A treia zi de Paști (marți, 26.04.2022) ne-a adus o vreme frumoasă prin Sighet. Iar pe Dealul Dobăieș a fost chiar plăcut, lume bună (și la suflet și la… ținută) prezentă, oameni frumoși (scuzați, nu pot să-i enumăr pe toți, m-ar epuiza) pe ulițe și buna dispoziție „sesizabilă” la fiecare pas. Am văzut conducătorii tuturor instituțiilor sighetene reprezentative (repet, azi nu fac nominalizări!) intrând într-o horă trans-partinică, m-am bucurat pentru pacea care s-a așternut peste Muzeul Satului și am ascultat frumoase hori/ strigături, care au rezonat cu publicul (exemplific): „Dă Doamne la lume bine/ Și mnie de mni să zine./ Dă Doamne cui i-ai mai dat/ Cel ce n-are-i învățat”.
Și „tentația” forte, succesul garantat, pentru toți participanții, a fost abundența de preparate culinare tradiționale care mi-au atenuat gândurile… neprimăvăratice.
Cred – sunt convins ! – că a fost o zi frumoasă, cu participanți deschiși nu doar la cooperare festivă și care au înțeles (era/ este singura opțiune!) că sărbătorile sunt numitorul comun pentru o pace socială cu accente creștine. Iar muzica populară, regalul muzical, ne-a adus aminte de vremurile de altădată când oamenii se respectau cu bună – speranță și cu mai multă relaxare.
Meșteri populari, invitați, turiști (inclusiv din Japonia – unu!), politicieni, toți s-au bucurat de o Sărbătoare creștină ce „inoculează” în oameni – în general – sentimentul… renașterii.
S-avem pace și liniște că hori/ strâgături avem din belșug!
Înveseliți-vă un picuț, dragi sigheteni, cu filmarea – foarte scurtă – pe care am făcut-o la fața locului/ satului:
Foto & video & text: Ion Mariș
In primul rand, Felicitari pentru organizare si desfasurarea unor astfel de manifestari maramuresene. Chiar daca nu cunosti limba si esti de nu stiu de unde venit si privindu-le, vezi ceva unic, nemaivazut nicairi in alta parte, neintrecut in frumusete, vioiciune si tonicitate. Costumatia, de o dominanta frumusete, cantecele si horile, de o atat de melodioasa interpretare, jocurile in varietatea lor, cu atata precizie, armonie si „tarie” executate, de parca vibrtiile lor se aud pana dincolo, in partea opusa. Cine cunoaste limba, mai constata ca versificatia cantecelor exprima o profunda filozofie a vietii, sub toate aspectele ei, iarspusele lor are o neintrecuta si originala frumusete.
Acestea reprezinta obiceiurile si traditiile din aceasta zona maramuresana, in frumosul pitoresc al ei, care ar fi pacata sa se piarda. Prin actualizarea lor periodica, cu grija continua a personalitatilor culturalle locale, de inalta tinuta, cei ce le realizeaza pastrand toata bogatia lor, iar aspectele de modernizare nu le afecteaza traditia originala, ci doar le infrumuseteza. Paticipati masiv la astfel de reprezentatii, pentru ca altfel nici nu stiti ce pierdeti.