Flori de cireș într-o zi de primăvară
Iar tu pierzându-te
În camera ta cu pereții pictați în roz,
Un roz atât de banal, o culoare a copilăriei,
Suflete pierdute printre geamuri de sticlă colorată
Visând acum la lucruri simple…
Suflete pline de speranță, care până azi nu s-au descoperit
Iar acum, speriate de reflexia fricii,
Se ascund printre cuferele cu amintiri ale bunicilor
Flori de cireș fredonând bucuria primăverii,
Fără plimbări în parcuri și-n gălăgioase companii,
Cu zile călduroase luminate de propria fereastră
Și acadele de zahăr care și-au pierdut gustul.
Flori de cireș care nu pot fi așezate în palmă
Doar cu ajutorul gândului care deja a obosit.
Amintiri care azi te chinuie să le descoperi adevăratul sens
Cuvinte aruncate aiurea pe hârtie…
Care-nțelese, spun povești.
Apusuri care până ieri,
Nu rezonau cu mine
Azi îți oferă speranța
Unui nou început.
În jurul tău, totul e liniște
Iar haosul e în propria ta cameră
Sau poate doar la tine în suflet .
Lucruri care până ieri ți se păreau banale
Azi îți lipsesc …
Și în toată această tăcere
Tu speri, visezi și mergi înainte…
Privind apusuri și rememorând răsărituri.
Andrada-Lacrima GRAD
Clasa a XI-a F, CNDV
Wow! Cineva, aici, a citit multă poezie şi o ia de pază…
Dacă tot stăm acasă, merită să citim și poezie. Mulțumesc mult!
E bine, e foarte bine ca tineretul traieste meditativ aceasta stare de cumpana grea, pe care o traim. Normal sa fie asa si sa se manifeste aceasta preocupare, grija, pentru ca a lor este viiorul, perspectiva si trebuie sa lupte pentru ea, sa iasa invingatori din aceasta „incercuire”, din aceasta ramanere „incasa”, obligatorie. Sa iasa bine din aceasta stramtoare, cu o viata cat mai putin decimata, pe toate treptele si domeniile ei.
In prezenta relatare, tanara liceana priveste matur existenta, viata, asa cumplit cum se prezinta acuma si asterne peste ea regretele trecutului, cand existente pure si frumoase, le asimila „in trecere”, ca prezente „banale”. Regrete deocamdata tarzii : „Flori de ciresi fredonand bucuria primaverii…ce nu pot fi asezate in palma, amintiri” (le priveste doar din interior, prin lumina ferestrei „inchisorii” sale), sau : „Haos in propria ta camera, sau poate dor de tine in suflet. Lucruri care pana ieri ti se pareau banale, azi iti lipsesc”.
Dar revine, cu forta si optimismul specifice tineretei : „Tu speri, visezi si mergi inainte…Privind apusuri si rememorand rasarituri”.
Splendid ! Felicitari ! Un fost profesor de matematici, acuma batran pensionar.
Mulțumesc din suflet, pentru minunatele cuvinte! Ați reușit într-un oarecare mod, să mă motivați să merg înainte prin tainele atât de profunde ale scrisului. Mulțumesc mult!
Pătrunzătoare si pline de realism aceste frumoase cuvinte, ce scot la iveala talentul unei tinere cu viitor de aur in taina slovelor! Puritatea florii de cires, aroma fructului, dulceata versurilor, ce vin din străfundul tinereții, speranța zilelor care vor urma, zile incarcate cu amintiri triste, trecute prin filtrul gandirii mature al unei tinere, provoaca emotie la lectura. Admiratie pentru poezie si autoare! Succes si cat mai multe ,,flori de cires”, ne plac si le asteptam, exprimând rozul sperantei tinerești, învăluit în talent si care transmite pofta de viata, o viata noua, fara urgii, doar plină cu aroma blândă, sensibilă a florii suave, ce azi maine va reapare și la noi, îmbogățind ramul scăldat în verdele crud al unei noi primaveri!
,, Unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu își schimbă niciodată frumusețea, ci doar şi-o mută de pe chip în suflet!”
Vă mulțumesc din suflet pentru cuvintele minunate, și pentru faptul că sunteți o sursă de inspirație pentru noi, tinerii. O primăvară binecuvântată plină de flori de cireș!