Drumurile taximetiştilor prin Sighet (Horia Picu)

Printeaza

Azi, 8 decembrie 2023, pe la 17:30, eu şi soţia mea am avut parte de o întâmplare care trebuie cunoscută de toţi care pot face dar nu fac, de toţi cei care tac şi n-ar trebui să tacă, de toţi cei care înghit orice şi n-ar trebui să înghită (chiar) orice.

Întâmplarea  a început în staţia de taxi din dreptul mult prea renumitului parc din zona librăriei „George Coşbuc”. Aveam de mers la o adresă pe strada Corbului. Fiind ceva de moment, am zis să mergem cu taxiul. Ne-am urcat în maşină, am spus unde vrem să ajungem şi taximetristul a zis că acolo nu ne duce, fiindcă nu-i bun drumul, e neasfaltat, plin de gropi!

Ne-am supărat, ne-am indignat şi ne-am dat jos din maşină. La maşina din spate am avut noroc. Şoferul ne-a luat (doar fiindcă ne cunoştea!!!) şi pe drum ne-a spus de ce am fost refuzaţi de prima maşină. Pentru că, oameni buni, pe strada „Corbului”, pe strada „Locu Târgului”, care-i tot pe-acolo, zici că eşti în Evul Mediu Întunecat!!

Ne-am convins că refuzul primului taximetrist a fost întemeiat. Multe maşini au avut nevoie  de serioase reparaţii după ce-au făcut o incursiune în „muzeul” în aer liber dintr-un Ev Mediu (cum spuneam), pe nişte drumuri unde acum 4-500 de ani căruţele ar fi rămas fără roţi şi călăreţii fără pălării.

Articolul de faţă are dublu scop. Cel mai important, e acela de a ne cere scuze faţă de taximetristul care ne-a refuzat. Am ieşit bombănind din maşina omului. Nu ştiam ce ne aşteaptă pe o stradă cu un nume de pasăre care-i atât de bine pusă în prim-plan în valoraoase fabule. Mai bine strada s-ar numi strada „Denivelărilor Cu Surprize”, sau strada „Gropilor Fără Sfârşit”, sau strada „Până Aici V-a Fost”, strada „Pa, Maşină”, poate strada „Unde Mi-s Pantofii”.

Taximetriştii refuză să meargă prin astfel de locuri şi au dreptate! E ceva de nedescris ce calvar au de îndurat oamenii care stau pe-acolo. De ce trebuie să fie ignoraţi de vremelnicele autorităţi cu care ne-am pricopsit? Oamenii de pe stăzile „Corbului” şi „Locu Târgului” plătesc impozite, la fel ca orice cetăţean al oraşului. Le plătesc degeaba…

Urcaţi în maşini, stimaţi reprezentanţi ai Administraţiei locale şi, la lumina becurilor pâlpâinde de pe stâlpi, mergeţi pe străzile despre care scriu acum! Daţi-vă jos din maşini şi mergeţi şi pe jos! Nu uitaţi să vă luaţi cizme de cauciuc. Când veniţi în constatare la faţa locului, opriţi maşinile unde se termină asfaltul şi puneţi-vă cizmele de cauciuc, dacă vreţi să mergeţi să vorbiţi cu oamenii care stau acolo!

De fapt, ce să vorbiţi cu ei?? Să le promiteţi iar că veţi face, dar trebuie întâi un alt plan de fezabilitate că cel vechi e expirat, să stea cuminţi în aşteptarea asfaltatorilor care vor trece şi pe lângă  porţile lor? Că nu-s bani deocamdată, dar să creadă în viitorul luminos al oraşului şi în bunele intenţii ale conducătorilor lui?

Cititorii vor comenta, desigur, şi vor împrospăta dorinţa de realegere a tuturor celor care pot face, dar nu fac, prin alte exemple la fel de „oropsite”. Unul dintre ele este „Bobâlna”. N-am mai fost de multă vreme pe-acolo. Dacă s-a schimbat ceva în bine, rog locuitorii din zonă să ne anunţe, ca să ne bucurăm şi noi de măreţele realizări locale.

Nu pot încheia consemnarea de faţă fără să fac o invitaţie la (re)citirea câtorva fabule cu corbi de La Fontaine. Renumitul fabulist francez scria în „Păţania corbului care voia să imite un vultur”: „Habar n-avea croncanul cel trufaş/ Că e mai greu berbecul decât un boţ de caş/
Şi nici nu bănuia c-o să rămână/ Cumva, zălog în încâlcita-i lână”.

Horia Picu