Pe data de 7 iulie 2022, la „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței” din Sighet a avut loc performance-ul „Și atunci oamenii devin păsări”. A fost cel mai înspăimântător și emoționant spectacol urmărit de noi. Dacă la început tremuram de frică din cauza urletelor actorilor (gardienilor și a deținuților) la sfârșit am rămas profund emoționați de „poveștile” care ne-au fost prezentate. Chiar dacă nu prea ne pricepem și nu știm prea multe despre arta teatrală în sine, ne-a plăcut felul în care actorii au intrat în pielea personajelor și ne-au „înfricoșat” pe noi, spectatorii.
Spectacolul a avut în prim plan povestea Mariei, femeia care trebuia să fie executată dar pentru că era însărcinată a mai rămas în viață încă 9 luni deoarece „nu putem omorî o ființă nevinovată” (vorbele gardienilor). Dar, din nefericire, la final, această femeie a fost executată iar prietena ei și colega ei de celulă, Magdalena i-a fost alături până la sfârșit. Un lucru înspăimântător a fost că după ce Maria a fost omorâtă, gardienii au sărbătorit și au început să danseze atât cu noi, spectatori „vinovați”, cât și cu deținuții.
În plan secundar, au fost mai multe „povești” dar atenția ne-a fost atrasă de povestea a trei deținute, dintre care una dintre ele era deținută politic și primea mâncare cu droguri ca să fie ușor de manipulat și să semneze declarații false. Povestea altor trei deținuți care erau credincioși (celula preoților) și care se rugau și participau la „cina cea de taină”, cuminecătura, pe ascuns, a fost de asemenea impresionantă. Povestea lui „Păsăre”, un om numit „analfabet” și „prost” de către gardieni, aceștia umilindu-l de fiecare dată când îl aveau prin preajmă, a scos în evidență degradarea umană care se petrecea în închisorile politice.
Un lucru care ne-a marcat profund a fost faptul că s-a pus accent pe abuzul, în special, al deținutelor. Maria a fost violată „era întuneric… nu știu câți erau 6… sau poate 8… sau poate 12… dar m-au trântit pe o masă și după pe un covor ce mirosea urât…a benzină…” și nu știa cine era tatăl copilului care urma să se nască. Deținutele era târâte din celulele lor și bătute, „toaleta” lor era o găleată (hârdăul) iar igiena lor era inexistentă…
A fost un spectacol interactiv, nu doar pentru că ne-au fost prezentate „poveștile” unor deținuți din acele vremuri tulburi dar am fost și noi implicați în acest „joc”. Am fost „deținuți”/„tovarăși” în acest spectacol, eram conduși de către gardieni în diferite celule, am fost și martori ale diferitelor povești care ne-au fost prezentate de către actorii și studenții Facultății de Teatru de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” București.
Spectacolul s-a încheiat prin comemorarea victimelor închisorilor comuniste, fiecare participant a primit o lumânare pe care a aprins-o și a pus-o lângă zidul din curtea Memorialului sighetean care a „văzut” mult prea multe orori. Ne-am întors în muzeu, la punctul de plecare și, cu maximă sinceritate, i-am aplaudat pe actorii și pe regizorii care au pus în scenă „instalația performativă”.
Legătura dintre titlu și spectacol a fost evidentă, atunci când deținuții erau executați, sufletele lor deveneau libere ca niște păsări, evadând din închisoarea care a fost un calvar pentru ei.
Câteva capturi din spectacol:
„Nu vorbim! Nu gândim! Doar muncim!”
„Râsul, plânsul interzis! Creația, visarea interzise! Sinuciderea interzisă! Dacă te prind încercând să te sinucizi, îți dau o bătaie soră cu moartea…”
„Curcubeul e făcut din sufletul ființelor omorâte aici.”
Debora Grigor & Bianca Balazs
eleve, Colegiul Național „Dragoș – Vodă”
Sighetu Marmației
Foto: Ion Mariș
Detentia si criminalogia din Romania regimului trecut a fost mult mai masiva, mai densa si mai cumplita, fata de oricare din tarile puse sub control si supraveghere sovietica, de mai „marii lumii”. Printr-un „troc” intre Churchill si Stalin, dupa incheierea Tratalui de Pace, au decis sa fim dati „in folosinta” rusilor 90%, pentru a-i scoate dintre insulele si apele grecesti a rusilor. Le-a convenit, find mai aproape de un stat mai mare, cu nummeroase bogatii de „acaparat”.
Cu numai 800 de „ilegalisti comunisti” in 1944, in numai 2 ani au castigat alrgegerile din 1956 din Romania, siguranta furtului cu „urna” fiind asigurata de prezenta in tara a Armatei Rosii. In Acest fel a fost grabita si fortata „Inaintarea Romaniei spre „Socialism si comunism”, cu o indarjita opunere a populatiei, pentru apararea „ Credintei, Libertatilor si Fumoselor Datini si Obiceiuri Strabune”. Rezultatul a fost umplerea inchiorilor si cruzimile cumplite, cap de afis ramanand „Fenomenul Pitesti”, cu monstruozitatile neintalnite in lume.
La propunerea lui Stalin, criminalul Gh. Gh. Dej a demarat luctrarille „Canaluilui Dunarea-Marea Neagra”, in 1949 (Stalin „poftea” Delta Dunarii), care a inghitit in adancurile si malurile lui, ca si prin „Baltile dobrogene” si celelalte locatii de detentie, multe sute de mii de vieti umane.La inchisoare din Sighet, azi „Memorial”, fiind stinsa, in majoritate, elita spirituala si administrativa a tarii.
Cu sprinul Aliantei Civice (Ana Blandiana), in cadrul „Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei”, s-au organizat la ”Scoala de Vara” intalniri cu tineretul, studenti si elevi, unde s-au dezbatut efectele comunismului, cu consecintele lui de cumplita cruzime, suferinte umane si ucideri. O dezumanizare, supunere fortata fata de partid, cu incalcarea celor mai elementare drepturi umane. Au paticipat persoane de mare competenta, istorici, fosti detinuti politici, unde s-au facut si lansari de carti memorialitice.
S-au scris multime de carti memorialistice, care raman de mare valoare documentara, unele avand si valoroase calitati literare. Asa sunt „ Inchisoarea noastra cea de toate zilele”, in 5 volume, de Ion Ioanid, Radu Gyr, poetul inchisorilor, cu stalucitele sale poezii, care redau „indurarile” de dupa gratii, Andrei Ciurunga, poetul „Canalului”, care evidentiaza grozavia muncilor de exterminare si multi altii. Dar cartea nu se prea citeste, rostirile nu se urmaesc pe tot cuprinsul de catre multi si nu sunt atat de eficiente, nu sunt interactive, pentru a pruduce simtiri profunde de condamnare a acelor atrocitati inumane. Contrar afirmatiilor diversioniste: „sa lasam trecutul in pace si sa ne preocupe prezentul”, in timp ce dansul asternea mereu trecutul peste prezent, fiind „initiatorul” haosului in care ne aflam. Cunoasterea trecutului este o obligatie morala, de stat.
Sunt deosebit de eficiente acele domenii culturale interactive, in care spectatorul este prezent, traieste imaginativ acele cumplite si nedrepte persecutii, exterminari, cum ar fi arta cinematografica, teatrala si de ce nu, si refledtatea acestora in domeniul muzical. Am fost prezent la fimul ”Poarta Alba”, la Cluj-Napoca, cu sala plina, unde domnul si cunoscutul regizor Nicolae Margineanu a facut la urma o scurta prezentare. Cunoscandu-ma, a anuntat ca este prezent acolo unul care a trait aceste evenimente. Nepregatit, am expus cateva momente de tortura si schingiuri indurate de mine si s-au produs ropote de aplauze. Acuma ruleaza in tara filmul documentar al distinsului regizor, Nicolae Megineanu: „Canalul Mortii”, rezultat din interviul mai multor fosti detinuti politici, inca in viata, unde sunt si eu prezent in 5-6 secvente.
In performace-ul prezentat la Memorialul di Sighet, in data de 07.07.2022, prin spatiile si celule acestuia, de o echipa de studenti de la UNATC, „Univesitatea „I. L. Caragiale”- Bucuresti, in care studentii au imbracat „haina” gardienilor si a victimelor din trairile vremilor cu urletele si tipetele lor, primele ale tortionarilor, celelalte ale victimelor, in „chinuri si stingeri”, cei sacrificat ajungand „pasari”, zburand cu sufletele inaltate spre Cer. Au fost tortionari, victime si spectatori, un tot unic, parcurgand celulele teribilei inchisori. Sunt sigur că a fost un spectacol interactiv ce a impresionat si incarcat de emotii, pana la lacrimi prin realitatile lui. Doamna Victoria Bledea nici nu l-a putut suporta pana la sfarsit, iesind si parasind „scena”, dar cu respect pentru fiecare persoana ce a trait acele cumplite schingiuri. A impresionat mult si celula preotilor, care in taina au desfasurat Sfanta Liturghie, cu impartasanie. In final, adunati toti in salile de jos, au aprins o lumare langa zidul interior, drept omagiu pentru cele vazute si indurate de victime „Actori” ,de ambele nuante, au fost aplaudati cu o totala participare si multumire, pentru ceea ce au vazut si au trait impreuna cu spectatorii. Acestea sunt de efect si realizare firesca,
Felicitari studentilor, artistilor, regizorului si initiatorului acestui formidabil spectacol, precum si spectatorilor, care l-au intregit.