Actualitate Cultură

Natura vie și Natura moartă (Gheorghe Bărcan)

image_printPrinteaza

Un om matur, chiar în „formă” de viață, uneori nu are ce face, e într-un repaus relativ și, în aceste cazuri, își antrenează gândirea în cine știe ce activități necerute de viață, oarece „jocuri”, jucării,  sau  chiar se joacă precum copiii, ori cu ei împreună. De aici vine probabil vorba: „a dat în mintea copiilor”.

Sunt la o vârstă înaintată, de peste 91 de ani, cu posibilități de mișcare foarte reduse și multe alte activități le-am părăsit eu, ori m-au părăsit ele. Mi-am îndreptat atunci atenția spre unele activități statice, măcar memoria și sufletul neputandu-le opri. O astfel de „jucărie” este acum calculatorul, cu care mă descurc greu, în afara scrisului și chiar  cu acesta, doar: „cioc, cioc”,  cu un deget de la mâna stângă, pentru că, într-o cădere,  degetele de la mâna dreaptă s-au fracturat. Acestea acuma se refac foarte greu. Subiectul, Natura vie și Natura moartă, oarecum dificil de abordat, fiind mult cuprinzător, se potrivește  cu mine, ca și cu calculatorul, în separările dintre adevăr și  eroare, între sobrietate și naivitate.

Această „Sferă”, Pământul, gravitează, împreună cu celelalte planete, în  jurul Soarelui, de la care primește căldură și lumină, fără restricții și „facturi”. Este rece la suprafață, cu mici excepții termale, dar mai poartă ferbințeală în interior, la mari adâncimi, de unde, din când în când și din loc în loc, erup vulcanii, lăsând să se scurgă pe sol torente de lavă fiebinte, dând naștere  munților vulcanici, iar în atmosferă aruncă jeturi de „aburi” de  foc.

În condițiile  favorabile, Creatorul  a umplut  Pământul  cu mulțime de specii ale naturii  moarte, cum este nisipul, munții, apele mai mici,  sau  mai mari, mai adânci și mai întinse, pământul  cu amestecul lui de elemente, văzduhul ce-l înconjoară și câte or mai fi. Pe de altă parte, Creatorul a îmbogățit aceste spații și cu natura vie, cu mulțime de specii, prin văzduh și ape, pe suprafața pământului și chiar în interiorul lui, până la o anumită  adâncime. Din când în când și din loc în loc, sunt distruse  elemente din  această natura vie, de unele din natura moartă. Pe suprafața acesteia a fost „trimis”  și „omul”, cel mai de seamă reprezentant din natura vie și natura moartă, care se confruntă  cu marea mulțime ale bacteriilor, microbilor și virușilor,  ducând o luptă „pe viață și moarte” cu aceștia, împuținând populația umană, deși global pare în creștere. Se distrug și aceștia, dar le rămân speciile, care prin mutații se dezvoltă  și tot revin, această luptă fiind fără sfârșit. Mulțimea de vietăți, de diferite mărimi și forme, umplu aceste spații, ca și cele din natura moartă. Toate au fost date omului să le administreze, în folosul lui, ambele naturi,  ceea ce face  de multe ori fără discernământ, producând atâtea pagube, pericole.

Omul,  ființa umană, a fost înzestrat, în partea materială a lui, temporară, și cu sufletul, spiritul veșniciei. Aceștia au cartografiat totul, în văzduh, pe ape, pe pământ și în interiorul lui, cu trasee în diferite sisteme metrice. Au realizat apoi  linii de deplasări, în văzduh, pe pământ și prin apele mari și adânci, trasee pe care navighează nave și aeronave, diferite tipuri de vehicule, inițial pentru folosul omului, în prezent folosite și pentru distrugerea lui. A mers mai departe, mai sus, „printre planete”, în văzduh, la mari înălțimi, printre  aștri, cu stații inerplanetare, „locuite” de oameni pe lungi perioade de timp, cu o pregătire de durată, în acest scop. Astfel, pe ape, pe pământ și prin văzduh, a creat  o întreagă țesătură  de linii de deplasare, folosite în scopuri diferite.

S-au inventat tot felul de arme, simple, automate și de altele, elemente ale naturii  moarte, folosite nu doar pentru vânat și apărarea de sălbăticiuni, dar mai ales pentru suprimări de vieți umane, în războaie și în alte lupte. S-au descoperit substanțele radioactive, de mare eficiență în economia lumii, în prezent fiind o mare amenințare la existența ei.

E suficient să fie o „îmbuteliere” în  doua-trei „butelii”, care aruncate asupra unui Stat mare, de către Decizia unui dement,  să facă lumea mai săracă. Natura vie și  natura moartă pot fi distruse, chiar de aceasta, energia atomică, atat de periculoasă, fiind în mare răspândire. „Unii atacă, alții se apără”, în fapt dându-și mâna în această catastrofă a lumii. Linia roșie este trasată și viitorul va spune dacă lumea va trăi sau va muri, majoritar.

Îmi vine în minte ideologia comunistă, care prin Lenin și Stalin, după „filozofia” lui Marx și Engels, s-a introdus în Rusia și apoi ea s-a răspândit „microbian” în mare parte a Lumii, determinând atâtea tragedii umane. Unele personaje ale acestei ideologii au trecut în veșnicie, în jur de o sută de milioane de vieți fiecare, direct sau prin ordin. În prezent, tot de acolo vine și uriașul pericol nuclear, care poate provoca distrugerea lumii, cu puține „rămășițe” și acelea infestate. Dictatorul Putin vrea să devină lider mondial și să conducă,  ce va rămâne din lume, din buncărul atomic  siberian. Dar sunt materiale nucleare cu perioda de înjumătățire enorm de mare, care-l vor obliga să iasă afară și să se „topească” în aceeași baie nucleară, unde ar putea trimite o lume întreagă. Să sperăm că  aceasta se va bloca la timp, de către mulțimea doritorilor ca acestă lume, așa cum este ea, să mai trăiască. Nu știu, dar se pare că acest pământ rusesc este blestemat, rău prevestitor al vieții, pentru că de aici au pornit urgia roșie, care aproape a cuprins lumea si a „micșorat-o” și acuma se pregăește cea mai nimicitoare „armă”, după dorința și plăcerea unui țar, care parcă este venit de undeva, de  dincolo de lumea noastră.

              Gheorghe Bărcan
Minneapolis, Minnesota, SUA

Foto: Ion Mariș 

oferta-wise

Adaugă comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată.

oferta-wise