Actualitate Politică

O dată să fii… (Horia Picu)

image_printPrinteaza

… ministru, ṣi ministru ţi se spune toată viaţa, chiar dacă funcţia pe care ţi-a dat-o partidul printr-o conjunctură de elemente favorabile (banii pe care i-ai dat partidului ca să lucreze cu folos (?) în slujba poporului, ai vorbit mult, dar mai ales tare ṣi ţi-ai lăudat mai – marii din ierarhie, te-ai ṣcolit prin lumea occidentală sau ai ceva adeverinţă c-ai stat privitor pasiv o perioadă prin băncile universităţilor de prestigiu, că te-ai „doctorit” în metode de apărare a patriei) ai lăsat-o de mult timp la altul/ alta, ca să se bucure ṣi el/ea, atât în perioada mandatului, dar mai ales tot timpul de… după!

„Stimaţi telespectatori, va veni în curând domnul premier!” se tot aunţa acum câteva zile la un post tv. La ce te puteai gândi în când ni se tot repeta informaţi cine va să vină? Premier ăăă e ăăă Mihai Ciucă ṣi ne-am trezit că vine ăăă un fost rămas permanent, Victor Ponta.

Pare-se că sunt înalte funcţii de partid(e) ṣi de stat de care, odată ce te-ai „procopsit″ cu ele, nu le mai lepezi, orice-ai face. Aici nu orgoliul fostului înalt fucţionar aflat în slujba poporului ṣi a patriei funcţionează. E ceva muuult mai grav. Faza de linguṣire la care au ajuns unii dintre noi. Nu pot ṣti dacă-s mulţi, sau puţini. Sunt ṣi să ṣtiţi c-au fost ṣi înainte de instaurarea comunismului.

Am citit într-un almanah ceva de genul: să fim strâns uniţi în jurul Regelui Carol al II-lea! Peste vreo patruzeci de ani, ne-am strâns unit în jurul tovarăṣului.

Revin la situaţia zilelor incerte prin care trecem ṣi la… vorba aia: „bucuroṣi le-om duce toate”. Am mai scris cândva că suntem ţara preṣedinţilor. Suntem ṣi ţara miniṣtrilor. La discuţiile găzduite de televiziuni ṣi desfăṣurate într-o hărmălaie generalizată, invitaţii sunt apelaţi cu „domnule preṣedinte”, chiar dacă nu mai sunt preṣedinţi, nici de partid, nici de sindicat, nici de CAP. Nu contează! A fost omul preṣedinte undeva la viaţa lui? Păi… clar! Preṣedinte i se spune! Nu contează că nu mai e! Contează ce-a fost!

La noi se confundă profesia cu funcţia. Poate cineva să fie inginer ṣi să ajungă în funcţia de ministru. Poate fi apelat cu „domnul inginer” oricând, dar „domn ministru” e doar atâta vreme cât face parte din guvern.

Când se discută la TV o situaţie economică sau de orice altfel de natură cu invitaţi care au fost miniṣtri poate acum 10 sau 15 ani ṣi pe toţi îi face moderatorul miniṣtri, stai ṣi te întrebi cât de mare poate fi guvernul, dacă numai într-un domeniu pot fi 2-3 deodată.

Trist e faptul că foṣtii miniṣtri sau preṣedinţi niciodată nu intervin să nu mai fie numiţi miniṣtri sau preṣedinţi, pentru că ce-a fost, a fost. Acum au revenit printre oamenii de rând ṣi sunt din nou doar domnul X, sau domnul Y. De ce n-o fac, niciodată, niciunul se explică, penibil ṣi comic totodată: orgoliul…

Iar orgoliul „atrage după sine ipocrizia, vanitatea, setea de putere si alte stări de spirit care nu sunt benefice”. Ipocrizia este „a omului puternic care se dă drept un oarecare” sau „a omului obiṣnuit care se dă mare”. (sursa: https://oficialmedia.com)

În ambele ipostaze e uṣor de recunoscut veṣnicul „ministru” sau eternul „preṣedinte”!

Horia Picu

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată.

  • Sanatoasa analiza! Dar atunci cum ne mai putem „barbieri” in discursurile spumoase, electorale sau festiviste…? Caragiale dă faliment!

oferta-wise