Actualitate Cultură

Negrul poate fi cea mai galbenă culoare (autor, Liana Bârsan)

foto: Pinterest
image_printPrinteaza
Liana Bârsan

Simt că trebuie să iau o pauză, dar nu mi-o acordă nimeni. Rămân frustrată în aceeași lume nedreaptă, unde banii conduc alături de manipulare, unde colțul unei străzi poate fi mai familiar decât casa în care locuiești, alături de străinii pe care îi numești părinți, unde negru poate fi cea mai galbenă culoare și zâmbetul fals poate transmite cea mai sinceră emoție. Aici ne educăm copiii; aici ne formăm ca oameni demni de pus la dosarul prăfuit din dulapul unei instituții de psihiatrie; aici murim bătrâni dar încă fragezi, pentru că nu am apucat să gustăm din roadele semănate cu răutate, pentru că nu am apucat să vedem negrul așa cum ar trebui… pentru că nu l-ați putut vedea galben.

Străzile sunt pline de oameni mârșavi, de oameni răi, diabolici. Simplul gest de a întinde un bănuț unei femei sărmane poate fi la fel de răutăcios precum cel care îi întinde mâna goală. De ce? Pentru că avem tendința de a gândi mizerabil: „ÎI DAU UN BĂNUȚ- SĂ TACĂ” pentru că nu o mai suporți sau „DU-TE ȘI LUCREAZĂ CĂ NU ȚI-S RUPTE MÂINILE”.

Deși în marea majoritate a timpului sunt de acord cu ultima frază, noi nu gândim în afara sferei în care plutim, că nici să înotăm nu știm. Judecăm tot timpul, asuprim, mințim, iar eu enumerându-le pe toate acestea nu sunt mai bună decât restul pentru că fac aceleași rahaturi, dar spre deosebire de voi, pentru că fac atac la persoana voastră, a oamenilor de rând că eu sunt Luceafărul, scriu despre aceste lucruri și poate peste câțiva ani, după ce o să mor o să-mi dau seama că sunt o scorpie… poate.

Descrierea gri a străzii nu are același farmec fără oameni. Ei stau pe bănci în timp ce mănâncă un covrig în grabă, stau lângă magazine și tastează, probează haine vorbind la telefon, merg la baie cu telefonul în mână ca mai apoi să-l așeze pe jos undeva în stânga dacă hârtia igienică se află în dreapta; mănâncă doar după ce postează un story #foodlover, dar e prima dată după câteva luni în care mănâncă ceva fancy, timp în care stăteau pe bancă și mâncau covrigi.

Traversez trecerea de pietoni cu nasul în telefon, pentru că toată lumea o face, nu de alta dar era umbră și puteam să zăresc finally niște mesaje cu toate că am luminozitatea la maxim. Între timp un bărbat e călcat de o mașină, șoferul- neatent din cauza telefonului. Accidentul nu a fost atât de grav, omul rupându-și doar mâna dreaptă, ceea ce a cauzat o traumă inimaginabilă schimbării mediului pentru telefonul său care trebuia să facă cunoștință cu stânga.

O bătrânică vinde flori într-un colț de stradă și îmi cumpăr un buchețel pentru că altfel nu-mi cumpără nimeni. Mint. Am primit odată niște floricele foarte drăguțe, luate de pe-un mormânt din cimitir. I-a fost atât de milă de săraca fetiță care stătea pe băncuță și plângea, așa că s-a ridicat, a îndepărtat pământul și i-a dăruit niște floricele. Ce bărbat extraordinar…

În fine, nu vreau să credeți că sunt o plângăcioasă, pentru că sunt, dar mă rog. Bătrânica s-a bucurat atât de mult de prezența mea și a fost singura care nu a fost super falsă, a fost chiar acceptabilă, o strategie de marketing reușită. Cu buchetul în rucsac mă îndreptam spre o lume mai bună, adică pe scurt, spre cimitir.

Acolo era liniște, acolo era exemplul ideal de caractere pestrițe îngropate, pentru că în viețile noastre au rămas exemple de urmat. Da, adevărate exemple, după ce și-au îngropat răutatea. Nimeni nu se gândește la moartea câtorva mii de oameni din mâna unui singur domnitor, ci doar la cât de bun a fost el, cum a ajutat săracii, care l-au pupat unde au putut… evident, dar mă rog și aici.

Asta e a doua oară când vă spun că mă rog dar nu o mai fac demult, probabil datorită schimbării mediului: de la oameni prostuți și credincioși la oameni care pun întrebări și trag propriile concluzii de pe wikipedia, dar aici nu mă mai rog…

Liana BÂRSAN

studentă la Facultatea de Drept, UBB, Cluj

foto: Pinterest

oferta-wise

5 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Liana, textul e fictiune sau exprima ce simti tu cu adevarat ?
    in al doilea caz, imi permit sa nu fiu de acord cu atmosfera de haos total, de descurajare iremediabila pe care o degaja.
    Exista oameni sinceri si valori in care merita sa crezi.
    Aici langa tine si …in tine

  • Stimata domnisoara Liana Barsan,
    Chiar daca nu scriati, poate banuiam ca sunteti studenta la drept, dupa felul in care abordati critica profunda a nedreptatilor si rautatilor din jur, „de peste tot”. Totusi, absolutul in lume nu exista, nici in bine, nici in rau si nu exista un „verdict general”. Modul global de prezentare a comportamentelor sociale implica, in mod evident, fictiunea, ceea ce este o exagerare, chiar D-voastra dovedind aceasta, prin analiza aproape atotcuprinzatoare, profunda si critica facuta, ceea ce arata ca, de fapt, sunteti inafara lor. Intr-o multime nu se poate arunca aceeasi vopsea a condamnarii peste toti, chiar daca o singura persoana nu merita aceasta; in virtutea dreptului, a spiritului legii. Sunt multime de persoane care dau un ban cersetorului pentru a-l ajuta, din inima si nu din dispret, asa de multi merg la biserica pentru credinta ce o au, pentru reculegere si rugaciune (eu cred ca si D-voastra) si o majoritate fug de cimitir, pentru locatie, uneori chiar in carje, in carucior. Cu atat mai mult pentru D-voastra, ca viitor jurist, se impune o gandire optimista, pentru a putea apara de nedreptati, ilegalitati si opresiune pe cei ce asteapta aceasta, multi, putini, cati sunt. Peste toate, felicitari pentru modul profund de analiza, care poate fi si particularizata; mult succes in studiile juridice ce le faceti si in activitatile in devenire, care cred ca vor fi excelente.

oferta-wise