CMF Qatar
Chiar la începutul Campionatului Mondial, a apărut un filmuleț cu fotbaliștii italieni, în frunte cu legendarul Pirlo, undeva pe o plajă. Distracție maximă. Text: „No football, no worries”! * Parcurg rapid un titlu de articol: „Meciurile zilei la Mondialul din Qatar”. Citesc: „Meniul zilei…” – Fotbal pe pâine. * Acasă, în Japonia, fanii au sărbătorit victoria asupra „Echipei” inclusiv pe trecerile de pietoni. La verde înaintau și se bucurau entuziast, la roșu se retrăgeau și așteptau cuminți. Și iar și iar… Ziariștii i-au reprezentat pe învingători ca supereroi. * După victoria cu Spania, japonezii lasă tribunele și vestiarul LUNĂ-BEC. Ei știu ce-i umilința, nu vorbe… * Când am văzut selecționerul Japoniei, Hajime Moriyasu, după încheierea prelungirilor cu croații, plimbându-se imperturbabil, cu mâinile la spate, la marginea terenului, mi-am zis că Japonia este invulnerabilă. Apoi, am văzut croații, îndreptându-se rând pe rând spre punctul cu var de la 11 m, și mi-a fost clar: bărbații ăștia nu pot rata! …Același selecționer, după intrarea la cabine a ultimului Samurai albastru, mulțumea fanilor cu o plecăciune la 90 de grade fix…
Pierduți la supermarket
Un bătrân stă și stă pierdut, rezemat de un cărucior – de-atâta tristețe, îi cresc și încărunțesc, văzând cu ochii, sprâncenele. La ieșire, lângă cassă, o blonducă mângâie și mângâie sclipiciul de pe rochița noii ei păpuși, blondă și ea. Total pierdută. „Sofia, plecăăm!”
Acasă, la Sighet
* Respectele mele!, Toată cinstea!, Cele bune!, Lăudăm pe Iisus!, Domnul v-ajute!, Crăciun fericit! Sau: Tiszteleten!, Üdvözlettel!, Dicsérjük Jézust!, Isten segítsen!, Kellemes Karácsony!, Boldog Karácsony!… * Ce doriți?, Vă rog frumos…!, Imediat!, Mulțumim frumos!, Cu plăcere! Sau: Mit tetzik vedni? / …parancsolni? / …szeretne rendelni?, Kérem szépen…!, Azonnali! / Most is! / Rögtön!, Nagyon szépen köszönjük!, Szívesen! * „Hai să facem: un chef, un ceai, un jour, un djoc, egy házi-buli(t), o băută…!”
MM
„Oamenii astea le țân de mâncat” – îmi spune un prieten, dăruindu-mi două semeșe din livada lor, din sat. Se păstrează peste iarnă cu pământ și „picioci” la un loc. La fel se păstrau de mult și niște mere mari, roșii, tari, numite „țigane” – foarte hrănitoare -, care au dispărut, „numa’ nu-s”. * Nu pot de hireș că mi-s sighetean, și încă moroșan, văzând cum, la ceas de război, o seamă de concetățeni se întrec în generozitate – și-au declaratără de zeci și sute de ori ospeția față de refugiații ucrainieni. Trad’ția, deh!
Animalul cu-cu-ri-guu!…
În zori, la Radio Actualități, un ascultător din Buzău sună să răspundă la tema: „Aveți vecini gălăgioși?”. În fundal se aude un cocoș, cântând de mama focului. Crainica întreabă: „Cam câți decibeli o fi având?” Răspuns nedumerit: „La noi nu se aude nimic, doar animalele!” I se dă premiul de „Cel mai deșteptător”. Sau cocoșului…
Obscure
Comercianții stradali de la intrarea în piață oferă, mai nou, în loc de „Țigări, Țigări!” – ”Țig’, Țig’!”…Se făcu friguț. * Pescarii nu au venit azi la Iza. În locul lor, arinii de pe mal se apleacă a undițe. – Noiembrie. Care-i problema? N-aam înțeles!… * Mă deschid cu însuflețire spre anotimp. Mai nou, de fiecare dată întârzii. * Toamnă. Orice blues se cere ascultat integral, deși nu se mai termină… Propun o nouă unitate de măsură a timpului: de câte ori trebuie să se termine un blues până să se dizolve în un altul ș.a.m.d.
Marin Slujeru
…Lazăr Șăineanu ar întreba: da’ un guleai, nu?
Expresiile de sorginte slava urmează, ma documentez…
Fragmente agreabile, de ici de colo, intr-o larga cuprindere si expresivitate, in care trecutul in vorbe si fapte se detaseaza in prezent, fiecare cu independenta si frumusetile lor. Morosenii sunt mai intai, cu vorba lor frumoasa, mai de demult si mai de-aproape, amestecate, cu peisajele de la „Gradina Morii”, pescarii de pe malul Izei, varstnici de un fel si de altul, care impreuna dau orginalitate acestui tablou.