Își mai amintește cineva de numele lui? Dintre cei de până în 50 de ani cu siguranță foarte puțini. Nume cunoscut în muzica românească a secolului trecut, Artist Emerit, cu o activitate muzicală de peste 60 de ani, Alexandru Grozuță s-a născut în 1907 într-un sat din Caraș-Severin, a început să cânte muzică de operă, ca tenor liric, pe scenele teatrelor muzicale, a trecut apoi la lieduri, romanțe și muzică populară. S-a lansat repede și după 1935 a început să colaboreze cu orchestre precum cele conduse de Ionel Cristea și Victor Predescu și să cânte în spectacole alături de Ion Luican, Maria Tănase, Ioana Radu și alții. Dar, tot prin anii 1935-1936, prin ce concurs de împrejurări nu știm, Alexandru Grozuță a ajuns comisar de poliție la Sighet. Era ofițer cu oarece vechime deja. Îl găsim menționat în presa locală de atunci, frecventa societatea tinerilor intelectuali de la Graiul Maramureșului și participa la activitățile Asociației Presei Maramureșene, frecventa Clubul acesteia, a fost prieten bun cu frații Alexandru, Mihai și Victor Marina.
Tânăr frumos și fire veselă de artist îndrăgostit de muzică și de viață Alexandru Grozuță a câștigat repede simpatia tinerimii intelectuale a Maramureșului. Prezența lui deosebit de plăcută a devenit obișnuită la Clubul Presei, la Serile Dansante de la Casina Română, la concertele și serbările orașului. Cânta lieduri și romanțe acompaniat la pian sau acordeon. Prietenii i-au organizat primul concert-recital la Sighet în primăvara lui 1938 și a fost acompaniat la pian de tânăra Terezia Mezei, absolventă a Conservatorului sighetean, cunoscuta profesoară Terezia Răcuciu de mai târziu, de la Școala noastră de Muzică, căreia i-a dat atunci o fotografie cu dedicație.
În 1940, după cedarea Ardealului de Nord a fost mutat la Poliția orașului Giurgiu, iar de prin anii 1948-49 s-a dedicat total muzicii și a realizat numeroase înregistrări cu Orchestra Radiodifuziunii Române și cu Televiziunea Română, a fost colaborator al ansamblurilor „Ciocârlia” și „Perinița” și a continuat să cânte cu mai tinerii interpreți precum Emil Gavriș, Angela Moldovan, Lucreția Ciobanu și alții. În 1957 a primit titlul de Artist Emerit.
În 1973 a cântat pentru ultima dată la Sighet și mulți dintre cunoscuții și prietenii săi din tinerețe l-au așteptat și l-au aplaudat călduros. Și iarăși i-a dat o fotografie (în costumul de oaș în care a cântat) Doamnei Tery„…cu omagiu și cele mai alese sentimente”, cuvinte care dovedesc faptul că Maramureșul, Sighetul nostru și oamenii lui au marcat frumos memoria cunoscutului cântăreț Alexandru Grozuță.
Ioan Ardeleanu-Pruncu
Adaugă comentariu