Din mers
*
„…Noa, mnie așe’ mi s-o depărut că-i el!”
*
„’Cânta, ‘cânta…” zice bunica trecând pe lângă o ogradă, cu nepoțica de mână. (Doi trufași cucoșei, multe cârâieli.)
*
Întâlnesc o cunoștință, fostă dăscăliță. Nu ne-am mai văzut de mult. Schimbăm vorbele de rigoare. La plecare mă studiază: „O bună-perioadă vă doresc! Doamne ajută!” Îi răspund cu „Doamne…!” și eu.
*
Gata-gata să iau în brațe domnița manechin scoasă pe trotuar, în fața magazinului de „second-hand”. Rochița îi flutură în vântul verii. He, he, he!…
*
Același magazin, același trotuar. Domniță manechin tooată ziua în rochie de seară, până-n pământ.
*
Și, tot acolo un manechin adolescentă: pantaloni scurți, tricou, șapică, ochelari jmecheri. Ci asta nu stă, se desprinde, vorbind cu telefonul.
*
Colectorul de fier vechi trece cu mârțoaga lui anunțându-și prezența cu glasul ruginit.
*
Duminică. O băbucă adeverește unui senior misterul Genezei „…Că pe noi așe ne-o creat Puterea asta divină. Îninte nu ști’ nimeni ce am fost.”
Meniul zilei
„…cu cartofi părgăluiți, vă rog!… Și un 50 de Jidveu!”
Estivală
(Vifor, Taifun, Uragan…)
Sighetul se remarcă, pe lângă cuiul de badog exhibat în plin centru, prin 3 râuri: Iza, Tisa, Ronișoara. Toate 3 au nici un ștrand, decât vreun căruțaș, sau consoarta lui, cu 1 cal, responsabili cu îngrășarea naturală a ierbii și nisipului.
Pe vremuri, vara, puștimea locului alergam din sus de Puskapor, să înotăm la Lóhusztató , unde erau spălați caii. Abia apoi s-a amenajat fostul ștrand de la Grădina Morii, care numa’ nu-i.
Obscure
*
Un pod, râu în asfințit: maluri largi, soare-n adânc. – Altă lume: țârâit, zbor, plescăieli…
*
O nouă dimineață. Mă simt ca nou. Îmi pare nouă (fresh) și supărarea, urmată de slujnica ei, speranța. Așa, uitându-mă la noi 3, constat că suntem un caz – și încă unul interesant.
Marin SLUJERU
Foto: I. Mariș
Adaugă comentariu