Ultima zi a lunii martie, a anului de grație 2020, a fost un pic mai friguroasă decât zilele precedente, cu un vânt aspru dar cu un soare plăcut și un albastru al cerului dătător de speranțe.
Cetățenii Sighetului, puțini la număr, se conformează condițiilor de carantină, orașul „expunându-și” trecutul, într-o liniște… imperială.
Parcul din zona Centrului, pustiu, temporar abandonat, atrage prin curățenie și croncănitul ciorilor de semănătură.
Vă invităm la o plimbare virtuală prin orașul nostru care, azi, pare un burg chiar cochet.
Foto & video: Ion Mariș
editare: Brîndușa Oanță
Tocmai ca azi a fost mai multa lume in oras ca zilele trecute. Dar cu totii aveau forme legale, pe care politia le-a verificat in centru.
La magazine , liniste si ordine.
Orasu-i trist si pustiit, casele singuratice din frumosul centru vechi își arăta scorojeala vremii, mana gospodarului inexistent! Da, acum arată mai curat, mai aerisit, dar tot vaďuvit de farmecul care-l avea odinioară, de vanzoleala furnicarului de oameni ce-l strabatea zilnic, privind cum se darama, încetul cu încetul, clădire dupa clădire, lăsând să apară hidosenia actuala. Orasul fara oameni e ca stupul fara albine, lipseste vanzoleala cotidiana, chiar daca uneori fara rost, doar ca sa treaca timpul! Mi-e dor de centrul vechi, mi-e dor de oameni, mi-e dor de-o vorba cu un cunoscut, mi-e dor sa strang mana barbateste, sa-mi salut prietenii, mi-e dor de Sighetul de altădată, cand nu stiam si nu am auzit de COVID 19 si sper cat de curând sa-l revăd, sa-mi para mai frumos, deși nimic nu s-a schimbat în el, doar oamenii s-au autoizolat, pazindu-se de virusul ucigas si consecintele molimei ce amenință orașul!