Nemilos, astrul zilei pîrjolea deșertul secat de vlagă. Arșița atotstăpînitoare făcea focul iadului să pălească, stînjenit.
Se tîrau neputincioși spre nicăieri, în acel deșert afurisit, aduși laolaltă de soarta potrivnică.
„De ce umbli cu salamul după tine?”, fu întrebat unul dintre ei.
„Ei, bine, cînd voi muri, ceea ce se va întîmpla, cu siguranță, în foarte scurt timp, nu vreau să trec dincolo cu stomacul gol”, răspunse italianul.
„Dar tu, de ce cari Biblia după tine?”, fu întrebat al doilea.
„Atunci cînd îl voi întîlni pe Iahve, vreau să mă găsească citind cuvîntul Său”, răspunse evreul, cufundîndu-se în lectură.
„Dar tu, de ce cari ușa aia de automobil în spate?”, îl întrebară mirați pe al treilea.
„E atît de înăbușitor în deșertul ăsta afurisit încît, atunci cînd nu voi mai suporta căldura, voi coborî geamul!…”, răspunse polonezul.
Totul e atît de logic în acest răspuns încît nu pot să nu mă gîndesc la polonezul care a răspuns la telefon, probabil „din plictiseală”, dînd informații unui hacker rus vorbitor de franceză aproximativă, pretinzînd că e… Macron! Nu sîntem singurii „la ordin”. Dar cînd știi că ai cea mai dotată armată din Europa, îți permiți!…
Iar asta s-a întîmplat DE DOUĂ ORI !!!
Nepotul lui Ivan Denisovici declară, sub protecția anonimatului (!): „Am făcut totul din plictis. Îmi place să „hekăresc” puțin!”
Aflînd povestea, Vladimir Vladimirovici instituie ordinul „Hackerul lui Putin”, în chip de cavaler ucigînd balaurul marin, devorator de conducte de gaz alimentînd un Occident aflat în agonie energetică și declară amuzat: „Hackerii noștri sînt mai buni decît ai lor. Chiar morți de beți. Că vodka rusului e curată ca Lacrima Christi”.
„Înțelepciunea” asta a polonezilor îmi dă speranțe… că sfîrșitul e aproape!
Nicolae Rădoi
Foto: I. Mariș
Adaugă comentariu