Ne aflam în plină iarnă, aici în Minneapolis, cu zăpadă multă, albă și curată, în troiene și un ger aspru ne oprea să ieșim pe afară. Indicatorii și știrile anunțau -3o grade Celsius. Utilajele de deszăpezire umpleau șoselele centrale, pentru a le curăța. Cele mai mărginașe, de cartiere, reveneau conducerii acestor sectoare, care curățau zăpada până la prag, cu utilaje proprii. Căderile de zăpadă în acest Stat rece, sunt masive și acțiunile sunt foarte bine organizate. Se plătesc taxe locale pentru îngrijirea zonelor, întreținerea lor, iarna, vara și tot timpul, cu tot ce trebuie. S-au închis temporar și școli, prin decizii locale, pe unde era cazul și se făcea și serviciul de acasă, atât cât se putea; aceasta dura 2-5 zile. Și în cazul furtunilor sau a ploilor intense, violente, totul se oprea temporar; este grija pentru sănătatea oamenilor și deciziile se iau imediat, local, pe unde se impun.
A venit apoi cumplita veste și, destul de repede și peste tot, s-a pus bariera izolărilor, a restricțiilor. Oamenii au înțeles pericolul și s-au conformat; n-am auzit pe aici să fie confruntări cu organele de ordine, cel puțin în această zonă. Fiica noastră lucreză acasă, de destul de multă vreme, într-un domeniu financiar, cu calculatorul și altă aparatură electronică. Nepoțelul este zilnic în corespondență cu școala, pe tabletă și calculator și activitățile se desfășoară aproape normal. Începând din clasa a VI-a, toți elevii primesc de la școală o tabletă; lucrează și acolo cu aceasta și sunt obișnuiți. Noi suntem într-o zonă mai puțin aglomerată și este bine.
La medic sunt consultații online acuma, exceptând cazurile grave, iar pentru medicamente merge la Farmacie și le ia la un gemuleț, ele fiind pregătite și rețeta fiind transmisă acolo electronic. Chiar și alimentele se pot comanda și achita online și îți sunt aduse la ușă, unde faci dezinfectarea necesară și se pot lăsa unele afară, pentru dispariția virusului.
O ciudată apariție a acestui virus, neanunțată din timp. A fost o tăcere extrem de vinovată, fără discuție, fiind comunicată abia după 6 săptămâni (!!) de la apariția ei în Wuhan. Tocmai de aici vine ciudățenia, parcă ar fi zburat virusul așa, întâmplător și neobservat, de sub aripile unui liliac și nu i s-a auzit „bâzâitul”. Au brăzdat în acest timp cerul mulțime de avioane din China spre Europa și America, cu multe milioane de chinezi infectați, plini cu viruși, pe care l-au împrăștiat peste tot, în centrele mari, aglomerate, cu care China avea strânse relații. În Italia erau ceva aniversări și, la Veneția, au venit o mulțime, cu îmbrățișări, dovada lipsei de atitudine rasistă, cu care și virușii erau în deplin acord, infecțiile și decesele fiind masive. În America, pe unde sunt stabilizați numeroși chinezi cu afaceri, cu numeroase locații alimentare și de consum, au făcut ravagii, cu mulțime de infecții și decese în centrele mari, fiind pe primul loc. Tocmai această ascundere dezvoltă suspiciune, întârzierea care a produs atâtea decese și, pe lângă aceasta, un mod cu totul ciudat de a se răspândi, exponențial, de a acționa, diferit de virusurile altor epidemii. Se dezinfectează spații, soluri, obiecte, cu mulțime de materiale protectoare cu care se acoperă oamenii, încât nici nu știi pe unde se află și cum apare, de parcă ar fi peste tot. Nu se comportă ca un virus „natural”, oarecum, cu efecte și consecințe naturale, sub toate aspectele cunoscute și pare a fi înarmat cu toxine atât de complexe, nedescifrabile, întrebându-te cum de și le-a putut forma, încât nu ești sigur că ai scăpat de el, nici atunci când pari a fi „scăpat”. Nu se cunoaște nici remediul și nici dacă pandemia se va încheia total cândva și când va lua sfârșit, pentru a fi apoi stăpânită de vreun vaccin, periodic. Am privit la plămânul unui „vindecat” și te sperie brăzdarea plămânilor de o rețea de linii albe, care nu sunt altceva decat leziunile lăsate de toxinele lui, cu cine știe ce perspective și efecte ulteriore. Îi plac toate organele vitale ale organismului și „iubește” mult bătrânii și pe cei cu diverse afecțiuni. La noi, se spunea într-o comunicare, cam 86% dintre decedați sunt oameni în vârstă și, majoritatea din ceilalți, cu alte afecțiuni sprijinitoare. Nu se știe nici de cei mai tineri care scapă, cum „scapă”. Se putea intitula articolul la fel cu cel pe care l-am scris in 06.04.2020: „În Lupta cu Necunoscutul”, eventual cu două părți, pentru că tot la fel de necunoscut este și acuma. Cel scris atunci, s-a bucurat de mulțime de vizualizări și comentarii favorabile, cu unul singur critic, pe care îl consider exagerat și nedrept (scris în data de 08.04.2020). Pentru aceasta și fac această completare aici, legată de acesta.
Am trecut acolo o frază, citată cu ghilimelele de rigoare și autorul ei, găsită întâmplător pe internet. Am considerat-o adevărată, asttfel, cel ce a reprodus-o putând suporta rigorile legii și, în paragraful 9 al articolului, fiind de bună credință, am afirmat că este agresivă la adresa bătrânilor și am marcat acolo câteva întrebări retorice. Mai mult, în paragraful 14, am precizat că ea reprezintă o simplă predicție a ceea ce avea să aducă pandemia prezentă pentru bătrâni. În tot restul articolului reamintesc despre multele epidemii și catastrofe care ne-au traversat și pe care le-am biruit, așa cum vom face și acuma, cred, probabil. În rest, este prezentată evoluția acestei urgii, cu măsurile de apărare și protecție adoptate, cu afectarea gravă mai ales a bătrânilor ș.a. Consider că s-a dat prea mare amploare unui element marginal, reducând și substituind chiar generalitatea articolului prin această particularitate. În fapt, chiar dânsul recunoaște fraza menționată, prin afirmația făcută, că i-am dat acesteia o interpretare „eugenică”; altfel, cele afirmate n-aveau obiect. Mai apar și exprimările „distinse domn” și „frumosul articol”, care nu pot sta alături de un articol construit pe un „eșafodaj fals”. Pentru a-i acorda satisfacție, spun că era mai bine să nu amintesc acolo de FMI, cu totul în afara legăturii între conținutul și titlul aricolului, „În Lupta cu Necunoscutul”, integrabilitatea lor fiind realizată fără acest adaus, FMI fiind bine cunoscut în domeniul financiar, de cei în drept, în toate ale lui și fără nicio legătură cu o izbucnire pandemică planetară.
Determinarea intervenției și stăvilirea pandemiei au fost prioritare în acțiunile celor ce ne conduc, dar noutatea și necunoașterea totală a acestei pandemii a însoțit-o, ca peste tot de altfel și s-au făcut si multe greșeli, favorizate și de lipsa de unitate a factorilor politici. S-a trecut cu atâta ușurință peste mulțimea de victime, mereu în creștere și s-a dat prioritate nuanței electorale, atât de bizară și nelalocul ei, în acestă luptă dificilă cu viața. Au fost câteva state, care, în necunoașterea totală a acesteia, a pericolului pentru sănătatea cetățenilor, au lăsat-o în totală libertate, punând lumea la dispoziția ei, spunând că va trece și populația va rămânea imună, fără a se degrada starea economică. Au pus la sacrificiu bătrânii și pe cei cu afecțiuni medicale, știind că erau preferații pandemiei. Văzând dezastrul masiv au revenit, dar cu mulțime de vieți ucise de virus, pe conștiință. Așa a fost prin Anglia, la un moment dat fruntașa în decese, Canada, Italia și altele. Un astfel de dispreț pentru viață, pentru bătrâni și alți nevoiași nu s-a mai văzut de la nazism și comunism încoace. E bine că la noi s-a procedat cu prudență de la început și aveam o situație relativ bună la sfârșitul stării de urgență. Populația, în mare măsură, a fost disciplinată și acei care au fost tot timpul cu probleme și potrivnici legilor, se tot manifestă și încurajează nesupunerea, amplificându-o, precum milionarul de sub drapel, acesta doar fiind mare, pentru care bătrânii și bolnavii sunt fără importanță, nu e o problemă „dacă scapă sau nu scapă”. Personajul, în orice manifestație publică a prezentat soluții bizare, ca și acuma, demonstrative, cu acele îmbrățișări etnice manipulatoare, starea de izolare si atâta fereală fiind și altfel greu de suportat, de stăpânit. Cine știe, poate are o imunitate specială, ceva care dizolvă toxinele acestor viruși!
În traversarea prezentei pandemii, cu amenințarea vieții atât de agresivă, cred că amenzile nici nu sunt potrivite, așa cum nici nu au avut mare efect. Trebuie să fim conștienți că avem deja peste 1100 de români uciși, într-un timp ralativ scurt și destul de mulți în stare gravă la reanimare; este o realitate și e necesară prudența în continuare. Sunt mulți asimptomatici, purtători de viruși, pe care-i transmit și altora, din care vor rezulta și victime, fără să știi și fără să vrei. Dar sunt cei care „fug” din izolare, din carantină, sau alții, poate, chiar știind că sunt infectați și totuși se strecoară în mulțime, chiar printre ai săi și cine știe pe câți îi vor despărți de viață. Pentru aceștia, după câteva avertizări, ca și pentru cei cu vinovății grave în răspândirea deceselor, se recomandă „mititica”… precum sugera și d-nul Mitrea, pentru că eliberarea a peste 10000 de crminali, violatori și mari hoțomani, au lăsat „locuri libere” pe acolo.
Cred că trecerea de la „urgență” la „alertă” trebuie făcută gradat, pe ocupații, activități, pe serii, fără îngrămădiri, cu mijloacele de protecție prezente, cu respectarea dispozițiilor celor în drept să le dea, o comportare ce ne poate scoate din criză, fără multe „pierderi”. Dar reproșurile, regretele, dramele vor fi de durată, se vor stinge greu. Peste ani, ce va simți unul care, mergând de ziua morților cu o lumânare la ai săi, aflați sub pământul vremurilor, va auzi întrebarea, nerostită : „tu m-ai pus aici, sub glie, prea devreme!?”
(Minneapolis, 18.05.2020)
prof. Gheorghe BĂRCAN
fost elev al Liceului „Dragoș-Vodă”- Sighet
sursă foto: http://www.justitiarul.ro/
Războiul virusului este subiectul mondial actual! Cred ca nu exista om pe mapamond sa nu fi auzit de el, sa-l inteleaga fiecare in felul cum gândește personal, sa-i dea un inteles, diferit, conform informațiilor primite de la sursa care-i convine! Acest razboi al virusului încoronat cu moarte si suferință a fost si este uneori manipulator, depinde cum îl privim, nimeni nu cunoaște adevărul – adevarat despre el, se interpretează în fel și chip, ca omul simplu nu stie cum sa-l ia, realitate sau metoda de prostire, folosită de unele forte puternice, care încearcă să subjuge lumea in folosul lor!
Omul simplu este credul si influentabil, câteodată se lasă dus de „povesti”, altadata ia de bune informațiile specialiștilor, încearcă marea majoritate dintre oameni sa respecte ce li se spune ca este bun pentru sănătatea lor si in special pentru protecția vieții, care ne este este atat de scumpa!
Am văzut la români ca acest motiv de război cu virusul COVID 19 este o luptă între forțele care conduc tara, care-i mai importantă, care-i mai deșteaptă, care-i mai aproape de populație, minciuna încă circula, are putere de influențare, oamenii cred in unii sau altii, depinde de ce culori le plac, rosu sau galben, exista dispute si omul simplu suferă si vede cu ochii lui cum o ia la vale, hăul îi adanc, mai avem un pic si-l atingem!
În acest război, cu siguranță am suferit si inca mai suferim, pana cand, nici un ,,destept” nu ne poate spune, dar sigur ca oarecare teama ne-a indus, ca daca nu vom muri de inamicul nevăzut, virusul COVID 19, vom avea parte de un trai spoliat, care tot acolo ne va duce! Ce sa aleg din spusele tuturor încă nu stiu, stiu ca mi-am ales propria cale, sa nu cred nici in stanga nici in dreapta, o mana se spală pe cealaltă si cum spalatu-i la moda, unii chiar își spăla ,,rufele murdare” in fata noastra fara nici o jena! Printre acești ,,spalatori” se numără și politicienii de la ,,cap”, indiferent ca sunt de la putere sau din opoziție, că-i șeful tuturor, toti sunt la fel si pusi pe artag, iar noi îi ascultam si nu intelegem nimic, toti se dau ,,spalatori” de frunte, apa curge si curge plină cu zoaie, de care cu greu vom scapa, bugetele s-au micșorat, preturile s-au mărit, oameni precum este si domnul profesor Gheorghe Bărcan atenționează, analizează, spun adevăruri, simt realitatea, ca are o viata de om plină cu experiențe personale dusa-n spate si nu prea ușoara de îndurat si care le-a depășit cu fruntea sus,pentru a castiga dreptul si libertatea vorbei si credinței!Asa ca,acum putem scrie sau vorbi ceea ce simtim, pe unii îi întristează, pe alții îi bucura, unii cred într-un fel, alții in altfel, sănătoși cu toti sa fim, sa învingem dusmanul comun, acest virus ucigător!
Sanatate si putere de viata îi doresc domnului profesor, sa scrie mult si inca multi ani, ca scrie bine, sa nu ia în seamă ce spune unul sau altul, nu toti avem dreptate, unii o mai cautam!
Multumesc d-lui S.O.Luscalov pentru frumosul comentariu facut, in generalitatea lui si, in plus, pentru aprecierile in ceea ce ma ptiveste.
Am scris un articol mai inainte, cu titlul : „In lupta cu Necunoscutul”, asa cum se prezenta aceasta lupta atunci, in aceea faza, cand virusul era mai putin cunoscut. Acuma se cunosc mai multe date despre el si i se decopera inca noi „calitati”. Probabil, cand pandemia se va incheia, cercetarea il va lua la „bani marunti”, se va cunoaste cu adevarat cum este si atunci se vor stabili si remediul, procedeele de aparare, impotriva lui. Pana atunci masurile luate sunt pe „bucati” si raspund la „imediat”, probabil cu destule greseli, cum se intampla peste tot, pe unde au fost erori si mai mari, cu mult mai multe victime. Se stie ca vindecarea nu creaza o imunitate sigura, pentru ca au fost reinbolnaviri, dupa vindecare. Va trebui sa se cunoasca consecintele in timp a celor infectati si scapati de el si doar atunci va fi dominat, cu intreaga lui patologie.
Acuma se stie sigur ca el ucide mult, in special batranii si cei cu alte afetiuni, dar nu numai si ca se ia de la unul la altul, prin contact direct, apropiere, prin atingerea lucrurilor infestate; are o foarte larga arie de raspandire si o viteza enorma, probabil prin multiplicare exponentiala; s-a constat ca un singur infestat a produs infectia pentru mai multe zeci de persoane, foarte repede. In cazul acestei pandemii, curajul, indisciplina, neglijare dispozitiilor celor in drept sa le dea si sa le aplice, propagarea unui comportament opus, este in fapt o lasitate criminala, pentru ca duce la moarte, la ucideri, se poate si in serie; acestea nu sunt actiuni de joaca, ci tentative de crima. Sunt sectoare unde se lucreaza la „foc continuu”, chiar cu sacrificii, cum sunt spitalele, staiile de salvare, organele de ordine, farmacii, in altele in serii, mai rarefiati si, pe masura ce se vor diminua infectiile, se va intra in ritm de activitate normala, cu ce va ramane.
Noi romanii avem o mare calitate, dovedita de-a lungul vremilor : lipsa de unitate, desbinarile si separarile; nu stiu de ce nu mai avem putina rabdare, intelegere si pasuire pentru aceasta calitate si sa o folosim acuma si mai cu sarg si sa nu ne „ingramadim”, sa nu ne imbulzim in imbratisari nerasiste, care ar fi de mare ajutot impotriva pandemiei ?!
Felicitari, d-ule Luscalov, pentru implicatia continua in mersurile si demersurile ce le crezi de cuviinta si folositoare cetatii.