Sighetul nostru, agresat recent de declarațiile și amenințările lui Alexandru Florian (împotriva plăcii memoriale de la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” și a titlului de Cetățean de Onoare acordat domnului Petru Codrea), nu e ultima victimă a domnului sus-numit, săptămâna trecută izbucnind scandalul de la Liceul Tehnologic „Mircea Vulcănescu” din București (sectorul 4), unde domnul Florian face presiuni mari pentru schimbarea numelui instituției, dumnealui “decretând” fără drept de apel că marele nostru filosof, economist și martir creștin (exterminat în temnița Aiud în 1952) trebuie izgonit din spațiul public. Acest ultim exemplu se adaugă la o listă lungă de orașe, comune, licee, școli și alte instituții (inclusiv Academia Română!) care au fost luate la țintă de acest personaj în ultimul deceniu pentru că au îndrăznit să onoreze, sub o formă sau alta, în spațiul public o figură reprezentativă a spiritualității și identității românești. Pentru că Alexandru Florian nu acționează în nume personal ci ca director al unui Institut bine finanțat și cu multe prerogative (și pe care Florian pare să-l fi confiscat în totalitate), numit Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România „Elie Wiesel” (vom folosi formula prescurtată Institutul „Elie Wiesel”).

Astfel în urma amenințărilor lui Alexandru Florian (unele făcute doar pe canale private dar cu ton agresiv, altele mediatizate în termeni apocaliptici cu o evidentă dorință de răfuială), multe autorități și instituții din România au cedat, retrăgând (sau renunțând la proiectul de a conferi) nume de străzi, școli sau titluri acordate anterior unor persoane și eliminând plăci memoriale, statui și busturi din piețe sau de pe zidurile unor clădiri reprezentative sau anulând evenimente (conferințe, simpozioane ) programate în diverse ocazii în cinstea respectivelor personalități.

În felul acesta, din multe localități ale țării au dispărut sau sunt pe cale să dispară din spațiul public, pe lângă numele lui Mircea Vulcănescu și numele marelui poet Radu Demetrescu – Gyr (deținut 14 ani în temnițele comuniste dar și în dictaturile precedente), al tânărului martir creștin, model de trăire mistică Valeriu Gafencu (mort în temnița comunistă Tg. Ocna în 1952), al marelui scriitor, de notoritate internațională Vintilă Horia (plecat în exil și stins din viață la Madrid în 1992), al marelui savant Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei), al economistului și filosofului Petre Țuțea (13 ani în închisorile comuniste), al poetului – erou Ion Șiugariu (căzut în munții Tatra în războiul antifascist!, pe care autoritățile slovace au vrut să-l onoreze postum dar s-a opus Ambasada României la cererea Institutului „Elie Wiesel”!!) … O adevărată teroare ideologică! Cine dă Institutului „Elie Wiesel” puterea să exercite această teroare și de ce autoritățile tremură și cedează în fața lui (cu unele excepții notabile, la care ne vom referi mai încolo)?

Principala cauză a terorii ideologice și sursa puterii lui Alexandru Florian o constituie legea 217/ 2015, lege care, pe lângă mai multe neclarități ce vor genera mereu interpretări abuzive, comite eroarea fundamentală de a considera legitime sentințele tribunalelor comuniste! Dacă un tribunal comunist te-a declarat „criminal de război”, „trădător de patrie”, „fascist”, „membru al unei bande teroriste”, etc atunci așa trebuie să rămâi pentru veșnicie și domnul Florian va avea grijă ca tu să fii scos din memoria națiunii sau dacă asta practic nu se poate, atunci să fii pomenit ca un monstru, pentru ca generațiile următoare să privească în negru tot ce ai făcut, vorbit și scris, pentru ca idealurile și aspirațiile tale românești pentru care te-ai jertfit să nu se bucure vreodată de atenția sau simpatia generațiilor viitoare… Asta este teroarea ideologică pe care o exercită Institutul „Elie Wiesel”! Dar domnilor, comunismul s-a terminat și a fost declarat „ilegitim și criminal”! Păi și atunci tot deciziile comuniste sunt reperul moral al societății noastre de azi?

De aceea legea 217/2015 a fost numită pe bună dreptate o lege antiromânească, o lege de relegitimare a comunismului, o lege al cărei proiect nu a fost dezbătut public niciodată, care a fost ținută ascunsă cu grijă, mișunând ca o „cârtiță” prin „beciurile” Parlamentului, ca nu cumva cineva să-și exprime dezaprobarea sau îngrijorarea față de ea! Subsemnatul am vrut să merg personal să particip și să-mi exprim opinia la avizarea proiectului în Comisia de Apărare a Camerei Deputaților dar ședința (publică, prin lege!) a fost pusă pe site-ul instituției doar în ziua respectivă! Și așa s-a procedat cu tot traseul legislativ, inclusiv cu votul final în plen! Pentru asta a fost nevoie de complicitatea politicienilor din toate partidele, dar cel care și-a asumat triumfal promovarea legii a fost Crin Antonescu, care spera atunci să candideze la Președinție … (ulterior, căzând în dizgrație, a dat din colț în colț când a venit vorba de legea 217, spunând că de fapt el îl admiră pe eroul Ion Găvrilă -Ogoranu, liderul partizanilor din Făgăraș deci… paradoxal, el nu dorise o asemenea lege!?). Apoi am cerut, printr-o petiție depusă la Cotroceni, președintelui Iohannis să nu promulge legea (semnătura mea deschidea o listă de urmași ai unor deținuți politici ), dar demersul nostru a fost ignorat. După promulgare, subiectul a răbufnit în presă, au fost dezbateri televizate, s-au pronunțat împotrivă chiar unele personalități actuale (filosoful Andrei Pleșu, de exemplu), dar era prea târziu. Nicio instituție abilitată să conteste legea la Curtea Constituțională nu a făcut-o, nici măcar Avocatul Poporului, deși a fost sesizat în acest sens. De atunci încoace, România trăiește sub blestemul legii 217… și nu poți ști niciodată dacă un demers sau altul nu cade sub incidența acestei legi, diferența între legal și ilegal depinzând probabil doar de capriciile domnului Florian…

Dar sunt și autorități locale care nu au cedat în fața lui Alexandru Florian și au menținut în spațiul public numele unor simboluri ale demnității românești. Cel mai cunoscut caz este primarul Clujului, Emil Boc care a refuzat să retragă numele marelui poet Radu Gyr din titulatura unei străzi din Cluj în ciuda presiunilor mari ale Institutului „Elie Wiesel”. Mă simt fericit și onorat că eram în sală, la ședința Consiliului Local Cluj-Napoca din 22 iunie 2017 (m-am înscris la cuvânt dar nu a mai fost cazul) când primarul Emil Boc a anunțat că scoate de pe ordinea de zi propunerea de schimbare a numelui străzii și am auzit ropotul de aplauze al tinerilor din jurul meu… A fost un moment astral când am simțit că și în România, dreptatea poate învinge! Relevant este și motivul deciziei primarului Boc și anume avalanșa de proteste din partea societății civile! Nota bene!

Iar sufletul mult – chinuitului Radu Gyr ne zâmbea de sus… „Pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”

Preot prof. Marius Vișovan

Citit-am pe feisbuc o postare pe care n-am putut s-o las să zacă necomentată. Drept urmare, să ṣtiţi că:

O să ne întâlnim cu inteligenţa în multiplele ei manifestări stradale, dragi concetăţeni! Dacă nu ne va întâmpina inteligenţa stradală în timp ce ne vom afla în perpetuumul proces de scanare a denivelărilor sau a gropilor de nimeni astupate, vom sta mândri că la noi e mai bine ca la alţii, putându-ne odihni în stilul „smart”, pe viitoarele 20 de băncuţe deṣtepte, dotate „cu spaţiu de afiṣare (casetă luminoasă) ṣi zonă alimentare USB”.

Inteligenţa ne va împresura oriunde ne vom afla ṣi ne va indica tot inteligent momentul optim de traversare a străzii. Gospodarii din localităţile limitrofe inteligentului Sighet, când vor veni să-ṣi vândă laptele sau ceapa la piaţă, vor putea să-ṣi cumpere bilete de călătorie folosind telefoanele mobile, care nu cred să se lase mai prejos ṣi vor fi ṣi ele în rând cu lumea, adică tot inteligente. Toţi călătorii sigheteni sau din localităţile învecinate vor avea fericita ocazie de a-ṣi cumpăra biletele dus-întors „contactless cu Smart Card”.

Râmân în temă ṣi exclam bucuros: WOW! Asta ne mai trebuia. Străzi avem, clădirile arată ca noi, cearṣafuri de învelit stâlpii cinematografului Mara văd că s-au găsit ṣi e de așteptat ca tot ele (cearṣafurile) să fie folosite ṣi altădată pentru ascunderea realităţii jenante dar definitorii pentru perioada fără de sfârșit în care pare că se află Sighetul.

E bine ṣi va fi ṣi mai bine! Doar că… doar că… nu prea mai cred. Şi nici nu trebuie să cred. Prefer să văd întâi alte lucruri elementare aranjate. Orânduirea locală actuală nu poate forţa nota ca parcul pentru care s-au ciondănit ṣi el, ṣi ea, la fel, nu „cu săbii de-oţel” (cum zicea Florin Bogardo într-un cântec), ci pe facebook, cu textele ṣi pozele de rigoare, să fie gata la timp, dar ne invită să visăm la smart-ul oraṣ în care realitatea ne învaţă că n-are rost să-ţi ṣtergi pantofii de praf…

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise pentru că domnul primar (care ne promite ce smart oraṣ vom avea), scria pe facebook despre starea parcului din Piata 1 Decembrie 1918 în 4 octombrie: „Stând de vorbă cu cetăţenii din zonă care monitorizează atent cum se lucrează, am întreprins o serie de măsuri iar astăzi pot să vă comunic următoarele:”. Şi suntem informaţi că se va înlocui pavajul „inestetic ṣi neconform”.

Azi, 3 noiembrie 2022, când scriu aceste rânduri, pavajul e la fel de inestetic ṣi de neconform ca-n 4 octombrie.

Tot pe 4 octombrie, la ora 14:19 se putea citi cu interes ṣi speranţă că „În 15 zile se vor finaliza lucrările de reabilitare a Parcului″ (cu „P” mare (?)).

Parcul nu-i gata ṣi nici nu va fi în acest an. Deh… lucrare mare…

Dacă tot nu va fi gata înainte de anul electoral 2024 (spun asta pentru că se vede cum înaintează lucrul), dacă tot va da inteligenţa peste noi, poate se găseṣte posibilitatea montării unor leagăne inteligente ṣi a unor smart-legături între cei care se joacă ṣi cei care-i supraveghează, care să prevestească din timp când se vor plictisi copiii de atâta joacă prin lumea inteligentă construită de oamenii mari.

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise pentru că „În ședința de Consiliu local din 22 decembrie 2021 a fost aprobată Documentația de avizare a lucrărilor de intervenție precum și principalii indicatori tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii „Lucrări de reparaţii şi amenajare alee – Refacerea zonei pietonale și auto a străzii Vasile Alecsandri din Sighetu Marmației”, în care se spune: „Lucrările ce vor fi executate prevăd înlocuirea carosabilului, reamenajarea zonei și crearea de spații de recreere pe tronsonul dintre Internatul Liceului Regele Ferdinand și strada Mihai Viteazu, în prima porțiune a străzii dorindu-se crearea unei piaţete care să poată fi utilizată în multiple scopuri. Valoarea investiţiei se ridică la suma de 720.298,98 lei, din care costul aferent construcţiei şi montajului este de 501.884,34 lei. Durata de realizare a investiţiei este de 12 luni.”

Anunţ pe această cale orânduirea locală că tronsonul de la piaţă la strada Mihai Viteazu e tot aṣa cum îl ṣtim, adică vai de capul lui! S-au scos niṣte chioṣcuri de la intrarea în piaţă ṣi… gata! Obiectiv îndeplinit!(???)

Nu cred în niciunul din „smarturile” promise ṣi pentru că în „HOTĂRÂREA NR.119/2021 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici şi a Documentației de avizare a lucrărilor de intervenție aferente proiectului „Reabilitare parc – Loc de joacă pentru copii, Sighetu Marmației str. 1 Decembrie 1918” Consiliul local al municipiului Sighetu Marmației, convocat în ședință ordinară în data de 22.12.2021, din inițiativa dlui Primar […], HOTĂRĂŞTE: Art.1. Se aprobă Documentația de avizare a lucrărilor de intervenție precum și principalii indicatori tehnico-economici aferenți obiectivului de investiții „Reabilitare parc – Loc de joacă pentru copii, Sighetu Marmației str. 1 Decembrie 1918” după cum urmează: a) valoarea investiției: 872.591,02 lei (cu TVA), din care: C+M – 403.315,67 lei (cu TVA); b) durata de realizare a investiției 12 luni”.

12 luni… adică un an sau 365 de zile pământene. Hotărârea nr. 119/2021 nu precizează ce fel de an, de pe care planetă e luat în calcul. Probabil că-i luat ca reper planeta Jupiter, care se învârte în jurul Soarelui revenind în aceeaṣi poziţie după 12 ani de-ai pământenilor.

Aṣa ar fi timp suficient pentru terminarea unui biet parc dintr-un oraṣ prea mic pentru atât de multe inteligenţe.

Inteligenţe, inteligenţe, dar noi când ne deṣteptăm?

Horia Picu

După 32 de ani de păstorire încununată cu multe realizări preotul greco-catolic Cornel Ardelean a celebrat zilele trecute – la 23 octombrie 2022 – ultima liturghie la Sarasău în calitate de paroh, prilej cu care a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări ce au darul să contureze profilul spiritual al unui om și al unei generații.

Reporter: Stimate părinte Cornel Ardelean, sunteți la încheierea unei etape mari din viața dumneavoastră dar… cum a început totul? 
Preot Cornel Ardelean: M-am născut în la 28 octombrie 1957 în comuna Recea, lângă Baia Mare, într-o familie greco-catolică care și-a păstrat identitatea în anii persecuției. Părinții mei, oameni simpli dar foarte evlavioși, mi-au sădit în suflet credința și prioritatea vieții spirituale și lor le datorez temelia pe care s-a zidit mai târziu vocația mea preoțească. După ce am cunoscut activitatea clandestină a Bisericii Greco-Catolice  (interzisă după 1948 de către regimul comunist ), am avut ca îndrumător spiritual pe părintele Lucian Mureșan (actualul Cardinal) și alți preoți de înaltă ținută morală, mai toți trecuți prin temnițele comuniste; aș menționa în mod special pe părintele Ioan Lazăr din Șomcuta Mare, de fericită memorie, călugăr iezuit și om de mare cultură, o personalitate remarcabilă a creștinismului românesc. După mai bine de 10 ani de pregătire cu venerabilii  noștri preoți din Baia Mare, am fost hirotonit în secret la Reghin, de către cardinalul Alexandru Todea la 11 martie 1989.

Rep.: Când ați ajuns la Sarasău? 
Preot Cornel Ardelean: După un an de activitate clandestină, în urma Revoluției din decembrie 1989 și a dobândirii libertății de către Biserica Greco-Catolică, a apărut necesitatea trimiterii de păstori în comunitățile reînființate din satele Maramureșului, iar eu am fost numit la Sarasău unde mi-am început activitatea la 11 august 1990, în colaborare în prima perioadă cu fostul paroh, părintele de fericită memorie Ilie Opriș, căruia îi datorăm cu toții refondarea comunității greco-catolice după anii comunismului. Soția mea Niculina și copiii, Veronica și Mihai, m-au urmat și ei ceva mai târziu, după ce am reușit să intrăm în posesia vechii case parohiale (în aprilie 1991). Țin să subliniez sprijinul extraordinar pe care mi l-a dat familia în toată munca și toate încercările prin care am trecut.

Rep.: Care au fost principalele proiecte inițiate și finalizate în acești 32 ani? 
Preot Cornel Ardelean: În primul rând construirea unei noi biserici, o necesitate absolută după 1992 (când, după doi ani de celebrare alternativă, a trebuit să părăsim biserica construită de părintele Opriș în anii ‘80 și la care creștinii noștri au dat o importantă contribuție în bani și muncă ). O construcție de mari proporții, finalizată cu sfințirea parțială din anul 2000, muncă pentru care mulțumim Domnului căci fără harurile Sale speciale am fi fost mult depășiți și Preacuratei Fecioare Maria căreia ne încredințăm în fiecare zi… dar nu uităm nici de instrumentele Domnului,  creștinii noștri din Sarasău care au făcut multe jertfe dar și pe frații noștri catolici din străinătate (mai ales din Italia) care ne-au ajutat financiar în momente importante. În al doilea rând am construit o casă parohială nouă și spațioasă care sperăm că va folosi multor parohi care vor păstori Sarasăul de acum încolo și care vor locui aici cu familiile lor. Tot la capitolul clădiri aș vrea să menționez regretul că am pierdut biserica veche în urma unui proces îndelungat (ce a durat 18 ani), biserica în care am investit material dar de care eram mai ales foarte atașați sufletește, ea fiind istoria noastră din ultimii 300 de ani, biserica din care a fost scos părintele Gheorghe Moldovan, parohul nostru din 1948, când a început prigoana, dânsul fiind ulterior un mărturisitor în temnițele comuniste (unde a fost închis 5 ani) pe care noi îl amintim mereu cu venerație.

Rep.: Care sunt obiectivele spirituale pe care le-ați urmărit în munca de îndrumare a credincioșilor de la Sarasău? 
Preot Cornel Ardelean: Scopul meu a fost și este să mărturisesc pe Cristos și să slujesc poporului lui Dumnezeu. În creștinii de la Sarasău am găsit acel pământ bun de care vorbește Evanghelia, în care Cuvântul a rodit bogat iar eu mi-am oferit timpul și energia pentru a apropia sufletele de o viață spirituală autentică hrănindu-i cu bogăția de lumină a  Bisericii Catolice, în primul rând Sfânta Liturghie care este centrul cultului dumnezeiesc apoi  cu devoțiunile populare cunoscute, ca Rozariul, Calea Crucii, Paraclisul, Cultul Preasfintei Inimi, litaniile sfinților, până la meditarea unor adevăruri teologice mai complexe. Mă bucur foarte mult că adorația Sfântului Sacrament a devenit o tradiție constantă în fiecare primă duminică a  lunii, adorație pe care poporul o trăiește cu dragoste și care este un pas important în unirea sufletului cu Cristos.

Rep.: Nu se poate vorbi despre părintele Ardelean fără a se menționa Sfânta Spovadă, munca din confesional de ascultare a mărturisirilor credincioșilor în Sacramentul Pocăinței…
Preot Cornel Ardelean: Așa este, mă bucur că sufletele din Sarasău caută des acest sacrament de împăcare cu Dumnezeu, cheia convertirii și comoara milostivirii lăsată nouă de Isus. Iar preotul trebuie să fie la dispoziția sufletelor și eu m-am străduit să realizez acest lucru chiar dacă efortul nu a fost mic, în unele situații (Postul Mare, prima vinere din lună ) având peste 150, poate 200 de spovezi pe zi. Dar oferim cu bucurie acest efort pentru binele credincioșilor noștri dragi.

Rep.: Părinte Cornel Ardelean, ar mai fi multe de povestit, așa că promitem să vă mai provocăm  pe viitor, dacă veți accepta… 
Preot Cornel Ardelean: Cu mult drag! Succes în activitate noului paroh pe care îl susțin cu sinceritate, și toată dragostea mea pentru creștinii din Sarasău  care vor fi mereu prezenți în inima mea!

A consemnat Marius Vișovan

Foto: Mariana Scubli

Stimate domnule ing. David Lieberman,

Am primit cu deosebită bucurie intervenția dumneavoastră responsabilă și curajoasă (vezi AICI comentariul la articol) prin care ați restabilit adevărul în privința persoanei mele și a grupului Vișovan, grupul de tineri din Sighet, elevi și studenți, persecutați politic în perioada dictaturii comuniste.
Consider că este un act de normalitate, care confirmă atmosfera de pace interetnică, o constantă a orașului nostru în ciuda vremurilor tragice pe care le-am trăit.
Vă asigur de profundul meu respect. Dumnezeu să vă răsplătească și să vă binecuvânteze, împreună cu comunitatea pe care o conduceți!

Petru Codrea
Cetățean de Onoare al municipiului Sighetu Marmației

Am lăsat în mod intenționat să se estompeze puțin agitația iscată de Alexandru Florian (de la Institutul „Elie Wiesel” și, nota bene!, nu institutul în sine) pe tema Plăcii comemorative de la Colegiul Național „Dragoș -Vodă” și a atribuirii titlului de Cetățean de Onoare al Sighetului domnului Petru Codrea, temă viu discutată/ comentată/ dezbătută în mediul online (vezi AICI – primul articol pe acest subiect care a trecut de 2500 de vizionări și 30 de comentarii) și nu numai, și fiindcă ambele motive de iritare pentru Alexandru Florian sunt de fapt două activități inițiate și înfăptuite de Asociația „Firul Vieții” Sighet (al cărei președinte fondator sunt), mă consider obligat să fac, acum și aici, câteva precizări și să dau câteva explicații.

Asociația „Firul Vieții” a luat ființă în 25 februarie 2020 prin Hotărârea civilă nr. 386, emisă de Judecătoria Sighet și are ca obiectiv realizarea unor acțiuni social-umanitare și culturale, vizând cinstirea memoriei unor personalități marcante ale Maramureșului prin diverse manifestări specifice, dar și evidențierea unor personalități încă în viață. În timpul destul de scurt de la înființare și în condițiile unei comunicări drastic restricționate de pandemie, Asociația a izbutit să realizeze câteva activități remarcabile. Două dintre acestea l-au iritat nejustificat, consider eu, pe Alexandru Florian. Le iau pe rând: În 24 februarie (a.c.), cu acordul autorităților locale și al conducerii instituției, a fost montată în incinta Colegiului „Dragoș Vodă” o placă comemorativă cuprinzând numele a 3 profesori și 44 de elevi arestați și unii dintre ei uciși, trecuți prin anchetele securității și prin cele mai cumplite închisori (Sighet, Gherla, Aiud, Pitești, minele de plumb de la Baia Sprie și Canalul Dunăre-Marea Neagră) în timpul regimului comunist. Și unde în altă parte, putea și trebuia să fie pusă placa respectivă, dacă nu în incinta acestei prestigioase instituții de cultură, din care au fost înlăturați cu brutalitate, ca dușmani periculoși ai regimului comunist de esență bolșevică pretins democratică, ce tocmai se instalase prin forță și teroare în țara noastră?! Deoarece ultimul supraviețuitor sighetean al grupului de elevi arestați în acel August 1948, Domnul Petru Codrea, Membru de Onoare al Asociației noastre, a fost prezent la activitatea respectivă ca unic reprezentant al celor trecuți pe placă, am considerat oportun să înaintăm Consiliului local solicitarea să-i fie atribuit titlul de Cetățean de Onoare al orașului nostru. Și toți cei implicați în acest demers au considerat că cel propus de noi merită pe deplin acest titlu. Scăpat din temnițele prin care a trecut, tânărul Petru Codrea a reușit să-și completeze studiile liceale (fusese arestat în clasa a X-a), apoi a reușit de două ori la două admiteri în facultate, dar a fost exmatriculat de fiecare dată, s-a angajat ca muncitor tipograf la Sighet, a urmat un curs post-liceal în acest domeniu, s-a întors acasă și, până la pensionare, în 1990 a muncit la tipografia de aici, în ultimele peste trei decenii fiind și conducătorul acesteia, fără să fie membru al partidului comunist! Pentru că a fost și este perceput ca un exemplu de demnitate și moralitate, de modestie și cinste de către toți cei (foarte mulți) care l-au cunoscut de-a lungul anilor. În 29 septembrie (a.c.) cu unanimitate de voturi și într-o atmosferă plină de emoție și de căldură sufletească, domnul Petru Codrea, la cei aproape 92 de ani!, a fost declarat Cetățean de Onoare al orașului Sighet.

Pentru aceste două „grave” fapte ale noastre, Alexandru Florian si-a permis întâi să ceară unor reprezentanți ai Guvernului să dispună înlăturarea grabnică a plăcii de la „Dragoș Vodă” și, la scurt timp după aceea, să vină personal, să ne tragă la răspundere, în sala de ședințe a Primăriei, de față cu o numeroasă asistență și cu factori de conducere (primar, consilieri etc) pentru faptele noastre. Iar câteva zile mai târziu, am fost atacați din nou, pe motiv că „în (Sighet) orașul unde s-a născut Elie Wiesel, a fost făcut cetățean de onoare Petru Codrea, care a făcut parte din organizația tineretului legionar „Frățiile de Cruce” și își amintește cu nostalgie de jurământul depus…”.

În legătură cu aceste acuzații, vreau să-i spun clar și răspicat domnului Florian câteva lucruri! În orașul în care s-a născut, Elie Wiesel beneficiază de toată atenția cuvenită unui laureat al Premiului Nobel pentru Pace: are o Casă memorială – muzeu, în care se organizează frecvent manifestări culturale specifice culturii evreiești, interesante și de bună calitate și la care participă concetățenii noștri de toate etniile și religiile, și că, în curtea casei are un bust frumos și reprezentativ și mai are unul asemănător și în holul Primăriei noastre, chiar la intrare. Cred că ar fi interesant de știut, dacă în Israel există vreo primărie în care bustul lui Elie Wiesel te întâmpină de cum ai intrat în instituția respectivă. Și, nu pot să nu pun și următoarea întrebare: Ce autoritate morală îi dă dreptul domnului Florian, să-l culpabilizeze pe domnul Codrea, pentru că își amintește „cu nostalgie” de jurământul depus la intrarea în organizația „Frățiorilor de Cruce” (și imediat după aceea a fost arestat!) și îl scutește pe el, Alexandru Florian, să-și aducă aminte de legământul rostit când i s-a pus la gât cravata roșie de pionier, sau cînd a primit carnetul de membru al Uniunii Tineretului Comunist din România, sau, de ce nu!, când a fost tipărită prima sa carte, „Cunoașterea științifică și apusul zeilor”, publicată în 1975, o avântată pledoarie pentru ateism, în care s-a chinuit să pună în antiteză știința și religia, citând copios din „Operele Tovarășului Nicolae Ceaușescu…”, sau a doua a sa carte, „Procesul integrării sociale”, tipărită în 1983, mult mai voluminoasă și, deci, cu mai multe și mai cuprinzătoare citate din aceleași opere ceaușiste???

Și mai vreau să-l asigur pe domnul Florian că, în ceea ce mă privește, nu poate fi găsită nici o urmă de antisemitism, că unul dintre prietenii mei din liceu s-a numit Arthur Berkovics, că în anul 1994, în calitate de consilier local și vicepreședinte al comisiei de cultură am făcut toate demersurile necesare pentru a i se atribui titlul de Cetățean de Onoare regretatului mare compozitor Hary Herman Maiorovici, născut la Sighet, în 1918, și care mi-a rămas un bun și drag prieten, un evreu de o mare frumusețe sufletească și un sincer iubitor al Maramureșului. Pot să dovedesc acest lucru cu scrisorile sale, pe care le păstrez cu drag. Și că, în cărțile mele (Pagini din istoria culturii Maramureșului, vol. I, 2006, vol. II, 2018) am fost primul care am scris zeci și zeci de pagini despre rolul și locul evreilor (muzicieni, scriitori, ziariști) în viața culturală și artistică a Maramureșului. De asemenea, subliniez, am cele mai bune relații cu fostul dar și cu actualul conducător al Comunității evreiești din Sighet, pe care îl cunosc de foarte mulți ani și care, chiar în zilele acestea și în legătură cu ceea ce discutăm, a luat atitudine și a dovedit că a rămas acelaș om corect și obiectiv.

În final, îmi permit să-i recomand domnului Florian, să citească cu atenție (conform fișei postului) legile acestei țări și, dacă o va face, va costata că Legea nr. 127 din 30 mai 2017 prevede clar: „Se instituie ziua de 14 mai ca Ziua Națională de Cinstire a Martirilor din temnițele comuniste” (articolul 1), în a cărei expunerea de motive sunt menționați ca exemple Mircea Vulcănescu, Radu Gyr și alții.

Așadar, faptele noastre, pe care Alexandru Florian le incriminează cu atâta mânie proletară, sunt conforme cu legile țării și, pe cale de consecință, rog respectuos Guvernul României (în a cărui subordonare directă se află), să-l înlăture pe acest fost și actual tovarăș de la conducerea Institutului „Elie Wiesel”, pentru că subordonează instituția propriilor judecăți de valoare, prea adeseori strâmbe și subiective, acuză fără agumente și nu cunoaște legislația în vigoare. Cei 80 de ani ai mei, de viață și de muncă cinstită în slujba acestui oraș și a concetățenilor mei, de toate etniile trăitoare aici, îmi dau dreptul să cer acest lucru, cu atât mai mult cu cât și din pensia mea modestă vreo câțiva bani se duc în fiecare lună în salariul lui Alexandru Florian.

Ioan Ardeleanu-Pruncu (președintele Asociației „Firul Vieții”)

Fundația „Profesor George Manu” (înființată în anul 1994), fidelă misiunii sale fundamentale de promovare a istoriei naționale autentice și în special a memoriei luptei anticomuniste salută cu bucurie recentele evenimente de suflet ale Maramureșului – amplasarea la Colegiul Național „Dragoș – Vodă” din Sighetu Marmației a unei plăci memoriale în cinstea luptătorilor anticomuniști, profesori și elevi ai liceului în perioada 1948-1964 și acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” al municipiului Sighetu Marmației domnului Petru Codrea, ultimul supraviețuitor al temnițelor comuniste domiciliat la Sighetu Marmației și unul dintre ultimii deținuți politici anticomuniști maramureșeni.

Felicitări Asociației „Firul Vieții” din Sighetul Marmației pentru aceste binevenite inițiative și mulțumiri autorităților locale pentru deschiderea arătată, prin care rezonează cu istoria și cu dorința legitimă a societății civile sighetene.

În deplină solidaritate cu Sighetul, ne exprimăm indignarea față de declarațiile și demersurile domnului Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel” , care are deja un sinistru palmares prin acțiuni similare în mai multe orașe ale țării, lovind în valori simbol ale conștiinței și culturii noastre naționale ca Radu Gyr, Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu, Vintilă Horia, Petre Țuțea, părintele Iustin Pârvu și alții. Asemenea absurdități vor tot apărea atâta timp cât este în vigoare legea antiromânească 217 /2015 care, pornind de la premize istorice false generează mereu confuzie și interpretări abuzive în detrimentul respectării și cinstirii normale a martirilor și eroilor neamului românesc. Să dea Dumnezeu ca viguroasa reacție a opiniei publice sighetene să fie încă un semnal de alarmă la nivel național pentru îndreptarea situației!
Dumnezeu să binecuvânteze Sighetul și Maramureșul!

Cezarina Condurache –  Președinte
Fundația „Profesor George Manu”

* * *

Fundaţia Culturală „Profesor George Manu” a fost înfiinţată la Bucureşti, în anul 1994. Numele Fundaţiei reprezintă un omagiu adus fizicianului creştin, de renume mondial, George Manu, fost deţinut politic plecat la Domnul din temniţa Aiudului, în anul 1961.

După căderea regimului comunist, o parte a foştilor deţinuţi politici, supravieţuitori ai temniţelor (arhitect Nicolae Goga – 15 ani de detenţie comunistă; filosof Mircea Nicolau – 20 de ani de detenţie antonesciană şi comunistă; medic Aristide Lefa – 16 ani de detenţie comunistă; Nicolae Mazăre – 23 de ani de detenţie carlistă, antonesciană şi comunistă, etc.), împreună cu o serie de intelectuali români (Preot Vasile Gordon – profesor universitar, doctor al Facultăţii de Teologie Bucureşti; tenor Ionel Voineag – profesor universitar, doctor al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti; Silvia Marinescu Bîlcu – profesor universitar, doctor în arheologie al Institutului de Memorie Culturală a României; Şerban Basarab – profesor universitar, doctor al Institutului de Matematică al Academiei Române; Lucia Hossu-Longin – jurnalist de televiziune, realizatoare TV şi scriitoare, etc.), au înfiinţat această Fundaţie, cu scopul de a oferi tinerelor generaţii informaţii despre lupta, biruinţa şi suferinţa neamului românesc încătuşat de regimurile de dictatură carlistă, antonesciană şi comunistă.
De 20 de ani – neîntrerupt – Fundația publică lunar revista „Permanențe”.

Acordarea titlului de „Cetățean de Onoare al Sighetului” domnului Petru Codrea a scos din bagajul ideologiei marxist – leniniste (prin directorul Institutului Elie Wiesel) „argumente” de condamnare a acestei onorări, pentru „sensibilizarea” opiniei publice, amplificând vinovății inexistente, fără nicio conexiune cu obiectivul Institutului de-a găsi/ identifica adevărații criminali/ fasciști care au reușit să scape de justiție. Probabil în virtutea trecutului comunist bogat pe care-l are conducătorul Institutului, Alexandru Florian (tatăl acestuia, Radu Florian, a fost un „excelent” profesor de marxism – leninism după anul 1948 până în 1989) și-a propagandei atee pe care o desfășura înainte de anul 1989 (este autorul cărții „Cunoașterea științifică și apusul zeilor”, vezi AICI), acesta își justifică salariul, din bani publici, vânând foștii… anticomuniști. Mai mult, Alexandru Florian ne-a „tras de urechi” chiar în sediul Primăriei Sighet, probabil pentru intimidare, la o zi după acordarea titlului de Cetățean de Onoare domnului Petru Codrea. Este a doua oară când Alexandru Florian ne dă o lecție… oportunistă. În urmă cu cinci ani (2017) același Institut Elie Wiesel a încercat să „extragă” din patriomoniul orașului nostru Casa Memorială „Elie Wiesel” pentru o presupusă mai bună gestionare. Protestul transmis presei de către prof. Gheorghe Todincă, directorul de atunci al Muzeului Maramureșean (vezi Aici) și opoziția întregii comunități locale, a mass mediei și prin vocea jurnalistului Teofil Ivanciuc (vezi AICI), au blocat „inițiativa”.

Cunoaștem crimele comunismului, „tolerat” prea mult timp de Occident în Estul Europei, zecile, sutele de mii de arestări, cu procesele mincinoase, Holodomorul ucrainean (vă spune ceva?), gulagul, morții din închisori, „reeducarea”, duritatea pe care „cizma roșie sovietică” o aplica contestatarilor „bunelor lor intenții” ba chiar și prietenilor din zona lor de influență (nota bene: modelul lor de colaborare și „denazificare” este din nou aplicat în Ucraina de către Rusia). Forțe „oculte” s-au opus condamnării crimelor comunismului atât la noi în țară cât și pe plan internațional.

Asociația „Firul Vieții” din Sighet, fondată de intelectuali care sunt consecvenți principiilor de moralitate și demnitate umană, a susținut acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” domnului Petru Codrea, cunoscând contextul local și realitatea evenimentelor din Sighet din anii nedreptei condamnări (1948). După anul 1946 (alegeri „libere”), România a fost condusă de „trimișii” Moscovei care umileau și condamnau (iese din discuție justiția care trebuia și a fost firesc aplicată criminalilor de război, în conformitate cu legislația penală internațională și cu actele elaborate de Procesele de la Nürnberg) absolut toți opozanții regimului, prin acele Tribunale ale poporului, în care activau oportuniști analfabeți care simțeau mirosul sângelui.
Domnul Petru Codrea a conviețuit și conviețuiește în bune relații cu toată comunitatea locală, inclusiv cu cea evreiască. Țelul lor, al grupului de elevi de la cel mai mare liceu din Sighet, elevi între 16 – 18 ani (Petru Codrea s-a născut în anul 1931), în acei ani tulburi, a fost opoziția față de ocupantul sovietic, ei erau DOAR luptători profund religioși și sinceri ANTICOMUNIȘTI. „Bunele intenții bolșevice” erau prezente și în Maramureș, colectivizarea forțată, distrugerea democrației, anihilarea elementului țărănesc românesc veritabil, interzicerea unor culte religioase etc., au generat revolta anticomunistă! La 17 ani (vârsta la care, spre exemplu, aproape toți tinerii până în anul 1989 din România erau „prin jurământ” formal UTC-iști, neavând – atenție! – nicio vină) lupta lor se concentra împotriva celor care transformau violent și România într-un gulag.

Acei tineri liceeni, condamnați la 19 august 1948 la ani grei de închisoare, n-au avut absolut nicio atitudine ostilă/agresivă împotriva evreilor, n-au săvârșit niciun act criminal, n-au avut nicio interacțiune nedemnă față de populația locală evreiască, puțină, care rămăsese după deportările inumane din anul 1944. Ei răspândeau doar manifeste ANTICOMUNISTE și „complotau” pentru înlăturarea Guvernului Petru Groza 4 (vicepreședinți Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Iosif Chișinevschi etc.) instalat prin fraudă, în „numele” proletariatului și-a „luptei de clasă”.

Azi, la Sighet, avem un Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței (în celula 74 apare și domnul Petru Codrea alături de tinerii din „lotul Vișovan”), care „vorbește” mai bine decât orice altă mărturie despre decimarea premeditată a elitei românești, laică dar și religioasă, elită care ar fi putut ține piept „omului nou” și care trebuia să dispară. Maramureșul s-a învecinat cu fratele cel mare de la răsărit (URSS) și la indicațiile tovarășilor (majoritatea instruiți la Moscova) instalați în toate funcțiile din statul bolșevic – muncitoresc, acționau la comandă, dădeau sentințe fără procese, judecau după „prietenii”, favorizau turnătorii, îndoctrinau populația. Astfel de condamnări au primit elevii de la Liceul din Sighet, iar în Fișele lor matricole penale – la o analiză atentă – se poate sesiza „calitatea” actului de justiție „populară”. Maramureșenii au luptat cu arma în mână, în munți, nu împotriva evreilor ci a bolșevicilor care „au numărat voturile” (conform principiului stalinist) și au ucis democrația în România pentru zeci de ani. Memorialul Sighetean este un proiect european. Oare ar trebui desființat pentru că – după cum spuneam – în celula 74 apare și actualul Cetățean de Onoare al Sighetului?

Avem un RESPECT deosebit pentru mica noastră comunitate evreiască sigheteană, RESPECTĂM suferința produsă și condamnăm fără nicio ezitare Holocaustul prin care a fost suprimată populația evreiască a Sighetului în anul 1944 (sub autoritățile hortyste). Ne înțelegem extraordinar aici, ba chiar suntem legați de prietenii curate, relații interumane firești, eu fiind unul dintre autorii Laudatio-ului pentru acordarea titlului de „Cetățean de Onoare al Sighetului” Doamnei Heidi Fried, scriitoare de prestigiu, supraviețuitoare a Holocaustului, o extraordinară promotoare a toleranței și a înțelegerii între oameni, un model și o mândrie pentru sigheteni, o Doamnă care îi respectă pe români.

Își închipuie cineva (poate doar cu rea credință!) că am fi putut promova pentru titlul de „Cetățean de Onoare al Sighetului” o persoană care ar fi acționat în vreun fel împotriva evreilor, concitadinii noștri? Este atât de inadecvată și mincinoasă abordarea (care se transmite  în mass media) că un luptător ANTICOMUNIST , un tânăr de 17 ani, în Sighetul anului 1948, avea vreo problemă cu evreii. Problema tinerilor  de atunci – care se repetă azi în Ucraina – era modelul sovietic de „pacificare” a României.

De altfel, din așa numitul „lot Vișovan” de la Sighet, cel care a făcut cea mai multă închisoare dintre elevi (aproape 13 ani), Nistor MAN (născut în anul 1929, actualmente profesor pensionar), coleg de suferință cu Petru Codrea, a fost decorat în anul 2018 de către președintele României, dl. Klaus Iohannis cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. Păi ce faceți, dragi foști nomenklaturiști, nu îl puneți la punct pe dl. Iohannis? Cum a îndrăznit să acorde Ordinul altui luptător ANTICOMUNIST dragoșist? Greșește și Președintele României?…

Avem parte și în zilele noastre de foarte multă manipulare, fake-uri și ură generată din partea unor foști „tovarăși” ajunși în instituții ale statului român, care nu concep totuși că și Comunismul TREBUIE condamnat. Clar, doar ideologia cominternist – stalinistă trebuie/ trebuia condamnată și nu foștii membri obișnuiți, nevinovați, ai Partidului Comunist Român și ai altor organizații atee. DOAR conducătorii care au făcut – prin intermediul unei tagme  obediente de „patrioți” – mult rău României. Țapul ispășitor a fost „tovarășul” Nicolae Ceaușescu, ucis „democratic”, de Crăciun.

Credeți că foștii UTC-iști, propagandiștii PCR –ului etc. ar fi trebuit arestați și terorizați după anul 1989? Să se fi aplicat modelul bolșevic (exact ca în 1948) și foștilor mulți… „tătuci”? Nu, nicidecum, trebuiau pedepsiți doar conducătorii dovediți – prin justiție imparțială – că au la activ crime, care au fost torționari etc. Dar – din păcate – și foștii torționari au trăit bine în noua democrație, cu pensii consistente, iar alți mulți „foști” ne gestionează și azi, democratic, viețile.

Și, în final, haideți să facem un exercițiu ABSURD de imaginație. Rusia de azi, cu nostalgii imperial – URSS-iste, a declanșat un război ticălos („acțiune specială de denazificare”) împotriva Ucrainei, acuzând-o de… fascism. Să dăm crezare Rusiei, ca și în 1948? De-acolo sunt părinții comunismului, nu? Și, dacă Rusia susține asta (exact ca și în România anilor postbelici) și le dăm „credit” înseamnă că SUA, Occidentul tocmai ajută o țară „fascistă”?!… Ce ziceți, stimabililor care judecați strâmb? Sau, dacă – ferească Dumnezeu!! – câștigă Rusia „teren” ucrainean, vă dați seama câte condamnări ale patrioților ucraineni vor fi făcute sub acuzația de „fascism”?… Ceva este putred în… Est?!
Au avut dreptate bolșevicii și slugile lor care au condamnat niște tineri anticomuniști – și nu doar pe ei – în anii ’40 – ’50, după ce au ocupat și impus un regim ateu, sângeros, criminal în țara noastră? Este un „model” replicat și azi dinspre răsărit?!

Judecați ce fel de dreptate este aplicată puținilor luptători anticomuniști rămași în viață și nu uitați: întotdeauna (din păcate!) dictaturile – de orice natură – au făcut „legea”, ne-au fabricat sentințe și… istoria! Sper  ca opinia publică, societatea civilă, să analizeze imparțial faptele și dovezile trecutului (și mai ales ale prezentului) vehiculate pe toate palierele mediatice și – mai sper – să nu ajungem niciodată să (re)studiem Istoria  Românilor scrisă de… Mihail Roller!

Ion Mariș (membru al Asociației Firul Vieții – Sighet)

Ultimul sighetean supraviețuitor al temnițelor comuniste, domnul Petru Codrea, în vârstă de 91 de ani, a fost declarat recent Cetățean de Onoare al municipiului prin hotărârea Consiliului Local din 29 septembrie a.c., fiind primul deținut politic anticomunist care primește această recunoaștere din partea autorităților orașului, Laudatio fiind prezentat de prof. Ion Ardeleanu Pruncu în numele Asociației „Firul Vieții”. După ce emoția momentului a trecut, domnul Codrea a acceptat să ne răspundă liniștit la întrebări legate de acest eveniment deosebit.

Rep.: Stimate domnule Petru Codrea, joi, 29 septembrie 2022, într-o atmosferă emoționantă, autoritățile orașului nostru v-au declarat Cetățean de Onoare al Sighetului. Cum ați trăit acest important eveniment ?
Petru Codrea (PC): Da, mă simt onorat de cinstea care mi se face, am fost plăcut surprins și foarte emoționat. Mulțumesc autorităților, Asociației „Firul Vieții” și tuturor celor care s-au implicat în acest demers. Mulțumesc și familiei mele care a fost alături de mine sporind astfel bucuria și emoția momentului.

Rep.: În cadrul ceremoniei, mai multe luări de cuvânt au evidențiat laudativ aspectele esențiale ale vieții și activității dvs și mai ales faptul că sunteți primul deținut politic anticomunist care primește la Sighet această distincție din partea autorităților…
P.C.: În mod categoric această onoare o merită toți sighetenii care au luptat și s-au jertfit împotriva barbariei comuniste și eu simt că o primesc în numele lor ! Putem spune că lumina a învins întunericul și Sighetul de azi s-a regăsit în valorile și jertfa Sighetului de ieri… Nu îi voi uita niciodată pe camarazii cu care am petrecut împreună anii de închisoare (și care unii au suferit mult mai mult decât mine), de comuniunea de dragoste dintre noi, de solidaritatea deplină care ne-a ajutat să rezistăm și să rămânem fideli idealurilor noastre, identității creștine și libertății naționale a neamului românesc ! Vreau să-i pomenesc nominal măcar pe cei cu care am fost arestat împreună, așa-numitul „lot Vișovan”: Ioan Virag și Găvrilă Coman (cei doi morți în detenție ), Aurel Vișovan (profesorul nostru), Petru Ulici, Vasile Dunca, Ioan Motrea, Iuliu Vlad, Constantin Rad, Ștefan Deac, Mihai Vlad, Gheorghe Bulacu, Iosif Andreica, Gheorghe Andreica, Grigore Hotico, Ioan Ilban, cu toții trecuți la cele veșnice, și să urez multă sănătate colegilor Nistor Man și Nelu Dunca care trăiesc în alte orașe din țară și cu care sunt permanent în legătură, precum și celorlalți deținuți politici maramureșeni care mai sunt în viață. Placa memorială de la Colegiul Național „Dragoș – Vodă”, sfințită în februarie la inițiativa Asociației „Firul Vieții”, va rămâne o mărturie luminoasă în acest sens, importantă dupa ce noi nu vom mai fi…

Rep: A fost evocată și activitatea dvs. profesională, în general cunoscută sighetenilor, munca la tipografia sigheteană acoperind mai bine de trei decenii. Muncă în care ați lăsat mereu amprenta seriozității, competenței și dăruirii. Mai puțin cunoscute sunt însă dificultățile începutului și ciocnirile cu „oamenii sistemului” care nu vă lăsau în pace…
P.C.: Da, după ce am fost eliminat de două ori din facultate datorită statutului meu de fost deținut politic, m-am temut că mă vor da afară și de la Școala Poligrafică… ofițerul de Securitate care s-a interesat de mine dându-mi mari emoții… dar nu a fost așa. Rămân veșnic recunoscător directorului Niță Ernest care m-a apreciat foarte mult și mi -a luat apărarea, facilitând apoi integrarea mea în munca la tipografia Sighet, unde fiind singura persoană cu studii de specialitate am exercitat și responsabilitatea de coordonator al activității. Mi s-a reproșat însă mereu că nu sunt membru în Partidul Comunist și, cu toată discreția și prudența mea, activiștii de partid din întrprindere (majoritatea cvasi – analfabeți ) nu mă puteau suporta și mi-au creat probleme de mai multe ori.

Rep : A lipsit totuși ceva din ceremonia de la Primărie, ceva ce mai trebuia spus despre dumneavoastră… pasiunea pentru pescuit!
P.C.: (zâmbind) Nu știu dacă era locul și momentul pentru așa ceva… dar adevărul e că am fost foarte pasionat de pescuit. Atracția am avut-o din copilărie dar după anii de închisoare, pescuitul a fost principala mea formă de a petrece timpul liber, mă refugiam în natură pentru a scăpa de privirile Securității și ale uneltelor sale omniprezente. Socializam cât mai puțin fiindcă știam că orice persoană care mi-ar fi arătat simpatie sau prietenie putea avea necazuri. În timp, atmosfera s-a mai schimbat și riscurile au fost mai mici dar eu am rămas pe mai departe cu această frumoasă și plăcuta ocupație, ajungând să particip la numeroase concursuri naționale și câteva internaționale obținând premii de care îmi amintesc cu bucurie. Am pus undița deoparte acum vreo 10 ani, dar dau și acum cu plăcere sfaturi tinerilor pasionați, între care și Ioan, ginerele dumneavoastră, pe care îl felicit pentru frumoasele succese.

Rep: Domnule Petru Codrea, vă mulțumim și în numele sighetenilor vă urăm „La mulți ani “, cu multe bucurii și noi împliniri!

A consemnat Marius Vișovan

Am scris în 2014, după „vizita” pe durată nedeterminată a ruṣilor în Crimeea, pe www.sighetonline.ro articolul „Oh, rușii ăia” (Oh, those Russians)”. Înainte de a relua o bună parte din articolul scris atunci, reamintesc că România e membră NATO din 2004.

Scriam în 2014: <<În 1978 formaţia „Boney M.” a lansat un cântec, „Rasputin”, care s-a auzit mulţi ani în toate discotecile din România şi n-am niciun motiv să cred că a fost altcumva în întreaga lume. […]. Versurile cântecului spun și următoarele: „Dar când poftele sale și mai ales setea sa de putere/ Au ajuns din ce în ce mai cunoscute,/ Necesitatea de a se face ceva împotriva acestui bărbat cumplit/ A devenit din ce în ce mai stringentă.” Desigur, cel „vizat” în cântec e binecunoscutul Rasputin.>>

…și-mi puneam întrebarea, în 2014, ce caută „acei ruși” departe de căminele lor? Ce face Europa în acest timp? Îmi răspundeam mie însumi atunci:

Europa face ce-a făcut şi în 1945: Se uită și se încruntă dojenitor la [o] armată care ar putea cu ușurinţă să ocupe întreg spaţiul european pe care l-a „administrat” 45 de ani. Europa e la fel de surprinsă ca-n 1945 și nu știe cum să reacţioneze: să întoarcă spatele poporului ucrainean pentru că, nu-i aşa, sunt lucruri planetare mult mai urgente care trebuie rezolvate, să înceapă conferinţe pentru aplanarea conflictului, conferinţe care vor duce la pierdere de timp și nimic altceva… Sau poate lumea occidentală se gândeşte că ce bine că Cel de Sus nu le-a dat asemenea vecini…

Europa (cea aflată sub protecţia NATO) privește conflictul la fel cum o grupă de turiști participă la un safari, având ocazia să vadă „relaţia” pradă – prădător: se uită, dar nimeni nu intervine. Adică viaţa să-și urmeze cursul, oricât ar dori bietul animal atacat să fie ajutat. Acum e vorba de o ţară, cu oameni ca noi, cu oameni ca ei! Ar dori să fie ajutaţi, dar nefiind membri NATO, în afară de câteva declaraţii răutăcioase sau încurajatoare (de genul „ajutaţi-vă singuri”), nu sunt semne să mai urmeze ceva. >>

Acum conflictul din 2022 dintre ruṣi și ucraineni ne arată o Europă mai grijulie pentru suferinţele oamenilor peste care cad bombe și obuze. Ajutorul umanitar și mai ales cel militar se vede în contraofensiva ucraineană, soldată cu recuperarea unor teritorii de la inamicul atacator.

Din nou ceva din articolul scris în 2014: <<Am văzut în ultimii ani pe la televiziunile care dau tot felul de documentare, unele legate de sfârşitul omenirii, despre Armaghedon și un conducător de stat care la început pare un om bun, dar până la urmă se dovedeşte a fi Răul cel mare. „Rasputin-ul” formaţiei germane „Boney-M″ se încheie cu următoarea exclamaţie: „Oh, those Russians!” („Oh, ruşii ăia!”). O exclamaţie oarecare, sau un avertisment profetic lansat [acum 44 de ani în urmă] într-un cântec de succes? >>

Feţele „fericite” ale ruṣilor adunaţi să se „bucure” (cum admirabil spunea Petre Țuţea: „[…] bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului!″) alături de șeful statului rus de anexarea unor regiuni din Ucraina, fuga rușilor din ţară pentru a scăpa de încorporare, îngrijorarea planetară pentru viitor, mă fac să termin articolul cu titlul cu care l-am început, dar într-o variantă scurtată: „Oh, rusul ăla!…″

Horia Picu

După prima ediție a „Nopții cercetătorilor europeni” (SCIENCE4FUTURE-II) de la Sighet am avut o discuție finală, de „analiză”, cu conf. univ. dr. Gabriela Ilieș – coordonatorul proiectului din orașul nostru, pentru a prezenta cititorilor noștri câteva concluzii și aprecieri.

Prima ediție a evenimentului de la Sighet a fost sub semnul experiențelor și a experimentelor din domeniul cercetării interdisciplinare transmise spre comunitate.

Am făcut și noi „radiografia” jurnalistică a evenimentului. Am întrebat și ni s-a răspuns!

Câte persoane au ajuns în locația sigheteană a nopții europene?
„Au fost prezenți elevi alături de profesori și părinți din toate școlile sighetene. Pe tot parcursul zilei au fost în jur de 500 de copii și adolescenți, 20-25 de clase de elevi la care s-au adăugat echipele organizate pe cont propriu în grupuri de prieteni și părinți. În afară de aceștia au fost prezenți studenții extensiei noastre, în special de la Geografia turismului, susținători ai activităților de la standuri, dar și adulți interesați de subiectul cercetării din domeniul nostru etc.” am aflat de la coordonatorul sighetean.

Care au fost – pentru vizitatori – cele mai atractive „puncte” din programul evenimentului?
„Activitățile turistice au fost foarte solicitate, elevii și studenții implicați au derulat opt ture de Escape the room, șapte ture multisenzoriale și patru ture de catacombe. Elevii – ghizi au lucrat intens iar la finalul programului reacțiile copiilor au fost subiect de dezbateri. Au reușit să desprindă singuri o serie de concluzii și să împărtășească din experiențele lor, au subliniat importanța utilizării de metodologiei de specialitate și impactul ei asupra modului în care comunicăm, activăm și interacționăm cu oamenii într-un cadru de acest gen.
Astfel „Imprimanta 3D” a fascinat nu numai copiii ci și adulții prezenți care au avut câteva „revelații” despre modul în care ar putea să integreze modelele 3D ale clădirilor de patrimoniu în activitatea lor profesională.
„Chimia culorilor” a atras atenția asupra avantajelor și dezavantajelor utilizării pigmenților vegetali și minerali, participanții au pus zeci de întrebări interesante și au reușit chiar să învețe câteva formule foarte grele de chimie organică.
La „Pixel-cu-pixel” elevii au descifrat modelele și au încercat cu răbdare să le reproducă, unii mai timizi, alții cu entuziasm. La tiara instalată în demisol a fost activitate permanent, toți vizitatorii au vrut să încerce cum funcționează și să experimenteze pe tiara cea mică.
În fine, concursurile la fiecare stand s-au bucurat de succes în pofida ploii care ne-a cam încurcat planurile.
Iar seara, în amfiteatrul plin, prezentarea a fost realmente interactivă, întrebările și ideile au curs mai mult de o jumătate de oră după terminarea timpului alocat”, ne-a destăinuit conf. univ. dr. Gabriela Ilieș.

Cum apreciați/ evaluați această primă ediție?
„Cu toții am învățat multe de la ediția de anul acesta, evenimentele cu intrarea liberă, fără implicarea directă a școlilor la noi în oraș sunt încă la început. Noi considerăm că ne-am atins obiectivele, urmând ca pentru ediția viitoare să ne gândim la ateliere și mai interesante.
Evenimentul „Noaptea cercetătorilor Europeni 2022” a fost derulat alături de partnerii noștri din învățământul preuniversitar: Colegiul Național „Dragoș-Vodă”, Liceul Tehnologic Marmația, Colegiul Național Pedagogic Regele Ferdinand, Centrul de cercetare al Muzeului Maramureșan și echipa de experte a Asociației Rădăcinilor Străbune. Pe această cale doresc să le mulțumesc tuturor celor implicați direct din partea partenerilor externi: Prof. Claudia Dura, Prof. Măriuca Verdeș, Prof. Emilia Bilcec, Prof. Daniela Vlașin, Prof. Ileana Șandor, Prof. Maria Șerba, muzeograf Nicoleta Nemeș, dr. ing. Daniel Cristian Danielescu. De asemenea, le mulțumim pentru spijinul logistic studenților și cadrelor didactice din Facultatea de Geografie a Extensiei Sighetu Marmației implicate în organizarea și derularea evenimentului. Elevilor din echipele operative le transmitem felicitări pentru modul în care au dus la bun sfârșit tot ce și-au propus. Cu asemenea tineri viitorul comunității noastre este pe mâini bune”, a concluzionat d-na Gabriela Ilieș.

Salut, Sighet!

V-ați întrebat (și-am fost „prietenește” întrebat) ce caracteristici, ce profil și ce atuu-uri trebuie să aibă un locuitor al unei „cetăți” (sigur, în cazul nostru este vorba despre Sighet) pentru a fi propus și a fi onorat cu titlul de „Cetățean de Onoare”. Atenție, este „doar” un titlu onorific!…

Oare cum trebuie să fie un „cetățean de onoare” în comparație cu ceilalți locuitori ai urbei?… Care sunt diferențierile semnificative ce te pot face să intri în categoria… onorabililor? Răspunsul nu-i chiar atât de complicat, în primul rând – și nu-i puțin lucru – să ai onoare. Și pentru a avea onoare trebuie să-ți onorezi concitadinii cu evadarea din „obișnuit”. Să muncești și pentru tine dar și pentru ceilalți, pentru comunitate, mai mult decât programul „agreat” în contractul de muncă. Să-ți sacrifici timpul liber nu pentru… vorbe goale ci pentru fapte concrete. Să dăruiești mai mult decât ți se cere și să nu te complaci în confortul unui grup și/ sau job fără dorințe/ ținte îndrăznețe. Să te implici în proiecte care pot aduce un plus de performanță/ vizibilitate muncii și profesiei tale dar mai ales… cetății. Să faci totul cu pasiune și să nu abdici de la idealurile în care crezi! Și nu în ultimul rând: să iubești Sighetul!

Pasiune, Modestie, Implicare, Sacrificiu, Demnitate, Credibilitate, Efort suplimentar, Muncă intensă… Onoare…. și puteți completa cum doriți profilul cetățeanului de onoare… dar rezultatul/ rezultatele trebuie să conducă la… performanță/ performanțe!
Nu oricine este dispus să se sacrifice „suplimentar” pentru ceilalți, să muncească mai mult decât „scrie” în „codul” muncii sau să-și asume neabandonarea unor principii nobile. Și, mai ales – cât de mult contează! – să-ți păstrezi… Verticalitatea!

Cei trei „Cetățeni de onoare” votați de către consilierii prezenți Joi, 29 septembrie 2022 la ședința Consiliului Local Sighet sunt (în ordine alfabetică): Petru CODREA, Zoltán CSILLIK și Eugen MIHALJEK.

Petru CODREA, a împlinit în februarie a.c. 91 de ani și, la 17 ani, fiind elev al Liceului „Dragoș – Vodă” a fost arestat împreună cu membrii și leader-ul cunoscutului „grup Vișovan”. A făcut pușcărie grea dar n-a abdicat de la niște principii pe care le-a îmbrățișat – necondiționat – împreună cu ceilalți dragoșiști, niște tineri elevi care au văzut pericolul pe care-l reprezenta „cizma roșie” ce acapara nedemocratic țara. I-a fost distrusă tinerețea și deturnat grosolan viitorul. Câți oare își pot păstra demnitatea sub amenințări, agresiune fizică, psihică și nu-și abandonează principiile în care cred și luptă?… Domnul Codrea a suferit în tăcere, a trăit discret și-a crezut în… libertate (de conștiință, de exprimare etc)!
Zoltán CSILLIK este un cunoscut profesor de sport. Dar nu un simplu profesor, este un „devorator” de sport și, cel mai important aspect, este cel care a descoperit-o și antrenat-o la începutul carierei pe binecunoscuta Monica Iagăr (săritura în înălțime – campioană națională de juniori, record național la seniori, 23 de titluri de Campioană Națională la seniori, de două ori Campioană europeană, Campioană mondială universitară, participantă de două ori la Olimpiadă – 2004 și 2008, 10 participări la Campionatele Mondiale etc.). A mai obținut rezultate excelente cu Hiriț Erica (suliță – titluri naționale, campioană balcanică, componentă a Lotului național), Trifoi Celia (atletism – campioană națională în sală și aer liber, campioană balcanică), David Patricia – Daria (pentatlon, săritura în lungine, triplusalt – campioană națională, componentă a lotului României la Festivalul Olimpic al Tineretului European) și cu mulți alți sigheteni.
Eugen MIHALJEK este un alt performer sighetean, absolvant al IEFS București (cu specializarea în tenis de câmp). Foștii lui elevi sunt jucători și antrenori de tenis apreciați în toată Europa: Michael Fudulache (Paris), Pop Emil (Londra), Marius Balea (Viena), Zsolt Molnar (Budapesta), Raluca Ghinda (Krefeld – Germania) etc. O altă jucătoare talentată, Carmen Truș, după ce a trecut pe la celebra Academie de tenis a lui Nikola Pilić din München (alături de un alt sighetean, Vlad Onița) joacă acum în SUA. A dat Lotului Național al României 8 tenismeni, echipa de fete Under 18 ani a fost vicecampioană națională (2012), echipa de băieți și fete CSS Sighet – Phoenix a activat în Divizia A de seniori și senioare. Și mai ales, fără niciun ajutor „oficial”, profesorul Mihaljek a ridicat și întreținut o minibază sportivă de tenis, de care au beneficiat atât tinerii sigheteni cât și reprezentanții segmentului… „old-boys”.

La fiecare „proaspăt” cetățean de onoare – dintre cei trei – am prezentat doar câteva dintre calitățile, rezultatele și performanțele pe care le-a atins de-a lungul timpului. Cu posibilitățile actuale de-a obține informații diverse și complete puteți să dați „search-uri” și să vă edificați asupra profilului acestor sigheteni. Cred că orice ar face și oricât ar „analiza” (mai mult sau mai puțin obiectiv) vreun suspicios, nu cred că poate argumenta cineva credibil în defavoarea celor trei „Cetățeni de Onoare”.

Le doresc sănătate celor trei Domni, iar celor doi profesori să-și mențină la cote maxime forma sportivă (chiar și după pensionare) și – de ce nu? – le doresc și alte rezultate de excepție!

Ion Mariș

Grupul Producătorilor Maramureșeni „Traista cu bunătăți” organizează Duminică 2 octombrie 2022 – Ziua Recoltei.
Manifestarea va avea loc în Parcul Central din centrul oraşului cu începere de la ora 10:00.
Vor fi expoziţii cu vânzare de fructe şi legume, vinuri, produse tradiţionale româneşti și un program artistic de la ora 15:00.

Vă aşteptăm cu drag!

Grupul Producătorilor Maramureșeni „Traista cu bunătăți”

Scris aṣa cum vedeţi, ba cu litere mari, ba cu litere mici, apare în site-ul de prezentare pe care ṣi-o face Primăria Sighetu Marmaţiei în caseta „Proiecte ṣi investiţii – Infrastructura – Măsuri de dezvoltare – PIDU rezumat”. Aici există un „Plan Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Sighetu Marmaţiei”, care ne trimite direct de la nemulţumirile pe care le avem mergând cu atenţie încordată pentru a nu călca în băltoace, la împăcarea cu soarta: „Ceea Ce Vezi e Ceea ce Ai!”.

Ca să vedem ceea ce avem ṣi ca să ne lămurim de ce alţii au ṣi noi nu, m-am uitat pe site-urile unor primării cu populaţii aproximativ egale numeric cu a Sighetului. Câteva constatări sunt trecute în rândurile care urmează.

La Oneṣti, ultima hotărâre a Consiliului local e din 09.09.2022, ṣedinţele sunt înregistrate video, (ultima e din 15 sept 2022), dar rapoartele de activitate ale consilierilor sunt din 2016…

La Medgidia e ca la Sighet, adică… mai bine să trec mai departe.

În Lugoj viceprimarul are în subordine Compartimentul de Urbanism, Amenajarea teritoriului, Serviciul Administrare şi Întreţinere a Domeniului Public, Muzeul de Istorie şi Etnologie, Direcţia de Asistenţă Socială Comunitară. Rapoartele de activitate ale consilierilor sunt din martie, aprilie 2022 pentru toţi!!! Ultima hotărâre a C.L. e din 10 ian. 2022, ultimul proces verbal de ṣedinţă a C.L. e din 18.08.2022.

La Petroṣani, viceprimarul are în subordine: serviciul de urbanism ṣi amenajarea teritoriului, transportul public local, e responsabil cu tehnologia informaţiei ṣi coordonează poliţia locală.

Tot la Petroṣani sunt trecute pe pagina primăriei „Proiecte cu finanţare europeană″, din care implementate (!!!) la „Fonduri structurale″ (le-am numărat, sunt 8), „Phare″ (le-am numărat, sunt 6) ṣi din „Alte surse (nu le-am numărat, sunt prea multe !). Ultimul Proiect de Hotărâre al C.L. Petroṣani e pe pagina de internet din 09.09.2022.

Primăria Tecuci
Deschid pagina primăriei ṣi apare un anunţ de ṣedinţă de îndată a C.L. pentru 21.09 2022, ora 16! Excelent! Să ṣtie poporul când să meargă la ṣedinţă ca să ia atitudine. Ultima dispoziţie a primarului e din 08.07.2021, iar declaraţiile de avere ṣi de interese sunt din 15.06.2021.

Şi la Râmnicu Sărat e ordine în site-ul primăriei, doar rapoartele de activitate sunt din 2019. Primarul are dispoziţii date din 2021.

Şi acum, câteva constatări culese de pe pagina oficială de internet a Primăriei Sighetu Marmaţiei.

E singura primărie care anunţă „Let’s Do It Romania”. Probabil că cele amintite au deja programul de dat amenzi bine pus la punct ṣi acţiunea de „Do It″ e nesemnificativă. E doar o ipoteză.

„Ceea ce vedem e ceea ce avem″, sau „Ceea ce vedeţi e ceea ce vă oferim″. E acelaṣi lucru. Componenţa Consiliului local nu-i actualizată. De ce-ar fi ?…

Ultimele procese verbale de ṣedinţă a C.L. sunt din 30.07.2020 ṣi au fost publicate pe site-ul Primăriei în 29.01.2021.

Rapoarte de activitate au publicat doar consilierii Petrovan Sorin ṣi Fellner Arthur, în 4-feb-2022. Ceilalţi???

La capitolul „Proiecte și Investiții”, la „Proiecte în curs de implementare”, e trecut ṣi proiectul „Reabilitare și extindere pe orizontală în regim de înălțime D+P+2E Școala Gimnazială „George Coșbuc”, cod: SMIS 124613. Perioada de implementare: 01.06.2018 – 31.12.2022 (cuprinde și perioada activităților desfășurate înainte de semnarea contractului)”.

N-am înţeles ce se implementează: proiectul doar frumos desenat ṣi colorat, sau construcţia ṣcolară cu două etaje în pământul patriei răbdătoare? Trec des pe lângă ṣcoala „George Coṣbuc” ṣi nu văd nici reabilitare, nici extindere… Sigur, până pe 31 decembrie 2022 mai e timp…

La „Strategia de dezvoltare a municipiului Sighetu Marmaţiei”, din 29.01.2021, la secţiunea „Cazare”, e trecut ṣi Complexul „Coroana”, cu 86 locuri de cazare ṣi 250 locuri la masă.

De câţi ani stă în stare de ruină hotelul ăla? Cine l-a trecut la categoria „Cazare”? Ce părere are conducerea Primăriei Sighetu Marmaţiei despre aberaţia semnalată? Înainte de a publica ceva emis de primăria locală, e vreun birou cu ṣef, secretar, ajutor de ṣef ṣi purtător de acte de la un birou la altul în care să citească ce urmează să apară în public ṣi – dacă e cazul –să oprească lansarea „docomentului”?

Tot la „Proiecte ṣi investiţii”, e trecut pe 29.01.2021 ceva de „mare” actualitate: „Lucrări investiţii 2009-2010”!!!

La „Stare civilă-publicaţii de căsătorie 2021” – ioc anunţuri! Şi în 2020 tot ioc anunţuri!

Ultima Dispoziţie a primarului e din 2019, dată de Horia Scubli.

Concluzia: pagina oficială de internet a Primăriei Sighet ar trebui să fie actualizată ṣi explicită. Deocamdată, sigheteanule, „Ceea Ce Vezi [pe site-ul Primăriei] e [exact] Ceea ce Ai! [când ieṣi afară din casă]”… Când ai timp, citeṣte pagina de internet a Primăriei Sighetu Marmaţiei ṣi nu te enerva.

Şi mâine e o zi, care începe tot cu speranţă…

Horia Picu