În dimineața zilei de 4 septembrie 2024 a trecut la viața veșnică Doamna CUPCEA Maria Augusta, probabil ultima preoteasă din vechiul Maramureș, dintre cele care au suferit alături de soții lor prigoana pornită împotriva Bisericii Greco-Catolice după instaurarea dictaturii comuniste. Cu o zi înainte a fost sărbătorită de cei patru copii și familiile lor la împlinirea a 100 de ani de viață!, a primit felicitări și urări de sănătate din toate părțile și o emoționantă diplomă din partea Episcopiei „pentru statornicia în credință și pentru devotamentul față de Biserica lui Cristos (…) pentru aportul deosebit în sprijinirea activității clandestine a acesteia”.
A venit pe lume în 3 septembrie 1924, la Racșa, în Oaș, în casa preotului greco-catolic Ioan Andron și a soției sale, învățătoarea Ghizela Andron. După școala din Racșa a urmat Școala normală „Doamna Stanca” din Satu Mare și apoi cea a Călugărițelor catolice din Satu Mare. Aici a primit buna sa educație muzicală, de care s-a folosit din plin în întreaga sa activitate. Diplomă de calificare pentru învățământ a obținut-o la Oradea. În 1946 s-a căsătorit cu preotul greco-catolic Salviu Cupcea, descendent al familiei nobile Cupcea de Călinești, pe care l-a urmat la parohia din Berbești, iar după câțiva ani la cea din Strâmtura, unde a rămas pentru tot restul vieții.
După decretul din 1 decembrie 1948 de desființare a Bisericii Greco-Catolice din România a urmat un val de aresări ale preoților care au refuzat să-și părăsească credința, printre aceștia s-a numărat și tânărul preot Salviu Cupcea. Rămasă singură și cu trei copii mici, a luptat din răsputeri să reziste, și după ce a aflat din surse clandestine că soțul ei este la închisoarea din Satu Mare, s-a pornit să-i ducă alimente și haine de iarnă, fiindcă fusese luat cu ce era pe el, dar n-a reușit să-l vadă.
A urmat un șir de ani grei pentru tânăra familie, dar au trecut, cum trec toate, și cele bune și cele rele, pentru că cei doi au fost mereu alături și cu nădejdea la Cel de Sus. Și-au crescut și dat la învățătură toți cei patru copii: Maria, fiica cea mai mare, lângă care a rămas și care a îngrijit-o până în ultimele clipe de viață, a fost profesoară la Școala din Strâmtura, Ioan a fost asistent medical și mulți ani coordonator al Centrului de recoltare a sângelui din Sighet, Mircea este un cunoscut avocat sighetean, iar Liviu, profesor de sport, s-a stabilit cu familia la Sibiu. Toți au familii frumoase și le-au bucurat bătrânețele părinților cu nepoți și strănepoți, iar amintirile legate de casa părintească din Strâmtura și de mesele pline cu bunătăți ale preotesei, au rămas pentru toți de neuitat.
Beneficiind de o bună instruire muzicală în timpul studiilor de la Satu Mare, doamna învățătoare Cupcea a predat muzica la Școala din comună, a instruit formații corale și grupuri vocale, la școală și la căminul cultural, iar după pensionare a format primul cor al Bisericii Greco-Catolice renăscute din Strâmtura.
Părintele Salviu Cupcea a ridicat prin anii 1980, lângă vechea biserică de lemn, o frumoasă biserică nouă de zid, care în 1990 a rămas comunității ortodoxe, iar el s-a întors cu o parte din credincioși în vechea biserică, bucurându-se în ultimii săi ani de viață de slujirea în credința greco-catolică, reînviată cu atâta entuziasm după 1989. I-a fost dat să reînnoade firul rupt în 1948. A fost cea mai mare bucurie a bătrânețelor sale. În 1993 a căzut însă la pat și a mai trăit încă 4 ani, îngrijit exemplar de credinciasa lui soție și preoteasă Gustuca și de copii.
În ultimii 10 ani de viață și Doamna preoteasă Augusta Maria Cupcea a fost imobilizată la pat și a fost mereu înconjurată de grija și dragostea copiilor și respectul și atenția bisericii și a comunității. Nu s-a plâns niciodată de nimic, deși suferințele fizice nu au ocolit-o nicio clipă. Radio Maria i-a fost tot timpul lângă pat și la suflet și rugăciunile Sfântului Rozar pe buze – o credință vie și puternică, o hrană mai presus de orice bunătăți materiale a însoțit-o de-a lugul vieții ei de Un Veac.
Sâmbătă, 7 septembrie 2024, se va așeza lângă soțul ei, în cimitirul de lângă bisericuța cea veche.
Odihnă veșnică și binemeritată, Doamnă Preoteasă!
Ioan Ardeleanu – Pruncu
Aceste rânduri se doresc a fi un omagiu adus nobilei preotese, doamnei Maria Augusta Cupcea.
Deși n-am cunoscut-o personal, în mintea mea era o icoană zugrăvită de copiii dânsei, prieteni și coriști în același timp in Corul CRISTOS REGE al Parohiei greco-catolice din Sighet (Bubu, Reli – nora, Mircea) cât și de Mia și Johnny la Strâmtura, vizitată deseori și de Liviu din Sibiu.
M-a impresionat mereu faptul că deși trecuse prin război, prin prigoana comunistă se ruga mereu… pentru TOȚI, prieteni și slugi ale regimului comunist deopotrivă, știa toate programele religioase pe ore, le asculta cu credință și cucernicie! AȘA CUM TREBUIE SĂ FIE O PREOTEASĂ! BUNĂ CU TOȚI!
Și „MĂMICA” așa cum o alintau apropiații a trăit ani mulți, și chiar dacă sănătatea-i era precară, a dăruit vorbe de bine tuturor celor din jur!
Am o singură părere de rău: ani de zile m-am tot gândit să merg, să-i iau un interviu în care să ne povestească cum a învins anii de zbucium și prigoană!
Cu câtă bucurie a trăit renașterea Bisericii greco-catolice… n-am avut tăria să fac asta! Mi se părea de neatins acest om care și-a dăruit întreaga viață BISERICII, FAMILIEI, COMUNITĂȚII!
Am să înalț însă o rugăciune din inimă, cu mâinile împreunate, să-i doresc ODIHNĂ VEȘNICĂ ȘI BINECUVÂNTATĂ așa cum doamna PREOTEASĂ GUSTUCA s-a rugat pentru omenire, cu CREDINȚĂ. EVLAVIE,SMERENIE! O demonstrează și degetele din poză ce au parcă, greutatea pietrei !
FIE-I MEMORIA NEUITATĂ, IN VECI, AMIN!
Rodica Gheorghiu, dirijorul Corului CRISTOS REGE Sighet