Actualitate Illuminati

DEBUT – Până la următorul răsărit… (autor, Vasile Gabriel Vouciuc)

image_printPrinteaza
Vasile Gabriel Vouciuc

Ți s-a întâmplat vreodată să te pierzi printre gânduri despre viitor? Ai petrecut vreodată ore în șir imaginându-ți cum va fi viața ta peste zece sau chiar douăzeci de ani? Mulți dintre noi alegem să trăim în permanență în viitor, elaborând planuri cu scopul de a ajunge pe culmile succesului, sau, dimpotrivă, așteptând ca succesul să ne bată la poartă. Dar de ce nu trăim în prezentul atât de palpitant, și de ce nu ne întrebăm niciodată ce avem de făcut până la următorul răsărit?

Viitorul… când aud acest cuvânt mă gândesc la necunoscut, la alegeri dificile sau la cărări încrucișate. Dar prezentul… prezentul ne îndeamnă să trăim clipa, să apreciem tot ce este în jurul nostru, pentru că totul poate dispărea într-o secundă. Prezentul ne îndeamnă să fim recunoscători când ne ridicăm dimineața din pat și privim razele soarelui, să lucrăm și să ne distrăm ca și cum ar fi ultima zi a vieții noastre, iar la apus să punem capul pe pernă spunând “ce zi frumoasă am avut, de-abia aștept următorul răsărit”.

Prezentul merită trăit, din plin. Prezentul merită trăit înainte să devină trecut. “Dar viitorul nu merită trăit?” vor întreba unii. Cel mai bun răspuns la această întrebare ne-o poate da chiar ziua de azi. Ieri făcea parte din viitor, mâine va face parte din trecut. Atât trecutul, cât și viitorul nu se află decât la un răsărit depărtare. De ce să nu trăim în prezent, când încă putem schimba ceva? De ce să ne gândim la ce am avut sau la ce am putea avea, în loc să ne gândim la ce avem?

Poate de vină e lumea în care trăim. Poate de vină e stresul sau lipsa timpului. Poate de vină e proverbul “s-ar putea ca ziua de mâine să fie a altuia”. Sau poate de vină suntem noi, care căutam tot timpul vinovatul pentru greșelile noastre, în loc să îndreptăm situația acum. Nu mâine, nu luna următoare, nu în viitorul îndepărtat la care visăm. Acum e momentul potrivit să începem schimbarea pe care vrem să o vedem în viitor si să începem să clădim drumul spre succesul pe care ni-l dorim.

Acum e momentul să încetăm să mai trăim în viitor, pentru că viitorul va fi așa cum ni-l facem noi. Acum e momentul să ne uităm în jur și să realizăm câte motive avem să zâmbim. Iar acum, închei aceste rânduri gandindu-mă la următorul răsărit…

Vasile Gabriel VOUCIUC
clasa a X-a E, C. N. „Dragoș-Vodă”

sursă foto: commons.wikimedia.org

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Este indrazneata aceasta abordare a unui adolescent, privind timpul, o entitate nepalpabila, care se asterne peste spatiul real tridimensional, in care ne aflam cu totii si aceasta inr-un prim articol al sau.
    Timpul este o entitate filozofica conventional introdusa, cu jaloanele sale de masura (secunda, ziua, anul,…,luna de luna, ani lumina,…), de o exeptionala necessitate si utilitate in detrminarea evenimentelor, care se produc in spatiu, masurarea duratei, programarea si evidenta lor, chiar masura de viata a fiecaruia. Este o entitate specifica fiecaruia, fiecare isi are timpul lui de existenta a vietii, de inceput si de sfarsit al ei si se prezinta astfel in „infinitati” de secvente, dupa toate vietatile existe in drumul lor prin lume. Dupa spatiul tridimensional careia ii este atasat, este inzestrat si acesta cu trei „dimensiuni”, trecut, prezent si viitor, pe care autorul le abordeaza.
    Calatoria omului in trecut si viitor este doar imaginativa, virtuala, el fiind legat de prezent, in trairi secventiale, „instantanee” de viata, in numar infinit. Am putea spune ca prezentul nu dureaza nici timpul cat cat spui „prezent”, pentru ca acest cuvant este format din mai multe litere, fiecare cu vocalitatea ei distincta si nu se pot pronunta deodata, „la gramada”, ci pe rand, asa cum trec apoi, tot pe rand, in evidenta trecutului.
    Foarte bine se exprima cand spune : „traieste clipa,….,pentru ca totul poate disparea intr-o secunda”. El mai precizeaza ca raspunsul il da chiar ziua de azi. „Ieri a apartinut viitorului, iar maine va apartine trecutului”. Prima parte este sigura, certa, dar a doua este doar „o asteptare”, nu este sigura; de azi pe maine se pot produce infinitati de evenimente si prin nici unul acel „maine” sa nu se realizeze, sa nu ajunga la portile prezentului, unde sa se consume si apoi sa treaca in evidenta trecutului, sa devina „ieri”.
    Viitorul este o asteptate, un proiect, facut folosind corectiile trecutului si nevoile prezentului, care poate ajunge la „kilometrul” prezent, in laboratorul caruia sa se consume si sa devina apoi trecut, sa devina „ieri”.
    Mai mult, aceste viitorimi ne pot „bate la usa” fara chemarea noastra, sa vina prin hazard, sau trimise de cineva, fara a ne consulta, sa fie dorite sau nedorite, benefice sau negative, cu atat de multe posibilitati !
    Felicitari pentru frumoasele ganduri, de finete, pertinente in mare masura.

oferta-wise