Acolo
Poemul acesta umblă pe jos
Nici un căruțaș nu mai are
Ci mult întuneric la îndemână
Carul de altădată se-apropie singur
Loitrele-l poartă peste hârtoape.
Până la ceruri
E fânul dintr-însul.
Copiii nu pică de-acolo,
nu.
Doar îngerii clatină
Stelele-n leagăn –
ținutul de neatins
al lui Dumnezeu.
Mirare: cum nu se-mburdă
carul străbun?
Poemul acesta umblă pe jos
Și oarecând va ajunge acolo.
* * *
Gavril Ciuban născut la 10 iulie 1951 în Vișeu de Mijloc, Maramureș. Este absolvent al Facultății de Istorie din București. A lucrat 32 de ani la Ocolul Silvic Vișeu de Sus și 11 ani la Biblioteca Orășenească Vișeu de Sus de unde s-a și pensionat. Nu a fost membru al Partidului Comunist iar, după 1990, dezgustat de mascarada politică, nu s-a înscris în nici un partid. Grație „binevoitorilor”, al căror nume nu este curios să le afle din măsluitele dosare, i-au fost confiscate de către miliție și securitate manuscrise și mașina de scris.
Debutează în Cronica (1975). Ulterior a publicat în majoritatea revistelor literare din țară, precum și în presa județeană unde îi apar versuri, proză, eseuri și reflecții pe teme sociale.
Debut editorial cu volumul de versuri Cultivatorul de pietre și tandra dihanie (Ed. Dacia, 1992). Este membru al Uniunii Scriitorilor Filiala București din anul 1998. A mai tipărit un număr de 18 cărți, unele dintre ele au fost traduse în italiană (de Gabriela Lungu), în franceză (de Ioana Trică), în engleză (de Alex Pop). De asemenea versuri de ale sale au fost traduse în ucrainieană, germană și albaneză.
În decursul anilor a primit nenumărate premii literare, inclusiv al Uniunii Scriitorilor din România.
Echipa „Salut, Sighet!” îi urează mulți ani inspiraționali poetului Gavril CIUBAN!
Salut, Sighet!
Foto: Ion Mariș
Adaugă comentariu