Actualitate Cultură Editorial

E timpul să spunem „adio” Palatului Culturii din Sighet ​(Teofil Ivanciuc)

Palatul Culturii în urmă cu un secol

După ce oraşul a cedat Palatul Culturii fără nicio împotrivire, după ce s-au plătit Episcopiei miliarde chirie vreme de ani de zile, acum Centrul Cultural municipal a fost scos de acolo de pe o zi pe alta, ca dintr-o familie destrămată, urmând să fie reprimit la loc după terminarea restaurărilor, pentru că oricum este imposibil să fie găsiţi alţi fraieri dispuşi să plătească chiria. De fapt, a cam venit timpul ca oraşul să renunţe definitiv la păgubosul contract cu Episcopia şi implicit la Palatul care oricum nu mai este de mult al său.

Istoria

Palatul Culturii a fost construit în 1913 de Societatea Culturală din Maramureşul austro-ungar, cu contribuţia multor cetăţeni din Sighet, pentru a servi „veşnic drept lăcaş pentru cultura tuturor maramureşenilor”. Acolo au funcţionat iniţial o bibliotecă, un cazino, săli de expoziţii, un restaurant, camere de oaspeţi şi Muzeul comitatului. După primul război mondial (când a devenit spital militar şi a fost devalizat), palatul a intrat în posesia românilor, în clădire funcţionând, printre altele, muzeul judeţului, un cinematograf, o tipografie etc.

În 1938, guvernul român, condus de Armand Călinescu, a decis să doneze „pe veci” imobilul nou-înfiinţatei Episcopii Ortodoxe a Maramureşului, care l-a folosit doar doi ani, pentru că în 1940, după Dictatul de la Viena, Episcopia a fost evacuată, clădirea ajungând la statul horthist.

După distrugerile din perioada războiului şi de după acesta (când a ajuns din nou spital militar, dar şi spaţiu de locuit pentru funcţionari), Palatul, abandonat de Episcopie (care s-a reînfiinţat abia după 1990 la Baia Mare) a fost confiscat de comunişti şi apoi reparat integral, devenind, cu începere din 1952, sediul unor noi instituţii publice de cultură.

Cedarea

Pe 20 mai 2009, ANRP (Autoritatea Naţională pentru Retrocedarea Proprietăţilor) a dat Palatul Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, apreciind că “imobilul a fost preluat abuziv de statul român prin Decretul-Lege nr. 275 din 24 iunie 1949, cu titlul de drept revocarea donaţiei”. Numai că, la data „revocării donaţiei”, Episcopia renunţase de mult la respectiva danie, după război nemaifiind instalat nici un episcop la Sighet!

Primăria şi Consiliul local de la acel moment (conduse de primarul Eugenia Godja şi viceprimarul Ovidiu Nemeş, ale căror partide: PSD şi PNL dominau Consiliul) au refuzat să conteste în vreun fel decizia ANRP, ceea ce ar fi putut duce fie la schimbarea deciziei de retrocedare, fie la găsirea unei alte soluţii.

Trebuie spus că Primăria avea atunci un proiect de reabilitare a clădirii, în valoare de 3 milioane euro, pentru care se plătise un studiu de 30 mii euro şi din care s-a ales astfel praful…

La acel moment, reprezentanţii Episcopiei declarau într-un ziar local: „Nu scoatem afară pe nimeni! Noi dorim să folosim o parte din Palat, în care să aşezăm Protopopiatul şi să reactivăm capela pictată, care a fost a Episcopiei, pe care o vom restaura şi transforma într-o sală de şedinte. Unde e biblioteca, noi vrem să avem un parteneriat cu Primăria, să ne înţelegem, că doar suntem instituţii româneşti”.

În realitate, deşi au trecut aproape 10 ani de atunci, Episcopia n-a întins nici un deget pentru restaurarea fostei capele, în schimb a lăsat acoperişul Palatului nereparat o vreme, iar precipitaţiile au străpuns plafoanele ultimului etaj, distrugând fresca unică semnată de Liviu Bordeaux…

Pierdut şi în instanţă

La auzul veştii retrocedării, sighetenii s-au abţinut să protesteze public, cu excepţia depunerii unei petiţii online, care a fost semnată de doar 380 de persoane.

Din cauza faptului că Primăria şi CL au refuzat să se situeze de partea intereselor oraşului, aceştia fiind, din motive electorale, mai degrabă pro-Episcopie, decizia ANRP a fost atacată în instanţă doar de un grup ad-hoc de cetăţeni: Ştefan Bereş, Vasile Mic, Viorel Miculescu, Ion Mariş, Tiberiu Vălean, Vasile Oceanu şi Hari Marcus. Sentinţa finală a fost comunicată de Înalta Curte în 2012 petenţilor care au rezistat până la capăt (primii patru din listă), respingându-se ca “nefondată” acţiunea formulată de ei contra Comisiei Speciale de Retrocedare. Şi aşa a rămas Episcopia proprietară pe Palat…

La momentul retrocedării, în clădire funcţionau Casa de Cultură, Şcoala Populară de Artă, Biblioteca Municipală, Centrul la distanţă al Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti şi o cafenea, ultimele două părăsind locul nu mult timp după predarea cheilor.

Deşi iniţial se stabilise verbal că instituţiile de cultură vor putea rămâne gratuit în Palat vreme de cinci ani, în contractul scris şi semnat s-a precizat că Episcopia va primi de la municipalitate o chirie bunişoară (aproape 800 mil. lei vechi pe an).

Apoi, în 2013, cele trei instituţii de cultură municipale au fost comasate sub denumirea de Centrul Cultural.
Şi aşa s-a ajuns în ziua de azi…

Evacuarea

Chiar înainte de Paştile anului 2017, Episcopia a anunţat că a câştigat un proiect de finanţare a reabilitării Palatului Culturii în valoare de 5 milioane euro (în clădire se vor înfiinţa şi un muzeu bisericesc şi spaţii de cazare VIP pentru anumite înalte feţe) „în parteneriat cu Primăria Sighet” (ce fel de parteneriat şi cu aprobarea cui, pentru că acesta nu a fost aprobat de Consiliul Local?!) şi că instituţiile care compun Centrul Cultural au termen de două săptămâni să părăsească locul! Aşa, dintr-odată, deoarece contractul iniţial cu primăria expirase, iar cel prelungit ad-hoc permitea acest gen de abordare!

Responsabilii pentru situaţia la care s-a ajuns azi sunt cei care au condus Sighetul după 2009, anul retrocedării Palatului: primarii Eugenia Godja (vreme de trei ani), Ovidiu Nemeş (patru ani) şi Horia Scubli (din iunie 2016 încoace), împreună cu consilierii locali din legislaturile respective, care nu au acţionat în vreun fel, deşi au avut timp şi mijloace suficiente, în vederea mutării celor trei instituţii culturale în alte locaţii. În oraş există clădiri disponibile care, reabilitate corespunzător, ar putea servi în acest scop: sala „Viorel Costin” (fostă „Studio”), fosta Policlinică Veche, fosta Policlinică Stomatologică din Piaţa Libertăţii, fosta Şcoală nr. 4 cu curtea aferentă unde se poate construi orice, Şcoala cu 16 săli de clasă aflată veşnic în şantier etc.

Tot ce au găsit însă edilii de cuviinţă a fost înfiinţarea Centrului Cultural condus de un manager interimar, sub pretextul reducerii cheltuielilor (care însă nu s-au diminuat!), în rest nefăcându-se nimic pentru a se scăpa de statutul de chiriaş al Episcopiei..

În condiţiile evacuării iminente anunţate, zilele trecute Primăria a decis mutarea instituţiilor în mai multe locaţii (vă aduceţi aminte de împrăştierea CSS Sighet prin tot oraşul?): Casa de Cultură va ocupa spatele sălii „Viorel Costin”, iar Școala de Artă se va împărţi între fosta discotecă din complexul „Zimbru” (ştiaţi că acel spaţiu este al municipalităţii?) şi mai multe săli de clasă de la Liceul ”Taras Sevcenko”, Liceul Forestier şi Școala ”Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”.

Iar Biblioteca Municipală ”Laurențiu Ulici”, care deţine 120 de mii de volume, fără a socoti serialele periodice, urmează să-şi mute definitiv zecile de tone de cărţi (inclusiv valorosul Fond de carte veche, sigilat acum de către DNA) în fosta Şcoală generală nr. 4.

După lucrările de reabilitare ale Palatului, care vor dura nişte ani, s-a anunţat că Școala de Artă și Casa de Cultură se vor muta înapoi în clădire (tot fără aprobarea Consiliului Local?), pentru că este imposibil de găsit alţi fraieri dispuşi să plătească chiria către Episcopie, iar proiectul de 5 mil. euro presupune că în Palat îşi desfăşoară activitatea şi instituţii publice…

Ce s-ar fi putut face ca să nu se ajungă aici?

– merita încercat un schimb de proprietăţi între municipalitate şi Episcopie, care ar fi putut, poate, fi interesată în schimbul Palatului de fosta Policlinică Veche, de pădurea din Ţiganu sau de alte „averi”.
-dacă Consiliul Local ar fi atacat în 2009 în instanţă decizia ANRP, poate procesul s-ar fi putut prelungi până la apariţia legii 165/2013, prin care statul ar fi despăgubit financiar Episcopia, Palatul – bun de utilitate publică, rămânând astfel al comunităţii…
-frumos, normal şi creştineşte ar fi fost ca Episcopia să fi dat înapoi sighetenilor bunul în litigiu, pentru că se poate vedea de pe Lună că nu are ce face cu ditamai Palatul, deoarece episcopul rezidează la Baia Mare şi la Rohia, iar Protopopiatul Sighet are nevoie de 2-3 încăperi, nu de peste 30! Ştiaţi că PS Iustin este, începând din 2005, cetăţean de onoare al Sighetului, datorită unor merite despre care nu ştim nimic?!

Ce se intenţionează acum să se facă?

-după ce au plătit vreme de nouă ani câte 7-800 milioane chirie, acum sighetenii vor cheltui alte miliarde pentru relocarea temporară a instituţiilor evacuate pe durata lucrărilor, ca apoi să reintre înapoi în chirie la Episcopie! Nu vi se pare scandalos?!

Ce s-ar putea, de fapt, face pentru binele oraşului?

Deoarece, până şi chiriaşii particulari primesc un preaviz de 60 de zile (nu doar două săptămâni), ca termen de părăsire a imobilului închiriat:
1. Ar trebui să se renunţe definitiv la parteneriatul cu Episcopia, urmând ca toate eforturile să fie îndreptate spre rezolvarea definitivă a problemei noilor locaţii pentru Bibliotecă – necesară elevilor şi nu numai lor, respectiv pentru Şcoala de Artă – care oferă o serie de cursuri pentru elevi şi adulţi.
2. Dacă tot s-a ajuns în acest impas, Şcoala de Artă ar trebui unită (propunere datând nu de ieri, de azi) cu Casa de Cultură, care oricum nu-şi mai justifică de mulţi ani existenţa, neavând un obiect clar de activitate: cursurile predate de aceasta le dublează pe cele ale Şcolii de Artă, iar majoritatea spectacolelor oraşului sunt organizate de Rotary şi de alte ONG-uri şi firme, ori de către actorii voluntari conduşi de Dorel Todea, de la angajaţii Casei aşteptându-se, practic, doar să organizeze, în felul lor propriu, Festivalurile de Poezie şi de Datini de Iarnă – ambele cu o notorietate şi reprezentativitate în scădere. Ansamblul „Mara” este patronat de aceeaşi Casă de Cultură, deşi instrumentiştii şi dansatorii care îl compun sunt de la Şcoala de Artă…
Producerea şi montarea celor două festivaluri amintite, precum şi conducerea Ansamblului „Mara”, ar putea fi asigurate bine şi cu costuri mai mici de către Şcoala de Artă.
3. Poziţia de manager al Centrului Cultural, care nu are nici o justificare practică, trebuie desfiinţată, banii economisiţi urmând a fi folosiţi în achiziţia de instrumente muzicale, materiale pentru pictură, decoruri şi costume de dans şi teatru pentru Şcoala de Artă etc.

Nu ne-am dori cu toţii o Şcoală de Artă care să aibă secţie de teatru, fanfară, cursuri de dans modern şi popular, calculatoare, muzică şi arte plastice performante, precum şi un Ansamblu „Mara” renumit în toată lumea ca odinioară, toate amplasate în nişte spaţii adecvate (o Sală „Studio” restaurată etc.) şi conduse de nişte persoane implicate şi deschise la nou?

Un Festival de Datini de Iarnă care să fie celebru în lumea întreagă, precum Carnavalul de la Veneţia, care să atragă mii şi zeci de mii de turişti şi care să aducă venituri de zeci sau sute de mii de euro?

O bibliotecă ca la Baia Mare – unde zilnic intră sute de oameni în sala de lectură, la calculatoare ori la cursurile de japoneză, origami sau orice altceva vă puteţi imagina, instituţie plină cu cele mai noi cărţi, jocuri şi DVD-uri apărute pe piaţă?

E mai bine ca totul să rămână încremenit cu oamenii şi în spiritul anilor 1980-1990, între zidurile fostului Palat al Culturii, ajuns Palat Episcopal fără episcop rezident?

Noi, cetăţenii putem să ne spunem public părerea şi să cerem autorităţilor locale să facă ceea ce este bine pentru oraş!

P.S. Dragi aleşi locali: dacă aţi privi cu atenţie ce s-a întâmplat din 2014 încoace, aţi observa că reprezentanţii bisericii, trăgând fiecare în direcţia sa, şi-au pierdut, cel puţin la Sighet, puterea de a decide câştigătorii alegerilor electorale. Aşadar, nu mai aveţi de ce vă teme…

Teofil Ivanciuc, aprilie 2017

oferta-wise

23 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    • Asa trebuie sa fie, dar practic nu este al nostru. Nu e a sighetului, nu e a sighetenilor, nu e al nostru.

  • Asa ar fi fost de bun simt sa fie, Marin dar nu e nicio sansa acum. Ce e trist in situatii de genul asta e ca tot oamenii simpli au de suferit.

  • Mereu citesc articole scrise cu atât adevăr .Sunt fericita ca ni se aduce si noua la cunoștința lucruri care se întâmpla in acest oraș .Trebuie sa luptam pentru viitorul orașului!Multumim Teofil!

  • Sunt unul dintre cei patru „mușchetari” (rămași până la finalul procesului din anul 2012), care am contestat decizia imorală de retrocedare a Palatului Cultural, luată din rațiuni pur electorale la inițiativa primarului, de către CL Sighet din acea vreme. Atât primarul, Eugenia Godja, cât și viceprimarul, Ovidiu Nemes, vor rămâne în istoria Sighetului pentru „atenta” suținere a deposedării comunității locale de un bun ce-i aparținea de drept. Din păcate, am pierdut până la CEDO procesul pe care l-am intentat din dorința de a păstra intactă măcar o părticică din patrimoniul orașului nostru, mergând pe niște argumente neinspirate. Am constatat că lașitatea și frica au determinat comunitatea locala să… tacă. Dacă vom continua tot așa vom uita cine suntem sau ce ar trebui să fim: cetățeni raționali, conștienți de valoarea atitudinii civice. Păcat că Sighetul, în „iepoca” democratică, s-a complăcut și se mai complace într-o existență anostă, bulevardieră.

    • Dacă sunteţi atât de bine informat spuneţi- ne cui a fost retrocedată Scoala Ioan Mihaly de Apşa şi cum comunitatea sigheteană a răscumpărat şcoala, şi cu ce sumă de bani? Nimeni n- a scris şi nu a vorbit despre aceasta. Se poate retroceda la oricine numai la români şi la ortodocşi să nu se retrocedeze!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

      • Cetățene… Cetățenescu, român verde, se pare!… te prefaci, sau nu pricepi nimic? Palatul Cultural este un imobil ce a fost construit strict din banii comunității (s-au păstrat zeci de ani listele cu donatorii, locuitori ai Sighetului, români, maghiari, evrei)!!! Școala Ioan Mihalyi de Apșa cred că știți prea bine cine a construit-o și cu ce destinație (a fost ridicată pentru EDUCAȚIA fetelor din Sighet, fiind Școala Călugărițelor romano – catolice)! Nu bateți câmpii pe cărări naționaliste, că nu-i cazul. Și… dacă sunteți așa bun român, de ce n-ați protestat dumneavoastră, împotrivindu-vă răscumpărării? Poate că v-aș fi susținut și eu! Preferați să vă ascundeți în spatele anonimatului, să criticați fără o analiză corectă și considerați că vă este suficient dacă vă DECLARAȚI mare român!

      • „Alt cetăţene” revoltat: atunci când ieşi cu ceva în spaţiul public, semnează-te, asumându-ţi cele scrise. Află că am scris despre retrocedarea către biserica romano-catolică a Şcolii „Dr. Ioan Mihalyi de Apşa”. Atunci când vei lăsa laşitatea deoparte şi vei ieşi din anonimat, voi dovedi acest lucru. Până atunci, redu volumul.

  • Macar in al 12lea ceas aflam si noi ce se intampla exact cu Casa de Cultura… io credeam ca’i a „noastra” … pacat … mare pacat. Multumesc pt articol. Salutari … de la 3000 de km dar cu inima la Sighet

  • Palatul a servit multa vreme toate culturile din Sighet si imprejurimi. Biserica Ortodoxa are destule cladiri, iar enoriasi putini. Felul cum au ajuns in posesia palatului nu este clar pentru nimeni, decat acelora care tin fatis ca biserica ortodoxa sa castige averi din avutul obstesc. Eu ca ortodox nu vad nici rostul si nici logica asa zisei retrocedari. Ca istoric nu sunt de acord cu aceasta „rocada” nelegala, neortodoxa.

  • Ce e rau daca se reabiliteaza cladirea printr-un proiect de 5 milioane de euro?
    Cum ati vrea sa lucreze in cladire muncitorii, printre carti, la biblioteca?
    Daca nu incercau sa faca ceva, spuneati ca sunt niste incompetenti, ca nu pot atrage bani.
    Oare nu sunt alte lucruri interesante pentru fi dezbatute in orasul nostru?

    • Să nu uităm că în 2011 fuseseră aprobate 3 milioane de euro care s-au pierdut prin retrocedare! Să nu uităm de principii și de dreptul comunității de a deține clădirea – și credem că a ține la principii este cel mai important/interesant lucru pentru o comunitate. Este foarte bine dacă cele 5 milioane au fost aprobate printr-un proiect. Se va vedea pe viitor dacă se va întâmpla lucrul acesta și este justificată evacuarea pentru desfășurarea lucrărilor. Problema este că s-au dus din banii comunității miliarde pe chiriile anormal de mari și că evacuarea va fi definitivă: nu vor reveni niciodată în vechile locații instituțiile plecate din Palatul Cultural.

        • Fiule Adrian, dacă și Episcopia stăpânește săraca limba română precum mătăluță, am dat de… Necuratu’!

      • Atentie! Retrocedarea s-a făcut în anul 2009. Despre ce proiect este vorba în 2011? Da. S-a plătit chirie. Vă rog să aveţi onestitatea să spuneţi comunităţii cu câte miliarde a fost răscumpărată Şcoala Ioan Mihaly de Apşa, şi de la cine? Vă spun eu. Nu de la ortodocşi. Oricui se poate retroceda numai ortodocşilor nu. Din păcate!

  • NU CREDETI IN POPI SI POLITICIENI,EI SE GANDESC NUMAI LA BINELE LOR!
    Dupa 89 tot ce era valoros in orasul nostru s-a distrus! Parca,conducatorii comunisti erau mai aproape de Sighet decat actualii politrucii care alaturi de „popi” cauta sa ne amageasca din patru in patru ani cu minciuni electorale si multe binefaceri, niciodata indeplinite! Ani de-a randul am crezut in rosii, albastrii, portocalii, galbeni, verzi, culori sub care s-au ascuns elita „politichiei” sighetene, elita care a reusit sa darame tot iar acum cauta sa distruga si cultura, care secole de-a randul a fost reprezentativa pentru acest oras. Astazi nu mai avem nimic din ce a fost reprezentativ ca si cladiri, toate au fost retrocedate, legal sau ilegal, inchizand ochii sau fiind partasi la escrocherii, pagubas ramanand simplul cetatean „fraierit” de ce-i care lucreaza cu „gura” si sunt alesi de „prostime”!La timpul potrivit m-am numarat si eu printre cei care nu au fost de acord cu retrocedarea Palatului Culturii, dar ce folos, astazi se lafaie in el cei in sutana iar cultura este in pribegie! Dupa umila mea parere, alesii nostrii ar trebui sa lucreze in folosul nostru si nu in al acelora care nu au nici un merit pentru acest oras dar sunt rasplatiti cu titluri si cladiri, ca de… poate vor avea nevoie de ajutorul lor atunci cand se implineste sorocul si trebuie sa-i votam din nou! Orasul nostru a fost victima retrocedarilor, cladiri istorice, institutii, scoli, terenuri de sport, complexe sportive etc. au cazut sub barda taioasa a retrocedarilor fara ca nici un reprezentant al puterii locale sa intervina pentru a salva ce se mai putea salva, halal politicieni avem, nimic nu au facut pentru oras, traim din amintiri, sperand ca odata si odata cineva dintre alesii nostri la nivel local, judetean sau national isi va iubi urbea care i-a promovat si vor lupta pentru ea! Oare se va intampla si acest lucru, eu cred ca in viitorul apropiat, NU, dearece inca nu s-a descoperit leac impotriva amneziei politicienilor, cat despre popi,la cat mai multe biserici si locasuri de cult ca de astea avem nevoie si nu de institutii culturale sau stiintifice iar pentru sport avem maidane destule!Sa auzim numai de bine si sa avem incredere in politicieni si popi, ca ei sunt salvarea noastra, vor munci pentru noi sa nu avem nimic!

    • Domnilor,
      Stiti cati ortodocsi au fost in Sighet (nu Sighetul Marmatiei!) in 1931?
      Va spun eu: 819 !
      Stiti unde isi faceau slujbele?
      Va spun tot eu: intr-o sala de clasa oferita de Scoala Normala!
      Stiti cine erau acesti ortodocsii de sange albastru?
      Nu. Dar va spun eu: erau zaniturile ragatene (sudisti colorati) venite cu Armata Romana (aceasta armata eliberatoare este un alt subiect) si care au ocupate toate posturile din administratia locala.
      Stiti ce stiau aceste zanituri despre Sighet sau chiar despre Maramures?
      Nu stiti si asta pentru ca nu ati deschis o carte sau rasfoit vreo revista in viata dumneavoastra!
      Iata cum se exprima un ragatean despre Sighet: „Capitala Maramuresului nu se bucura de o reputatie prea stralucita in opinia publica a tarii. Pentru unii este orasul jidovit, fara vreo importanta in comunitatea romaneasca, pentru altii este tara renegatilor, cimitirul atator familii romanesti desnationalizate; satenii maramureseni il privesc ca pe un loc, de unde le vin pacostele, iar pentru cei multi din cuprinsul Romaniei, Sighetul e o notiune vaga intre Urlai si Siberia. Dar peste aceste consideratiuni care cuprind un sambure de adevar, sta faptul ca Sighetul in trecutul departat a jucat un rol interesant in vieata romanismului ardelean, rol vrednic de cunoscut.” Autorul acestui articol publicat in 1939 „zugraveste”, apoi, pe mai multe zeci de pagini (inclusiv fotografii) devenirea istorica a Sighetului!
      Dar „acest act de dreptate”, cum se exprima un politician local la acea vreme (2009) este injust si mai ales imoral!
      In sedinta CL de luare la cunostinta de retrocedarea Palatului Cultural „ASTRA”catre Episcopia Ordtodoxa a Maramuresului si Satmarului (!) s-a vorbit mult despre calugarul ortodox (de origine evreiasca) Nicolae Steinhard. Cineva din sala a intrebat atunci onoratele fete bisericesti prezente la acea sedinta daca stiu de frumoasa si morala maxima steinhardiana „Daruind vei dobandi” si ca daca tot se revendica din gandirea calugarului ortodox de ce nu fac un gest normal si firesc (in memoria Monahului de la Rohia), adica dupa ce au primit Palatul sa il daruiasca, la randul lor, celor in drept: comunitatii sighetene, adevarata proprietara a imobilului? Raspunsul este cel de astazi: Evacuarea! Institutiilor de cultura care si-au desfasurat activitatea in acest imobil timp de peste 50 de ani nu le ramane decat sa priveasca „inapoi cu manie”!
      Salut, Sighet iti multumesc pentru, probabila, gazduire a acestor randuri!

  • Unii oameni seamănă cu muştele, alţii cu albinele. Primii caută în orice situaţie să vadă ce rău există şi se preocupă de el, ei nu văd nici un bine. Şi în rai de i-ai pune tot ar găsi un cusur pt ceva ce nu ar fi drept. Cei care seamănă cu o albină, află peste tot orice bine există. Omul stricat pe toate le vede stricate.

  • Informaţie de ultimă oră, încă neconfirmată oficial: proiectul în valoare de 5 milioane de euro de reabilitare a Palatului Cultural din Sighet de către Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului, a fost respins, adică nu va fi finanţat de către UE.

    • Dumnezeule mare.! Din cauza lor s au mai pierdut 10milioane de euro.O fi blestem sau semn divin. De 20 ani fac o biserica a oarintelui Petrovai. Din chiria incasata pe Palatul Cultural furat de B.O.R puteau acoperi macar biserica Sf Iosif zMarturisitorul singurul sfant al Ortodocsilot din Madamures. Din banii pe chriii s-au cumparst madini scumpe eposcopiei si aptopiatilor acestora. Celor care au pus intrebari li s-a astupat hura cu lut. Asai ca nu mai e bine Sigheteanu?

  • Adica o interpretare falsa dats de cei care se numesc ANRP face legal un jaf pe fata. Daca bisrricile greco catholice au ramas nstinslizate si sunt mutilste dupa vreres fanaticilor promosvoviti iata ca si edificiu construit de sigheteni cu ajutorul coroanei este luat cu japca de biserica ce pierde rand pe rand edificii bisericesti. Protopopiatul a fost redobsndit de de greco catholici dsr protopoul s a apucat de removare ecxerna sfidand dreptul de pasnica si libera folosinta cea ce este o fapta penala mai grava ca a lui Pomohaci.

oferta-wise