriei tale existențe.

Din păcate am văzut multe afirmații de genul: “dreptul la avort înseamnă libertate” (cele mai multe afirmații de acest tip erau susținute chiar de femei), dar oare nu ar fi invers, dreptul la avort să însemne de fapt opusul libertății? Sau înseamnă doar nefericita libertate de a îngropa o poveste vie chiar înainte de a fi spusă…

Antonia Luiza Dubovici

oferta-wise

8 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Foarte bun articol si frumoasa expunere de opinii pe aceasta tema. Am ajuns sa protejam specii de animale, iar omul sa fie aruncat la gunoi. Urat…

  • „Cred că merită să medităm la faptul că înainte să fim cine suntem, am fost și noi cândva o fărâmă de viață, ceva minuscul și de necurpins și totuși am trecut prin acele stadii de dezvoltare, dar nu prin meritul nostru, fiindcă am fost mult prea vulnerabili.”

    Poate de aceea ar trebui sa fim recunoscatori, si nu sa ii judecam pe cei care nu gandesc la fel ca noi. Pentru ca daca nu respecti faptul ca o persoana doreste sa faca avort, o judeci. Iar daca cineva crede ca a judeca pe altii este un lucru bun, atunci este treaba acelei persoane. Dar daca iti vezi de treaba ta, nu iti va pasa de ce face X sau Y…nu e vorba de capra vecinului, ci ideea e sa iti vezi de viata ta. Daca incerci sa influentezi viata celuilalt, asta inseamna ca nu te poti concentra destul pe viata ta, deci inseamna ca esti nefericit. Iar sfatul unui om nefericit nu este demn de luat in seama, orice decizie ar lua acel fiind gresita, pentru ca este influentata de nefericirea acestuia

    • Îmi pare rău că nu s-a înțeles mesajul transmis. Nu era nicidecum vorba despre judecată, fiecare persoană ar trebui prin propria-i conștiință să decidă pentru sine (adică să fie propriul ei judecător). Mesajul meu s-a dorit a fi unul de conștientizare asupra problematicii avortului și implicațiile moralo-sociale. Este un punct de vedere al meu, pe care mi-l asum și evident că nu mă aștept ca toată lumea să adere la acest mod de a privi lucrurile. Eu respect viața în toate formele ei și m-am gândit să ofer o altă viziune, dincolo de corpul meu decizia mea. N-are de-a face cu fericirea/nefericirea sau alte aspecte pe care le numiți dvs. Nu ofer un sfat ci o vedere mai în profunzime, nu vorbesc despre un caz particular ci întregul text este o încercare de a vedea lucrurile în ansamblu. De aceea și titul articolului este o întrebare, nu o sentință. Vă mulțumesc pentru feedback. Nu scriu pentru a plăcea cuiva, nu e asta e miza. Scopul scrisului este de pune pe cineva pe gânduri, a duce întrebările mai departe, a căuta adevărul, chiar dacă de multe ori doare sau deranjează.

      • Mars pentru educatie sexuala in scoli n-am vazut sau pentru folosirea metodelor de contraceptie? Incercam sa prevenim sau doar sa pornim in pas de mars impreuna cu preotii si copiii minori, asta am vazut in Sighet. Banuiesc ca acei minori erau in totala cunostinta de cauza. Suntem in delir daca inca ne punem intrebari. Nu am vazut in articol sa te axezi si pe implicatiile medicale sau pe faptul ca exista cazuri in care avortul este necesar pentru salvarea mamei. Depasim avortul, mamele nu recurg la avort si abandoneaza copiii. E un sistem corupt, mizerabil, abuzuri, batai in casele de copii, lispa minimului de conditii de trai pentru niste copii, a educatiei , a integrarii lor in societate mai apoi. Nu cred ca e cazul sa-ti reamintesc de spitalul din Sighet sau orice alta institutie si de mizeria din ele. Te rog sa te uiti la acest filmulet de pe youtube, s-a intamplat in Sighet https://www.youtube.com/watch?v=4sAirxyOZIo . Poate ti se pare ca exagerez dar incerca sa vezi mai departe de ideiile astea de genul o Românie mai bogată cu 22 de milioane de suflete.

        • Mulțumesc de recomandare. Știu filmul documentar, am făcut studiu de caz pe baza lui. Da, trăim într- societate imperfectă, coruptă și așa mai departe. Mă bucur că totuși ce am scris, oferă ceva de gândit, indiferent din ce perspectivă: medicală, morală, politică etc. Totul se leagă, numai că e dificil să tratezi un subiect așa delicat și vast din toate aceste puncte de vedere, ar trebui o scrisă o carte. Și ar mai trebui și mărturiile femeilor care au trecut prin experiența avortului, sau erau aproape de a face această intervenție precum și a copiilor care au fost salvați de măsura avortului, sau cei care au fost abandonați. Mulțumesc tuturor celor care au trecut, și au citit textul meu și au identificat neajunsurile.

oferta-wise