PoetikS – Hajni CUTH

Printeaza

Umbre

Aș vrea să fiu umbra ce-ți sărută umerii
umbra ce te mângâie vara mai mult
îți ascunde ridurile printre frunze
îți acoperă durerile,
împleteşte forme de iubire
ca o copilă timidă,
te răcorește de arșița vieții
te dezbracă uneori
se retrage odată cu luna
iți îmbrățișează goliciunea perfectă,
trage linii infinite pe pielea ta
râde cu tine când fugi de ea,
te îmbracă alteori
creează poveşti
pe peretele din dormitor,
te urmărește ca un cățeluș fidel
vă puteți juca de-a prinselea
şi nu o prinzi niciodată,
când vrea se lipeşte de tine
soarele vă rotește la nesfârșit
într-un dans veșnic
iar atunci când numai ești
umbra ta e tot ce va rămâne!

alunecăm prin clipe

luna împânzeşte simțurile
flăcările se dezlănțuie
zburdă spre alte universuri,
privirile lăsate-n urmă
mă urmăresc în umbra nopții

rebelul din mine nu piere
nici la 40, nici la 100
de rotații în jurul soarelui,
poate la 80 se va poticni puțin
doar atât,

ce se schimbă e sclipirea din ochi
nu mai e un dans de licurici
mai degrabă o stea îndepărtată în cădere,
dar, până diminețile miros a primăvară
ramâne să visez…

căliți de viață suntem toți
alunecăm prin clipe
ne-mbulzim prin fericiri
ne dezbrăcăm cu certuri
cu mânie ne hrănim noi uneori,
glăsuim nimicuri în orele pierdute
egou’-l urcăm pe-un piedestal,

apoi ne legăm iar de şireturi
tragem de îmbrățişări cât putem,
suferim până creştem
aflăm că totul a fost doar
o copilărie de tânăr adult.

noaptea nu mă mai urmăreşte-n umbră
las în urmă privirile
spre alte universuri zburd
dezlănțui flăcări
simțuri împânzesc sub lună.

Blândă e vara aceasta cu noi

Norii își termină valsul
Eu rămân suspendată, plutesc
Soarele își măreşte pasul
Timpul se duce cu el nefiresc,

Vara mă caută după căpițe cu fân
Zmeura așteaptă să fie gustată
Eu în hamac adormită adânc
Sunt pe ocean de valuri purtată

Din vis mă trezesc zumzete mici
Greierii vorbesc au mii de veşti
Noaptea mă lasă să văd licurici
Ziua-i plecată după noi povești,

Stele sărută pământul în căderea lor
Blândă e vara aceasta cu noi
Luna păzește iar măreția zeilor
Mă poartă tiptil în alt vis apoi.

Eu m-am născut să zbor

Eu m-am născut să zbor
Chiar și fără aripi
Și nu te las să mă dobori
Pân’ la demiurg mă-nfirip,

Eu m-am născut să cânt
Chiar și fără o vioară
Din inimă doar un cuvânt
Șoptit de o angelică fecioară,

Eu m-am născut să scriu
Chiar și fără un condei
Doar în versuri eu să fiu
Din ceruri un divin crâmpei,

Eu m-am născut să iubesc
Chiar și cu inima zdrobită
Vise noi mereu să făuresc
De univers să fiu sorbită,

Eu m-am născut să caut
În minciuni să nu tot rătăcesc
Adevărul să îl cânt din flaut
Necunoscutul să îl tălmăcesc,

Eu m-am născut să dor
Atunci când aripile-mi cresc
Și când învăț să zbor
De tot ce sunt să-mi amintesc.

                                    Hajni Cuth

Sursă foto: Internet