Actualitate Cultură

Femei din Maramureș: Juja, Ileana, Lenuța

image_printPrinteaza

Femei din Maramureș. Portrete povestite

„Io am lăut în vale, am spălat cânepă, am melițat, am tors, am făcut pânză. Tare greu o fost mai demult”, ne-a zis acum ceva vreme mătușa Floare Ciuc. Are aproape 90 de ani, dar la fel ne-ar spune multe femei din satele Maramureșului, chiar de-s cu 10, 20, 30 de ani mai tinere. O fost mai greu. Că totu se făcea de mână. Ce ai făcut, aia ai purtat, nu aveai de unde cumpăra. Și-apoi să hrănești o casă întreagă de oameni și de coconi, să faci curățenie, fără mașină de spălat, fără apă în casă! Și-apoi să te duci la fân, să te duci la sapă, să vii acasă, să faci oale după oale de mâncare. Greu. Și acuma? Acuma-i mai ușor? Îi mai ușor, zic ele, da nu stau nicio clipă. Și când se hodinesc lucră. Și când se uită la televizorul pe care nu-l aveau mai demult, fac câte ceva.

Am vorbit cu câteva maramureșence. Le-am îndemnat să ne povestească despre ele, despre viața lor, să își facă un autoportret din vorbe. Ce le place să facă? Ce și-ar dori? Când au fost mai mulțumite? Când le-a fost mai greu? De ce le e dor? Au fost vreodată în vacanță? Le-am întrebat și le-am ascultat.  Ba chiar le-am filmat. La ele acasă!

Ce ne-au zis a fost adunat în câteva portrete video publicate pe pagina de facebook a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Liviu Borlan Maramureș, în cadrul unui mini-proiect numit Femei din Maramureș. Portrete povestite.

Vă spicuim aici câteva dintre poveștile adunate în astă lună a lui marte.

Juja

Pe Juja Hăiducean am aflat-o acasă, lucrând, ca întotdeauna.
Asta face de când se știe: muncește.
Dacă se simte obosită sau are vreo supărare, lucrează cu lâna sau pornește „mașâna”…
Acuma să nu vă închipuiți că se suie în mașină și se duce undeva să stea în povești, la o cafea. Nu, nici poveste! E vorba despre „mașâna” de dărăcit. Deci tot lucru cu lâna.
Ne zice că imediat vine cu noi în casă, numa să mulgă vaca, da nu ia mult. După aia dă de mâncare la oi, după aia aruncă vreo 2-3 videre de apă peste pănura din piuă și într-un sfârșit, se pune să tragă lâna prin hrebincă, în timp ce ne spune povestea așa…

Eu de când mă știu, mă știu lucrând cu animalele, făcând fân, lucrând lâna oilor. Mă simțesc tare bine lucrând cu lâna. Nu știu de ce… dacă mă simțesc obosită, când lucru cu ea, nu-s obosită. O, în vacanță n-am fost! Știți ce bine ne sâmțim la câmp când merem la fân? Ca-n vacanță! Lucrăm cât putem, stăm jos, suntem hodiniți, mai ales când îi cald, nu ne stresăm deloc, se uscă fânu, noi ne hodinim! Nici nu văd altă vacanță!

Ascultați povestea integrală aici.

Ileana

Ileana Andreica (a Nănașului) o prins și ea dragul lucrului cu lâna încă de mică. Nu-i învățată cu hodina. De puțină vreme, o terminat de țesut două covoare faine pentru biserică, da încă mai trebe să gate covorul numărul 3, care o să fie cel mai cel.
Când i-o fost mai greu? Când am fost pă Bărăgan dusă, s-aducem produse. Că la noi nu se fac numa cartofi, fân. Și-apoi meream la mălai, la cules și atuncea era greu. Că eram acolo la grămadă, durmeam pă unde puteam, mâncam ce ne da de la cantină. Atunci o fost mai greu, ne zice mătușa Ileana.

Ce ar fi vrut să facă în viață? Aș fi vrut și eu să fac școală mai multă, da de mult, coconii care o învățat, o făcut școli, care n-o învățat o făcut agricultură și lucru de mână. Care o fost deștepți, o făcut școli. Amu tătă lumea face școală. Atuncea nu.

Ascultați povestea integrală aici.

Lenuța
Zi-i Lenuței lui Opriș să îți vorbească despre satu’ de azi și de demult, despre cum se îmbrăcau femeile, despre cum se jucau coconii, despre obiceiuri de Paști și de Crăciun și îți povestește până mâine, fără să te adoarmă, cu mult haz și tâlc.
Pe mine nu mă doare gura, numa picioarele mă dor, zice tanti Lenuța și explică la fel de bine și cum se fac brozbuțele, și cum se făcea o sanie în trecut.
De data asta, am îmbiat-o să ne vorbească despre ea. Despre ea și viața ei, despre ce-i place și ce nu-i place. Și ne-a vorbit. În timp ce frământa aluatu pentru răsteuță, povestea călătorind în timp, de la copilărie la zilele noastre și înapoi la vremea când s-a măritat și iar în prezent.

N-o fost zî, nici când am fo copil la părinți, nici de când m-am căsătorit să n-ai ce pune pe masă. C-ai lucrat și ai avut de tăt felu. Ai avut picioci, ai avut mazăre, ai avut păstăi, câte doi-tri porci, câte patru-cinci vaci în grajd, 12-20 de oi, care după posibilitate, o fo brânză, o fo urdă, o fo de tăte, da cu banii o fost mai greu. Când ai vrut să faci oarice, să construiești, o fo greu de bani…

Ascultați povestea integrală aici.

Povești mai sunt, găzdoaie mândre mai avem, așa că am vrea ca în timp, să mai adăugăm portrete povestite în colecția creată anul acesta, odată cu Ziua Femeii.

CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș
Text: Rada Pavel

foto: Miya Kosei

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

oferta-wise