Ziua Păcii
Războiul s-a terminat
În sfârșit am aflat
Că viața nu e decât un cadou
Pentru a mă regăsi din nou
Ziua recunoștinței
Tu, cel care nu ai făcut nimic în a mă ghida
Îți mulțumesc, ai făcut mult mai mult decât puteai
Tu cel care m-ai lăsat singură să mă descurc
Dacă ai ști cât de mult m-a ajutat
Tu cel care m-ai făcut să plâng
Tu cel care m-ai judecat și detestat
Tu cel care m-ai respins
Și ție, cel care m-ai iubit
Îți mulțumesc!
Mulțumită ție am ajuns unde sunt acum
Mulțumită ție am început să trăiesc
La mulți ani, ființă dragă
În sfârșit îți recapeți viața
Cu tot ce-i mai bun pe Pământ
Nu mă voi întoarce în trecut nicicând
Pentru a evita negrul profund.
Iertarea
Te iert pentru tot ce mi-ai dat și tot ce nu mi-ai dat
Mă iert pentru că ai plecat supărat
Te iert pentru că am plecat mult prea devreme
Te iert pentru că mi-ai zis mult prea des n-am vreme
Mă iert pentru că nu am învățat a cere
Te iert pentru ce ai știut și nu ai știut
Mă iert că am așteptat mult prea mult
Mai mult decât aveai de oferit
Mai puțin decât puteai oferi
Dar am ajuns la momentul când
Nu mai aștept, nu mai am nevoie, nu mai cer
Acum știu, simt, înțeleg, cresc, evoluez, dau și primesc
În sfârșit te iert și mă iert
Că nu am știut cum
Nu ai știut când
Nu am știut să
Nu ai putut și-ai încercat să faci mai mult
Te iert și mă iert
Pentru totdeauna.
Ionița Năneștean
(Canada)
Minunate aceste poezii. Profunde, revelatoare, care ne dau posibilitatea fiecaruia dintre noi, sa cautam mai mult in esenta noastra umana.