Simpozionul Iuliu Maniu și Maramureșul (vezi, AICI) organizat de către Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Asociația de Turism, Consultanță și Implementarea Proiectelor Europene, Inspectoratul Școlar Județean Maramureș și Gazeta de Maramureș și realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Maramureș, s-a încheiat cu o prezentare de carte făcută de Acad. Emil Burzo, președinte de onoare al Academiei Române filiala Cluj. Domnia sa ne-a adus în discuție două lucrări apărute în colecția Istorie Contemporană, coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș la Editura Școala Ardeleană Cluj. Astăzi, am să mă opresc la cea mai recentă, cea a istoricului Marin Pop, Iuliu Maniu, Sfinxul de la Bădăcin, proiect editorial dedicat marelui om politic la 150 de ani de la naștere și 70 de ani de la trecerea în eternitate. Acest proiect continuă într-un fel firesc, după cum mărturisește autorul în Introducere, volumul dedicat personalităților sălăjene din generația Marii Uniri, apărut la Editura Argonaut și Editura Mega în anul 2018.
Marin Pop, șeful secției Muzeografie-muzee locale din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, originar din Bobota (cu adânci semnificații în familia Maniu), și-a susținut teza de doctorat „Viața politică în România interbelică (1919 – 1938). Activitatea Partidului Național și Național-Țărănesc din Ardeal și Banat” în anul 2010. A publicat, până în prezent, 26 de volume (autor, coautor, coordonator, ediții îngrijite, editor), 78 de studii și articole științifice în revistele de specialitate și peste 200 de articole în revistele de cultură.
Volumul Iuliu Maniu, Sfinxul de la Bădăcin a apărut sub egida Academiei Române, Institutul de Istorie „George Barițiu” Cluj-Napoca, Fundația Transilvania Leaders, Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj și Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin, avându-l ca editor pe Vasile George Dâncu și redactor pe Daniel Adrian Olaru. În Cuvânt-înainte, Profesorul Vasile Pușcaș ne avertizează că ceea ce ne propune autorul nu este nici o biografie clasică și nici un studiu monografic, ci un portret alcătuit din liniile sugerate de dezbaterile publice în ultimele decenii. Și i-a reușit. Cele 32 de articole publicate în perioada 2003 – 2022 în Caiete Silvane, Revista Silvania, Marisia, Acta Musei Porolissensis, însoțite de 15 pagini de bibliografie, izvoare arhivistice (cele mai multe inedite din Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității: fondurile Documentar, Informativ și Penal, documente edite, volume, periodice, reviste, memorii, istorie orală, discursurile istorice de la finalul lucrării, 17 declarații date de Iuliu Maniu pe durata anchetei 14 iulie – 26 septembrie 1947 (dacă cele din 14 iulie sunt din sanatoriu, din 18 iulie începând sunt din subsolul Ministerului de Interne), indice de nume și frumosul „Album foto Iuliu Maniu”, cu cele 29 de fotografii ale sale, toate acestea contribuie la un proiect editorial de excepție.
Reconstituirile istoriografice propuse de autor sunt organizate tematic, cronologic și debutează, cum altfel, cu familia Maniu – părinții: Ioan și Clara Maniu, frații: Cassiu și Cornelia (la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 au participat patru membri ai familiei Maniu) -, copilăria și formarea profesională, cu studii la Blaj, Zalău, Budapesta și Viena, continuă cu debutul carierei de avocat și dascăl (24 ianuarie 1899 Mitropolitul Victor Mihaly îl numea profesor extraordinariu pentru catedra de Drept Civil la Seminarul teologic Blaj); activitatea militară și politică a lui Iuliu Maniu în timpul Primului Război Mondial se încheie cu un articol magistral publicat de Octavian Goga în ziarele din București în anul 1915, după ruperea tratativelor cu contele Tisza, intitulat „Pleacă și Maniu”. Cea mai mare parte a lucrării acoperă tematici privind evoluția lui Iuliu Maniu în spațiul public din perioada interbelică: problema dizolvării Consiliului Dirigent, Serbările Marii Uniri – 20 mai 1929, sfințirea bisericii Bobota etc. și principalele secvențe ale vieții politice interbelice: de ce a refuzat Partidul Național Român să participe la Încoronarea Familiei Regale (15 octombrie 1922), candidat pe listele P.N.Ț. Sălaj, gruparea „acționistă” din cadrul Tineretului Național-Țărănesc, activitatea gărzilor „Iuliu Maniu”, Sovata drept „patria demnității naționale” sau Iuliu Maniu versus Alexandru Vaida Voevod (însoțit de 7 Documente, ultimul fiind manifestul A bătut ceasul!, publicat de Zaharia Boilă sub pseudonimul George Ohăbeanu în ziarul România Nouă) și încercările lui Iuliu Maniu de a salva democrația interbelică. Nu puteau lipsi temele: Serbările „Restaurației”, problema minorităților, relațiile cu legionarii, cu D.N. Cocea și Mihail Ralea, recuperarea provinciile pierdute în vara anului 1940, „Capcana Tămădău” (din dosarul de Urmărire Informativă a lui Corneliu Coposu), arestarea lui Maniu, încercările de comemorare și reabilitare a memoriei lui Iuliu Maniu. Volumul se încheie cu reconstituirile istorice realizate de Corneliu Coposu: despre oratorul lui Iuliu Maniu (prelegere Bădăcin 2016), o zi din viața lui Corneliu Coposu și arhiva lui Iuliu Maniu.
Vă las pe Domniile Voastre să descoperiți cum Corneliu Coposu a demontat, cu argumente solide, afirmațiile lui Vlad Georgescu, într-o scrisoare trimisă în exil lui Ion Rațiu (15 noiembrie 1985) despre cele trei presupuse greșeli politice ale mentorului său: „Restaurația” lui Carol al II-lea, pactul de neagresiune electorală cu legionarii din 1937 și refuzul de a prezida guvernul rezultat în urma loviturii de Palat de la 23 august 1944.
În încheiere, vă recomand să descoperiți figura luminoasă a lui Iuliu Maniu în paginile acestei cărți. A rămas consecvent jurământului făcut în anul 1892, când s-a aflat pentru prima dată în România, la Roman, unde ascultă Imnul Regal: „Jur pe Dumnezeu, pe conștiință și pe onoare că îmi voi jertfi viața pentru triumfarea cauzei românești, luând parte la revoluția pe care o pregătim”, jurământ valabil și după aproape cinci decenii, când în beciurile Ministerului de Interne, în 16 septembrie 1947, declara: „Am fost totdeauna aderentul politicei naționaliste și al ideilor naționaliste pe care însă le-am îmbinat totdeauna cu cele două mari principii legate de sufletul meu și pentru care am luptat: Democrație și Dreptate Socială”.
prof. Marius Voinaghi
Felicitari tuturor !
Legat de pactul de neagresiuune electorala al lui Iuliu Maniu cu Miscarea Legionara din 1937, acesta cuprindea de fapt mai multe partide care doreau alegeri corecte , pentru a impiedica falsificarea lor de catre guvernul marioneta al regelui Carol al doilea , si acest lucru a fost un real succes.
Atat Iuliu Maniu cat si Corneliu Zelea Codreanu au precizat insa imediat ( in conferinte de presa separate) ca intre cele doua partide exista deosebiri majore, indeosebi in politica externa. Deosebiri care insa nu il impiedicau pe Corneliu Zelea Codreanu sa isi exprime in repetate randuri respectul fata de integritatea morala si politica a lui Iuliu Maniu, o mare exceptie in ambianta politicii interbelice romanesti.
La acordul opoziției, inițiat de Iuliu Maniu, semnat în 26 octombrie 1937 și în zilele următoare, au aderat în ordine succesivă: liberalii georgiști (Gh. Brătianu), legionarii (C.Codreanu), agrarienii (C. Argetoianu), social-democrații (I. Fluieraș), evreii (Dr. W. Filderman). Mai rămân două presupuse greșeli politice.
Felicitările îi revin istoricului Marin Pop. A scris o bijuterie de carte.
O recenzie foarte bună și documentată.
Felicitări Marius Voinaghi pentru această sinteză utilă !