Actualitate Editorial

Bombardamentul (autor, prof. Aurelia Vișovan)

image_printPrinteaza
prof. Aurelia Vișovan

În vara anului 1944, eram la Socodor în județul Arad, refugiați din Sighetul nostru care rămăsese în Ardealul cedat…

Am avut de mai multe ori imaginea cerului plin de avioane (americane, România fiind atunci aliata Germaniei) care treceau pe deasupra satului și se îndreptau spre Arad să bombardeze obiectivele strategice – gara, aeroportul, fabrica de vagoane… O dată, cerul era atât de acoperit de avioane (vecinii spuneau că sunt vreo 500…) încât nu vedeam decât o sumedenie de puncte argintii… și un fior de groază ne cuprindea pe toți…. auzisem că la unul din bombardamentele precedente unele bombe căzuseră deasupra parcului din Arad, victime căzând civilii care se refugiaseră acolo crezându-se mai feriți…

Pe 11 septembrie 1944, mama și noi – cei patru copii – am părăsit Socodorul fugind din fața ofensivei germano – maghiare (România schimbase alianțele la 23 august) și în Arad a trebuit să schimbăm trenul spre Simeria și de acolo la Vulcan, pe valea Jiului (unde ne aștepta tata). În cele câteva ore cât am stat în Arad (în gară se vedeau urmele bombardamentelor din zilele anterioare), eu și mama am mers în vizită la doamna învățătoare Berinde, tot o sigheteancă refugiată, ca să o convingem să plece și ea. Băieții au rămas în gară cu Petrică, soldatul pe care tata l-a trimis după noi (Dinu avea opt ani, Sandu cinci, Mircea patru…). Atunci ne-a surprins alarma aeriană – ne bombardau nemții de data aceasta – și noi ne-am ascuns într-o tranșee de la marginea aeroportului așteptând cu groază bombele… N-au căzut acolo atunci, avioanele depășind Aradul spre Timișoara sau în altă direcție… Când ne-am întors în gară, soldatul cu băieții nicăieri… ne-am imaginat ce putea fi mai rău… Din fericire, au apărut în curând. Când se dăduse alarma, Petrică, inteligent și bine instruit, a luat repede o trăsură și a somat vizitiul să-i scoată în afara orașului unde pericolul era mult mai mic… Am scăpat. Seara, eram la tata la Vulcan, răsuflând ușurați.

Dă-ne Doamne, pace pe pământ !

Prof. Aurelia VIȘOVAN

oferta-wise

5 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Sunt amintiri triste pentru dumneavoastra, doamna profesoara Aurelia Visovan, sunt amintiri pe care le-ati trait cu groaza, iar noi, cei mai tineri, doar putem sa ni le inchipuim sau sa le privim din fotografii sau filme si, si atunci ne infioara, pe cand dumneavoastra ati simtit fiorul groazei in desfasurare, in realitate! Razboiul nu duce la nimic bun, aduce doar moarte, durere si tristete, mai bine ca dumneavoastra, putini in ziua de astazi stiu asta! Povestiti-ne mai mult, sa stim si noi realitatea acelor zile de groaza din razboi, sa nu ni-l inchipuim frumos, asa cum, uneori, îl vedem in filme si ni se pare o joaca! Aveti talent in naratiune, ne captivati prin felul cum si despre ce scrieti! Este cu totul altceva cand cunoastem adevarul din scrisul une-i supravietuitoare a ororilor razboiului si ceea ce vedem in documentare sau filme!
    Va multumim pentru acest episod in care ati spus despre trairile dumneavoastra in acele clipe de bombardament in timpul razboiului, va rugam, continuati!

  • DĂ-NE DOAMNE , PACE PE ACEST PĂMÂNT……………..!!!!!!!!!!…………….. ce frumos sună……
    Oare americanii și cei de la Bruxell au această dorință de PACE ???? După faptele lor se pare că nu.
    Hărțuirea Rusiei invocând minciuni și iluzii ce doar Copii de gradiniță mai cred asemenea absurdități , nu va aduce pacea și liniștea în lume și în europa. Păstrând această cale greșită ne îndreptăm încet dar sigur spre o catastrofă planetară.
    DĂ-NE DOAMNE , PACE PE ACEST PĂMÂNT!!

    • Cu mult respect pentru D-stra si cele scrise , D-le Gherghel . Se pare ca cei de la UE se desteapta incet ….. s-au vor cadea din nou prada „presiuni (drogului)” american. Noi Romanii suntem din nou carne de tun pentru fortele mari ale lumii. In al doilea razboi mondial a fost garmania si Rusia , acum este dorinta impertinenta si absurda de forta mondiala , unipolara americana, ceea ce denota clar ca ne indreptam (asa cum spuneti D-tra) spre o catastrofa planetara. America ajunsa in prag de faliment si imposibilitate de remediere , va risca TOTUL pentru a-si atinge telul altfel , in decursul urmatorilor 100 de ani se va alinia tarilor lumii a treia…..

      Dar : Dă-ne Doamne, pace pe pământ ! AMIN!

oferta-wise