Actualitate

La mulți ani, doamnă prof. Aurelia Vișovan!

prof. Aurelia Vișovan
image_printPrinteaza

Luni,  23 iulie, doamna profesoară Aurelia Vișovan, colaboratoare constantă a siteului nostru “Salut, Sighet!”, împlinește frumoasa vârstă de 85 de ani.

La mulți ani, doamna profesoară!

*

La nunta de argint a fiului Marius (2014)

Aurelia Vișovan s-a născut la 23 iulie 1933 la Sighetu Marmației, fiică a învățătorilor  Ioan Chindriș (originar din Ieud) și Ana, n. Iusco (originară din Dragomirești ), români greco-catolici. A avut 3 frați mai mici -Valentin, Alexandru și Mircea.

Până în 1938 a copilărit la Dragomirești unde lucrau părinții ca învățători, tatăl fiind și directorul școlii în două mandate – a condus demersurile de construire a noii școli.

Un amănunt foarte emoționant pe care și-l amintește cu drag: la vârsta de aproximativ  3 ani recită o poezie în prezența episcopului  dr. Alexandru Rusu, unul dintre viitorii martiri ai Bisericii Greco- Catolice, aflat în vizită  pastorală  la Dragomirești.

În 1938 familia se mută la Sighet unde va locui până la cedarea Ardealului de nord, în 1940. Casa unde locuiau fiind în zona Cămara (pe malul Tisei), asistă cu ochi de copil, în martie 1939, la retragerea autorităților cehoslovace din Ucraina Subcarpatică.

După Diktatul de la Viena (30 august 1940), familia ia drumul refugiului; tatăl, acuzat de spionaj pentru România se ascunde o săptămâna în pădure apoi își urmează în secret familia; la Salonta vor trece cu mari emoții granița în România.

După câteva zile la Arad părinții primesc posturi și locuință în comuna  Socodor (40 km de Arad) unde familia va locui până în 1944; tatăl va face frontul de Răsărit până în Caucaz.

În perioada 1943-1944 urmează primul an de liceu greco-catolic la Beiuș, în internatul călugărițelor asumpționiste.

În septembrie 1944 – în fața ofensivei germano- maghiare, familia se refugiază la Vulcan, pe Valea Jiului, unde se retrăsese unitatea de care aparținea tatăl ei. Aurelia Vișovan va continua un an liceul la Petroșani.

În anul 1945 familia se întoarce la Sighet, unde Aurelia va termina liceul în 1951.

În anul 1948, tatăl Ioan Chindriș este judecat și condamnat la 6 luni de închisoare, pe care  le va executa la Timișoara,  în urma unui proces înscenat pentru “refuz de serviciu”. După eliberare nu i se va mai permite să lucreze în învățământ; va lucra o vreme la șantierul Salva -Vișeu, perioadă în care sănătatea i se va înrăutăți. Va muri în 1958 la 50 de ani neîmpliniți

În 1953 Auelia Vișovan devine profesoară de matematică și fizică, (absolvind la Cluj Institutul de doi ani), predând la catedră până în 1990 (facultatea de 5 ani o va termina la fără frecvență în 1958). Cea mai mare  parte a activității o va desfășura la Liceul “Dragoș Vodă” din Sighet unde va îndruma peste 1.000 de elevi.

Fiind reclamată că frecventează biserica romano -catolică în anul 1955 este mutată disciplinar la țară, la 30 km de Sighet; protestând că are frați mai mici în întreținere i se găsește un post la o școală mai mică din Sighet; i se va permite revenirea la “Dragoș Vodă” doar după câțiva ani.

A participat activ, de-a lungul anilor, la numeroase activități culturale sighetene, în special spectacole de teatru.

În anul 1966 se căsătorește cu fostul deținut politic Aurel Vișovan, deși fusese avertizată din toate părțile că își compromite cariera; în 1967 se naște Marius și în 1968 Flaviu, cei doi copii  ai lor  (cel mic moare în 1973 după multă suferință).

Obține gradul didactic I în anul 1976.

După 1980 când soțul se pensionează de boală în urma agravării sănătății, devine aproape unică întreținătoare  a familiei (pensia soțului fiind infimă, având foarte puțini ani lucrați după cei 16 ani de închisoare).

Fiul Marius și nora Magdalena (căsătoriți în 1989) termină în anul 1990 Facultatea de Matematică din Cluj și primesc repartiții la marginea Sighetului.

Aurelia Vișovan se pensionează exact în ziua în care devine bunică (30 iunie 1990). Cei 6 nepoți (în ordine cronologică) sunt: Aurelia, Cristina, Iuliu, Mihai, Liviu, Aurel.

În anul 1991 moare mama Aureliei Vișovan, înv. Ana Chindriș, membră a ordinului terțiar franciscan.

La 22 mai 1994 fiul Marius este hirotonit preot greco-catolic prin punerea mâinilor episcopului Lucian Mureșan (actualul cardinal) și a episcopului mărturisitor Ioan Ploscaru.

La 7 august 2002, trece la cele veșnice Aurel Vișovan, liderul rezistenței anticomuniste din Maramureș.

Din anul 2002 până în prezent, profesoara Aurelia Vișovan trăiește la Sighet înconjurată de dragostea familiei și de respectul foștilor elevi la ale căror reuniuni participă cu bucurie de câte ori are posibilitatea.

 

La mulți ani, Doamnă Profesoară!

Salut, Sighet!

oferta-wise

10 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Multa sanatate, numai bucurii alaturi de intreaga familie !
    Barabas Vasile si familia

  • Respect!
    Sunt un fost elev al doamnei profesoare la Lic.Dragos Voda,in perioada 1966-70.Si astazi am in memorie,vocea blanda a distinsei profesoare!Imi amintesc cu drag de dansa,i-a fost profesoara si fratelui meu pana a plecat la lic.militar.Ne-a educat pe amandoi,am iubit-o ca profesoara, ca a stiut cum sa se comporte cu noi,desi in sufletul dansei,numai dansa stia ce sufera in acea perioada neagra din cauza ororilor comunisto-securiste pe care le indura familia dumneaiei!Este dintre putinele cadre didactice pe care le-am avut si care inca supravietuieste!Ii doresc viata lunga,sanatate si multa fericire!Bucuriile si implinirile sa o insoteasca,sa simta bucuria dragostei de familie,sa aiba parte de binecuvantarea lui Dumnezeu care sa-i daruiasca zile cat mai multe!Va stimez si va respect si sper ca in 2020 cand vom aniversa 50 de ani de la absolvirea liceului,ne vom revedea sanatosi si cu pofta de viata!Din inima va doresc,traditionalul:La Multi Ani!

  • Barcan Gheorghe
    Acum, la implinirea frumoasei varste de 85 de ani, urez d-nei prof. A Visovan, „La multi ani cu sanatate” si numai impliniri si bucurii, impreuna cu cei dragi. Am fost colegi de clasa, dar in data de 01. o4. 1951 eu am fost obligat sa parasesc liceul, indurand multe necazuri si reusind sa-l sa-l continui doar dupa 5 ani, in alte conditii. Familia Chindris, careia colega mea ii apartinea atunci, era de referinta in Sighet, pentru suferintele indurate in refugiu, apoi pentru cele de dupa 1945, sub ideologia comunista, cand persecutiile impotriva credintei si a sentimentului national se faceau cu multa cruzime, cu inflenta si sprijin sovietic. Se faceau dislocari domiciliare, de serviciu, arestari, unele ducand chiar la suprimari de vieti umane. Toate acestea nu le-a schimbat rezistenta si comportamentul de demnitate umana, in credinta si sentimente patriotice, cu toate necazurile si greutatile indurate, eleva, pe atunci Chindris Aurelia, fiind si ea solidara cu suferintele familiare. Se manifesta in scoala un sentiment spiritual tacit si nu numai, impotriva ideologiei atee, propagata cu multa insistenta de organizatia UTC-ista. Opozitia se facea si sub influenta mai multor cadre didactice, cum a fost d-ra prof. Berinde, d-na prof. Chindris ( nu stiu daca apartinea si dansa acestei familii), parintele Godgea, licentiat de Roma, prof.A. Visovan si absolventii de Teologie Gr. Catolica, care au fost impiedicati sa-si urmeze chemarea si au fost incadrati ca profesori la liceu, fiind o evidenta lipsa de cadre. Noi, elevii, ne intalneam deseori la Biserica Romano- Catolica din apropierea liceului, fiind nelipsita si eleva Chindris Aurelia. Fie si pentru aceasta multa suferinta indurata, cu o exemplara demnitate spirituala, Dumnezeu sa o ajute, sa-i faca parte numai de bucurii si sa-i dea viata lunga.
    Cu multa caldura si numai urari de bine, de la un fost coleg, de scurta durata.

oferta-wise