Actualitate Cultură Video

A plecat Johnny – Ioan J. Popescu – de tot! (05.02.1953 – 14.09.2017)

image_printPrinteaza

La pas sau sprijinit de bicicleta lui, scanând zi de zi orașul, Ioan Popescu, Johnny – așa îl știau toți – a părăsit Sighetul definitiv. S-a dus de tot în căutarea strămoșilor lui fabuloși de viță nobilă, cu rădăcini basarabene, românești și maghiare. Era prezent în toate colțurile Sighetului, căuta și “inventa” subiecte, “interoga” cu abilitate, galant când situația o cerea, trăia simplu printre prietenii lui și-și presăra existența cu mici tabieturi. Zeci de ani a fost în mijlocul evenimentelor din Sighet, pregătit în orice moment să ofere gratis sfaturi și mai ales dornic să se implice cu nelipsita-i vervă tinerească în orice proiect inovativ. Iubitor de artă, creator de artă – de migăloase tapiserii – povești, consumator pasionat al cotidianului sighetean alături de foarte mulți prieteni, Johnny știa să se bucure și de lucrurile simple care-i marcau existența. Era un căutător pasionat prin documente, registre, tipărituri uitate de timp, ce păstrau urmele antecesorilor noștri, extrăgea și organiza informațiile cu meticulozitatea arhivarului clasic.

A devenit un cunoscător avizat al istoriei evreilor sigheteni. A fost un jurnalist prolific și și-a trecut numele pe multe volume ce vizează în special destinul evreilor din zona noastră. La Editura “Valea Verde” i-am publicat câteva cărți ce vor fi mereu de referință pentru istoria unei populații cu un destin tragic: “Cartea sinagogilor”, “Gibborim. Evrei sigheteni în Primul Război Mondial”, “Evreii din Sighet, scurtă istorie – 1600 – 1940”. A tradus din engleză piesa Janka pe care, împreună cu Maia Morgenstern am oferit-o sighetenilor.

Avea pregătite pentru tipar volumele “Tipografiile din Sighet – 1806 – 2017” şi “Istoria farmaciilor din Sighet” și, în plus, noi, prietenii apropiați știam că Johnny lucra la un interesant roman.

Multe dintre proiectele lui, gândite pentru următorii ani, nu se vor mai finaliza: Johnny s-a dus de tot, a părăsit – din păcate! – definitiv Sighetul de care nu s-a despărțit niciodată. Din ziua de 14 septembrie 2017, Ioan J. Popescu (născut la Baia Mare la data de 05 februarie 1953) nu va mai scrie, nu va mai fi o voce la Radio Sighet (unde colabora chiar de la înființarea postului), iar numele lui va intra într-o istorie a presei sighetene, care-l va păstra printre amintiri, în arhive.

Articole semnate de Johnny Popescu au fost publicate și pe site-ul „Salut, Sighet!” al cărui colaborator era.

Romanul vieții lui s-a încheiat mult prea devreme, vor povesti despre el, de aici încolo, prietenii rămași.

Drum bun, Johnny!
Să-ți continui călătoria veșnică în pace!

Ion MARIȘ

Video: Brîndușa OANȚĂ

Sursă foto: Nicolae ANTON NISTOR

oferta-wise

8 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • „Romanul vieții lui s-a încheiat mult prea devreme, vor povesti despre el, de aici încolo, prietenii rămași”.

    Drum bun, Johnny!
    Să-ți continui călătoria veșnică în pace!

  • „Să mai schimbăm o vorbă despre vreme şi vremuri” – era formula de introducere la emisiunea de muzică populară pe care Johnny o prezenta la postul local de radio. Acum discută cu prietenii plecați, ca şi el, în alte dimensiuni.

    Rămas bun, Johnny! Dumnezeu să-ți odihnească sufletul.

  • Condoleante familiei îndoliate.
    Din pacate doi oameni extraordinari (Caius Lugojan & Ioan J. Popescu ) au plecat prea devreme…la scurta vreme unul de celălalt… In urma lor rămân două locuri goale care , din pacate nu vor putea fi ocupate poate niciodată de altcineva… Doi oameni educați, manierați, dedicați si mai ales dublati de o nemărginită onestitate si bunătate…
    Rămas bun …oameni buni !

  • De ieri de când am aflat vestea teribilă parcă am tot încercat să mă conving că e o greşeală, o eroare tristă şi că omul frumos care era Johnny încă ne bucură şi ne îmbogățeşte cu delicatețea sufletului!mi-l amintesc atât de viu, de energic..mereu gata să dea o mână de ajutor, fie că împărtăşea din vastele cunoştințe de istorie şi mai ales frumoase informații despre oraş cât şi idei surprinzătoare din domeniul culinar, crafting, inițiative pentru diferite proiecte şi lista încă e lungă.
    Clar un om care „ardea” mereu şi care era combustibil pentru toți cei pe care îi întâlnea!
    Îți mulțumesc Johnny pentru ajutorul acordat în multele ocazii la diferitele programe pe care le-am organizat, pentru apropierea de familia noastră dar mai ales pentru că ai fost mereu un simbol pentru cei care iubim acest oraş!

  • Un om!
    Simplu,un om!Asa a fost,acum îi amintire!Ne cunosteam de-o viata,am fost oarecum vecini,in copilarie,locuiam la o aruncatura de bat,unul de altul.Era un copil cuminte,retras,siguratic,nu se juca cu ceilanti copii,mai mult singur acasa,nu se facea simtit pe langa noi care eram,galagiosi!Ne salutam copilareste,ne privea dar nu indraznea sa „bata”mingea sau sa se joace de-a hotii si vardistii,nu-l stiu ca odata sa se fi certat cu cineva!Am crescut impreuna si totodata,despartiti,el cu ale lui,noi cu jocurile noastre,am fost la aceeasi scoala,eu am fost un pic mai mare,il stiu si de-acolo,silitor,”scolar cuminte”!Au trecut anii,fiecare cu viata lui,ne mai intalneam,vorbeam despre”vreme si vremuri”,povesteam fugitiv doua,trei cuvinte,uneori ,povesteam despre trecut si prezent.Intotdeauna avea pareri sanatoase,vedea cu alti ochi realitatea,cunostea multe si te contrazicea argumentat cand vedea ca nu avem dreptate.Cunostea bine orasul si familile vechi,cunostea trecutul si parca traia in el,vorbea frumos despre el,nu se plangea niciodata de nimic,chiar si atunci cand ne-am intalnit,anul trecut la spital,fiind amandoi internati la aceeasi sectie.Mai tarziu mi-a povestit cum a fost si la spital in Baia Mare,urma sa merg si eu!Avea o parere buna despre cardiologii sigheteni,avea incredere in viata,avea o gandire vizionara,ura,nedreptatea!Dimineata,am aflat vestea ca ne-a parasit,fara „galagie”,in liniste,modest,singuratic,asa cum a fost o viata-ntreaga!
    Acum il regretam,acum toti ne aducem aminte de el,eu sunt un norocos,am cateva carti scrise de el,carti muncite,nu scrise de altii,carti care scot in evidenta,adevaruri,carti scrise dupa o munca titanica de documentare,carti „adevarate”,carti care ne amintesc de trecut si acum ne vor amintii de el,de Ioanico,cum îi spuneam in copilarie,a fost un”OM” si-acum îi dus…calatorie linistita,ne vom aduce frumos,aminte de tine,ai facut ceva pentru orasul nostru,nu ai trait degeaba,ti-a fost greu uneori,te-ai luptat cu tine,insusi,uneori ai iesit invingator,alteori nu,acum,esti doar amintire,o amintire frumoasa!Drum linistit,asa cum ai fost si tu,odihna vesnica!

  • Vestea încetării din viață a lui Johnny Popescu s-a răspândit repede printre șahiștii-copii. Unii au aflat în gară la București, la reîntoarcerea de la Campionatul European desfășurat la Mamaia. Cu mare regret un copil mi-a zis: ”Johnny nu ne mai așteaptă! Acum va trebui să scriem noi despre el.” Da! o și facem. Johnny Popescu a fost o carte deschisă, pentru și despre copiii-șahiști din Sighetu-Marmației. Îi cunoștea pe toți – poate nu personal – dar după rezultatele obținute, titlurile, medaliile și cupele cucerite, cu siguranță da. La revenirea din turnee îl solicitam cu apelativul: ”Maestre cronicar, hai, că avem treabă!” Venea imediat și ”la o cafea” avea mare plăcere să asculte, apoi să scrie sau să difuzeze la radio rezultatele copiilor obținute în sportul minții. Pe mine mă gratula, afirmând că fac parte din personajele lui Fănuș Neagu din romanul ”Frumoșii nebuni ai marelor orașe”, și continua malițios ”cu cât orașul este mai mic și Sighetul e oraș mic, cu atât nebunul e mai mare”.
    Nu știu dacă cunoștea jocul de șah, dar știa să citească toate site-urile Federației Române de Șah și Federației Internaționale de Șah (FIDE). Din meticulozitatea-i arhicunoscută știa ce înseamnă rating-ul ELO sau CIV, cum se întocmesc clasamentele după Buchholz sau Sonneborg și multe alte date.
    Johnny Popescu lasă un mare gol în urma sa, iar copiii șahiști despre care a scris atât de frumos nu vor uita niciodată pe ”cronicarul șahului”.
    Pentru ca sunt convins că și îngerii joacă șah în ceruri, cred că Johnny Popescu își va continua cronicile.
    Dumnezeu să-l odihnească!

  • Johnny, cand sunt cu tine, sunt la Sighet. Tu deschizi si tu oferi minunatia si magia din mica noastra urbe. Numele tau magic si mandru in toate limbile ne.a facut sa radem, sa zambim sa plangem de emotie fara chagran, in diferite ocazii.
    Bravo tie!
    Cu eternitate, toata tandretea noastra.
    IleAna Vassiliev

oferta-wise