Dacă până ieri nu puteam să ne oprim din fuga continuă pentru a observa ce se află cu adevărat în jurul nostru (oameni, animale, natură etc.) și continuam să ne plângem de programul zilnic mult prea încărcat fără a încerca măcar să schimbăm ceva, azi totul e diferit.
Oare chiar ne trebuia un asemenea șoc pentru a ne trezi la realitate? Pentru a vedea ce viață „perfectă” duceam înainte și pentru a învăța să apreciem lucrurile mărunte. Totuși, chiar dacă azi avem timpul necesar pentru a medita la tot ce se întâmplă, ne sperie gândul zilei de mâine.
Mâine, ziua în care acest calvar se va sfârși, ziua în care totul se va schimba. Oare vom începe să trăim în alt mod?… vom zâmbi mai mult și ne vom bucura de ceea ce contează cu adevărat? Sau ne vom continua viața din punctul în care am lăsat-o, considerând momentele prezentului un coșmar demn de lăsat în ceea ce urmează a fi trecutul? Înainte aveam tendința să punem toate lucrurile care nu decurgeau conform așteptărilor noastre pe seama timpului limitat sau a activităților zilnice stresante dar, situația actuală ne dovedește în fiecare clipă că timpul era folosit drept scuză, adevăratul dușman fiind faptul că voința noastră nu este destul de puternică.
Ne sperie diferitul, un termen care poate însemna în egală măsură binele sau răul. Nu ne dăm seama că mare parte din ce trăim acum este consecința supremă a tuturor acțiunilor noastre și am da orice să dăm timpul înapoi, să ne bucurăm de tot ceea ce ni se părea normal odată. Din cauza faptului că tehnologia a evoluat atât de repede, am avut impresia că nu mai poate interveni nimic care să nu poată fi controlat de către om dar, surpriza a fost foarte mare, căci dușmanul cel mai mare al omului este chiar el însuși. Să ne imaginăm faptul că noi trăim acum o lecție de istorie din viitor, perioada de care o să le povestim nepoților și strănepoților așa cum bunicii ne-au povestit despre încercările la care i-a supus viața dar, fie ele războaie, boli, cutremure, incendii sau orice alte catastrofe, au reușit să treacă peste și să înfrunte „diferitul” care a devenit mai apoi „normalul” nostru.
Sperăm la un viitor luminos, în ciuda tuturor problemelor care se vor ivi pe parcurs, fiecare obstacol transformându-l într-o lecție care odată pierdută în negurile trecutului ne face mai puternici.
Diana Nadir ȘTEFĂNESCU
clasa a IX-a, Colegiul de Muzică „Sigismund Toduța”, Cluj-Napoca
f
Felicitari tinerei eleve pentru gradul de maturitate cu care abordeaza probleme de viata, in esenta lor, intr-o situatie atat de dificila. Aseaza cum nu se poate mai bine peste realitatile vietii, traite in spatiul real, tridimensional, entitatea filozofica de timp, conventional introdusa, care a fost inzestrata tot tridimensional, cu timpii prezent, trecut si viitor. De la primul suflu de viata reala, pana la ultimul, lungimea de viata a fiecaruia e inregistrata in ani, luni…, unitati de masura ale timpului, asezat peste viata prin cele trei dimensiuni. Timpul, ca masura a vietii, este specific fiecaruia, el incepand sa masoare viata in momente diferite si sa o paraseasca la fel. De aceea, la unii viata este evidentiata la timpul trecut, la altii
acest „cronometru” inca nu a inceput, iar penru unii este in derulare, intre trecut si viitor, pe o anumita treapta a prezentului. Prezentul este ca o portita intre trecut si viitor, care se scurge prin proiectele facute spre trecut, prin aceasta portita, dupa ce continutul acestora a fost consumat in realitatile prezentului. Spatiul insa este un loc deschis pentru oricine, cat vrea, cat poate, cat tine, pe oriunde.
Eleva Nadir, precizeaza bine greutatile si pericolul pentru viata in prezent si face incursiuni in trecut si viitor, in prospectari si intrebari, asteptari. Bineinteles, aceste deplasari sunt imaginative, pentru ca o unitate de viata nu poate fi in mai multe locuri, in acelas timp. Viata este prizoniera prezentului, si prospecteaza imaginativ trecutul, cu multumire sau repros, facand corectiile necesare penru proiecte de viitor, cumulate cu necesitatile prezentului, in asteptare.
Priveste critic secventele de viata consumate in prezentul acesteia, acuma in evidenta trecutului, obeservand ca atatea amanunte frumoase de viata au fost tratate ca prezente banale si ce bine ar fi acuma sa poata efectua acele plimbari prin parc, prin piata de flori, la opera, sa mearga la cursuri si altele. Se intreaba daca aceste vor putea fi aduse in trairea prezenta, din proiecte ale viitorului, daca se vor realiza; le-ar trai cu totul altfel. Pentru ca proiectele, asteptarile din viitor, facute de tine sau da altii, altele orientate astfel prin hazard, dorite sau nedorite, bune sau rele, nu ajung toate la poarta prezentului, in laboratorul propriu de consum, ca apoi, consumate, sa treaca in evidenta trecutului, mereu in crestere.
Isi mai aminteste cum bunicii au infruntat multe greutati, catastrofe, epidemii, la randul lor si au rezistat, le-au trecut cu bine si proiectele de viitor au ajuns trairi de viata prezenta. Manifesta astfel si mult optimism, multe nadejdi de viitor, in perspectiva, infruntand viata cu mult curaj. Felicitari si Doamne ajuta!