„Ridicându-se Maria s-a dus în grabă” Lc 1. 39
Tema propusă de Papa Francisc i-a invitat și îi invită (provoacă) pe tineri să nu neglijeze vocea lui Dumnezeu care îi împinge să se ridice și să meargă pe drumuri pe care El le-a pregătit pentru fiecare dintre ei și, asemenea Mariei, să fie purtători ai bucuriei și a iubirii lui Dumnezeu în lume.
Ziua mondială a Tineretului a fost așteptată cu nerăbdare de toți tinerii din lumea întreagă inclusiv de tinerii din România. Ideea de a participa împreună cu tinerii din Oratoriul Sfântul Francisc de Assisi din Sighetul Marmației, membri ai grupului Speranța, s-a născut în toamna anului trecut; dorința de a participa pentru câțiva tineri a fost destul de ușor de luat dar nu pentru toți tinerii deoarece erau multe necunoscute, distanțe foarte mari.
Dar încet – încet tinerii și-au făcut curaj și în ziua de 29 iulie 2023 am pornit la drum și, după trei zile de călătorie, pe 31 iulie, am ajuns la destinație, în cartierul Sintra Igreja Paroquial de São Jose din periferia Lisabonei unde am fost întâmpinați de frații calabrieni în frunte cu părintele Emanuel, pe care îl cunoșteam de pe timpul când era în România. Fratele Cristi care a coordonat primirea noastră, împreună cu voluntarii, au fost la înălțime pe toată perioada șederii noastre acolo. Atât pentru noi frații, părintele Eugen, părintele Ciprian, părintele Adrian, cât și pentru toți tinerii în număr de 15 a fost prima experiență la o zi mondială a tineretului și nu puteam să cunoaștem toate detaliile acestui pelerinaj, a acestei aventuri de credință dar ne-am încredințat Domnului și el nu ne-a dezamăgit.
Propunerile din partea organizatorilor au fost făcute în bază de criterii de limbă și etnii pentru o mai bună înțelegere și cunoaștere a temelor, activităților propuse.
Prima zi și prima călătorie cu trenul de aproximativ 40 de minute și alte distanțe de parcurs pe jos și primul eveniment a fost întâlnirea cu frații capucini prezenți la Ziua Mondială a Tineretului și o parte din tinerii care au fost însoțiți de frații capucini din toată lumea. Acolo am avut bucuria să cunoaștem alți frați alți tineri însoțiți de frații capucini și împreună să cunoaștem biserica San Lorenzo da Brindisi și misiunea pe unde un înaintaș frate al nostru a fost martor al credinței.
În cadrul acestei întâlniri l-am întâlnit și ascultat pe ministrul general, fratele Roberto Genuin, care a răspuns și la câteva întrebări legate de noile provocări în rândul tinerelor vocații. A fost prezent și cardinalul O’Malley din Canada, o figură importantă în cadrul ordinului și al bisericii.
Cardinalul de Lisabona, Manuel, la liturghia de deschidere spunea că Lisabona este pregătită să ne primească și să ne ajute să trăim o experiență de credință puternică spunând că dacă cu toții intrăm în inima lui Dumnezeu putem intra și în inimile călduroase ale locuitorilor din Lisabona.
Participând la acest eveniment am luat contact cu dimensiunea și spiritul acestor zile, pentru că în drum spre Dealul întâlnirii (colina de encontro parcul Eduard VII) am putut observa cum străzile Lisabonei imediat ce am coborât din tren erau arhipline de tineri care cântau fiind pline de viață de bucurie. Nu a durat mult până când și noi am intrat în acel ritm al bucuriei de a fi împreună. Am putut observa că tinerii erau dornici să interacționeze și nu vedeau limite între ei chiar dacă veneau din culturi, obiceiuri, limbi diferite.
Zilele miercuri-joi-vineri dimineața au fost dedicate catehezelor (cuvânt de învățătură) tematice. Dinamicitatea tuturor evenimentelor ne-au permis să experimentăm universalitatea bisericii și astfel, în cele trei zile dedicate catehezelor și meditațiilor tematice, grupul nostru în prima zi de cateheză a participat mai întâi la cateheză împreună cu o comunitate italiană apoi cu un grup de limbă engleză de asemenea am participat la o cateheză împreună cu grupul din România. ”Rise up” prin aceste cateheze și tematicile propuse Ecologia Integrală, Prietenie Socială și Puterea Milostivirii tinerilor li s-a propus să fie ei înșiși protagoniștii și episcopii să aibă intervenții cât mai scurte. Tinerii au demonstrat că sunt pregătiți și au dorința să fie protagoniști în meditarea Cuvântului lui Dumnezeu și provocările pe care acesta le aduce.
La Ceremonia de primire, care a fost joi 03 august 2023, Papa Francisc a spus „Voi nu sunteţi aici întâmplător, Domnul v-a chemat, nu numai în aceste zile, ci de la începutul zilelor voastre. Prieteni, aş vrea să fiu clar cu voi, care sunteţi alergici la falsităţi şi la cuvintele goale: în Biserică este spaţiu pentru toţi, pentru toţi! Niciunul nu este inutil, niciunul nu este superfluu, este spaţiu pentru toţi.”
Vineri seara ne-am adunat din nou cu toții pe Dealul întâlnirii acolo unde împreună cu aproximativ 800 de mii de tineri și cu Papa Francisc am celebrat Calea Sfintei Cruci. A fost un moment înălțător deoarece organizatorii au pregătit acest moment într-un mod cu totul special prin care, în mod simbolic, altarul central a devenit muntele calvar prin care artiști din lumea întreagă s-au reunit pentru a parcurge drumul crucii lui Isus, printr-un limbaj artistic comun tinerilor însoțit de mărturiile multor tineri care parcurg propriul drum al crucii personale și comunitare. Astfel am fost cu toții invitați să parcurgem drumul crucii noastre personale împreună cu Cristos care are pentru fiecare dintre noi un cuvânt de mângâiere și de îmbărbătare. Temerilor și fragilităților pe care tinerii le resimt în lumea de astăzi Isus le răspunde cu duioşia sa, şterge lacrimile noastre ascunse. Isus vrea să umple, cu apropierea sa, singurătatea noastră. Cât sunt de triste momentele de singurătate! Şi el este acolo, vrea să umple această singurătate. Isus vrea să umple frica noastră, frica ta, frica mea, acele frici obscure vrea să le umple cu mângâierea sa.
Fiecare parc principal din orașul Lisabona a avut o scenă, un spațiu unde diferite grupuri și-au manifestat în diferite forme artistice credința și apartenența față de biserică. Am participat și noi la câteva dintre aceste evenimente în care au avut loc și concerte cu tematici religioase prin care tinerii, provenind din diferite culturi, s-au simțit conectați între ei. Cu toții s-au simțit frați prieteni în comuniune, s-au simțit liberi să își manifeste credința și ceea ce simt în trăirea credinței lor. Tinerii au mărturisit că Lisabona a devenit un spațiu în care te poți manifesta fără frică, fără să fii judecat, fără să fii marginalizat, să poți vorbi despre credință, despre Dumnezeu în public, să îți manifești bucuria de a fi creștin. La unul dintre aceste concerte am fost cu toții impresionați cum un parc întreg, de aproximativ 30 de mii de tineri, cânta împreună cu artiștii de pe scenă un cântec care spune așa: „Cum să nu te laud Doamne când văd biserica ta, când văd pe frații mei și surorile mele”.
Veghea de rugăciune și Liturghia de încheiere cu Papa Francisc în ”Parque Tejo” – Parcul Harului.
Ziua de sâmbătă a fost unită cu ziua de Duminică tocmai pentru că am început ziua cu Sfânta Liturghie, urmat apoi de drumul lung/pelerinajul către locul unde aveau să aibă loc veghea de rugăciune și Sfânta Liturghie de încheiere cu sfântul părinte Papa Francisc.
Aceste două zile au fost pe de o parte solicitante, drumul lung parcurs o parte cu trenul și bună parte pe jos a fost un drum în comuniune cu 1,5 milioane de tineri care și-au dat întâlnire în credință. A fost impresionant să vedem cum toate străzile erau arhipline de tineri care cântau, se rugau având aceeași direcție Parcul Tejo sau cum a fost numit pe timpul acestei întâlniri „Câmpia harului”.
Acest câmp de pe malul mării a fost împărțit în sectoare și fiecare grup a avut spațiul propriu. Ajunși în spațiul destinat nouă am constatat că era deja plin, fapt pentru care a trebuit să ne acomodăm pe marginea sectorului lângă drumul de conexiune între variile sectoare. Nu a fost o acomodare prea ușoară deoarece era mult vânt și mult praf, cu toate acestea am reușit să ne instalăm ca să putem participa împreună cu ceilalți tineri la veghea de rugăciune și a doua zi la Liturghia de încheiere cu sfântul părinte Papa Francisc.
Seara petrecută aici cât și Liturghia de a doua zi au fost de mare intensitate spirituală prin rugăciune cânt și comuniune a tinerilor proveniți din toate colțurile lumii, am fost impresionați și de buna organizare a spațiilor și a serviciilor de primă necesitate. Amintim aici doar câteva din impresiile și mesajele care au ajuns în adâncul sufletelor noastre.
Veghea de rugăciune condusă de Sfântul părinte Papa Francisc a făcut ca acel câmp devenit un furnicar de oameni să devină o catedrală în care cu toții am intrat în climatul de rugăciune astfel încât, la un moment dat, în timpul adorației euharistice cu toții în genunchi, în fața lui Isus prezent în Sfânta Euharistie, să ne rugăm astfel încât se auzeau doar greierii cântând și în felul lor lăudau și ei, Îl lăudau pe creatorul nostru.
Unul din mesajele pe care Sfântul Părinte ni l-a încredințat la veghea de rugăciune a fost acela că nu suntem singuri, că îl avem pe Cristos alături de noi și că suntem invitați cu toții la slujire unii față de alții, că „singurul moment în care privim pe celălalt de sus este atunci când suntem chemați să îl ridicăm”.
Deșteptarea cu Padre Guilherme, un preot carismatic din Portugalia, a reușit să transforme muzica religioasă cu mesaje profunde pentru tineri pe ritm modern. Acest moment a fost o surpriză totală pentru toată lumea, inițial am crezut că este o greșeală dar apoi am realizat ce se întâmplă, și am observat cum tinerii s-au lăsat cuprinși de ritmul muzicii.
La Sfânta Liturghie Sfântul părinte Papa Francisc împărtășind cu noi meditația asupra Evangheliei Schimbării la față a Domnului nostru Isus Cristos ne-a amintit cuvintele apostolului Petru „Doamne, e bine că suntem aici!” (Mt 17,4).
Aşadar, putem să ne întrebăm: ce ducem cu noi întorcându-ne la viața zilnică de aici? Aş vrea să răspund la această întrebare cu trei verbe, urmând evanghelia pe care am ascultat-o. Ce anume ducem? A străluci, a asculta, a nu ne teme. Ce ducem cu noi? Răspund cu aceste trei cuvinte: a străluci, a asculta şi a nu ne teme.
Primul: a străluci. Isus se schimbă la faţă. Evanghelia spune: „Faţa lui a strălucit ca soarele” (Mt 17,2). Prieteni, dragi tineri, şi noi astăzi avem nevoie de un pic de lumină aş vrea să vă spun că nu devenim luminoși atunci când ne punem sub reflectoare, nu, asta orbește. A iubi ca Isus: asta ne face luminoși, asta ne determină să facem fapte de iubire. Nu te înșela, prietenă, prietene, vei deveni lumină în ziua în care vei face fapte de iubire. Dar atunci când, în loc să faci fapte de iubire faţă de ceilalţi, priveşti la tine însuţi, ca un egoist, acolo lumina se stinge.
Al doilea verb este a asculta. Fiţi atenţi la egoismele mascate de iubire! Ascultă-l, pentru că el îţi va spune care este drumul iubirii. Ascultă-l! A străluci este primul cuvânt, fiţi luminoşi; a asculta, pentru a nu greşi drumul; şi în sfârşit al treilea cuvânt: a nu ne fi frică. Nu vă fie frică. Un cuvânt care în Biblie se repetă mult, în evanghelii: „nu vă fie frică”. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care Isus, în momentul schimbării la faţă, le-a spus discipolilor: „Nu vă temeţi” (Mt 17,7).
Dragi tineri, aş vrea să privesc în ochi pe fiecare dintre voi şi să vă spun: nu vă temeţi, nu vă fie frică. Mai mult, vă spun un lucru foarte frumos. Nu mai sunt eu, este Isus însuşi cel care vă priveşte acum, vă priveşte, el care vă cunoaşte, cunoaşte inima fiecăruia dintre voi, cunoaşte viaţa fiecăruia dintre voi, cunoaşte bucuriile, cunoaşte tristeţile, succesele şi eşecurile, cunoaşte inima voastră. Şi astăzi el vă spune vouă, aici, la Lisabona, în această Zi Mondială a Tineretului: „Nu vă temeţi, nu vă temeţi, curaj, nu vă fie frică!”
În continuare câteva din impresiile trăite de unii din tinerii grupului nostru:
„Am rămas profund impresionată de formele în care se poate manifesta credința. Fiecare grup de pelerini din diverse țări aveau propriul mod de a-și exprima devoțiunea față de Dumnezeu. Cu toate că manifestarea era diferită, toți aclamam:’’Esta es la juventud del Papa!’’ Orașul vibra de energia noastră, pretutindeni tinerii cântau și dansau. Oricât de obosiți eram în urma activităților, mereu, în tren, se auzea glasul pelerinilor slăvindu-L pe Dumnezeu.” (Andreea)
„Totul a ajuns la apogeu cu noaptea de veghe, petrecută pe un câmp foarte mare. Deși drumul până acolo a fost lung și extrem de obositor, s-a meritat tot. Să stai acolo cu toți tinerii din toată lumea, să te rogi împreună, pentru mine a fost ceva WOW! Nu mai conta că erai obosit, tot ce conta era fericirea de a fi alături de toată lumea, ca o familie unită.” (Gabriela)
„Am învățat foarte multe lucruri despre calitatea si valoarea timpului si despre relațiile inter-umane si faptul ca Dumnezeu are un drum pentru noi iar, orice s-ar întâmpla, oricât de rău trebuie sa avem încredere ca Dumnezeu ne-a pregătit ceva frumos, pentru care merita sa luptam. Din aceasta experiența am învățat să mă bucur de toate lucrurile, oricât de banale mi se par, deoarece nu toti beneficiază de facilitățile de care am parte. Am mai învățat și că oricâte lucruri rele s-ar întâmpla, mereu cele bune vor conta mai mult si acestea vor fi cele de care ne vom aminti. Aceasta experiența m-a ajutat să îmi îndeplinesc un obiectiv, si anume cel de a deveni o variantă mai buna a mea în fiecare zi.” (Alessandra)
„La Lisabona impactul cel mai mare asupra mea a fost făcut de mulțimea enormă, veselă, abia așteptând să facă parte dintr-o manifestare religioasă și să îl vadă pe papa. Eu credeam că majoritatea covârșitoare a credincioșilor erau oameni mai în vârstă. Un alt aspect al mulțimii a fost că ei puteau să își exprime credința, să povestească despre diferitele sale interpretări și aplicații din viața lor. Erau așa deschiși față de acest subiect tabu între majoritatea tinerilor din România. De aceea la cateheza în limba română am încercat și eu să pun întrebări: pentru a începe să experimentez această libertate de exprimare a credinței. Pe lângă imensa mulțime, m-au impresionat tinerii de la cateheza în limba engleză. Energia cu care participau la liturghie spulbera așteptările mele bătrânești, a unei liturghii cântată lent ca și un cântec de leagăn. Pe lângă asta ei au și avut cele mai interesante discuții despre cum toată lumea este conectată prin Dumnezeu.” (Mihai)
Mulțumim lui Dumnezeu și tuturor celor care ne-au sprijinit în atingerea acestui obiectiv, fiind profund convinși că această experiență va fi o mică sămânță care va aduce roade la timpul potrivit în inima fiecărui tânăr.
Fr. Eugen Giurgică Ofm. Cap
Adaugă comentariu