Duminică, toamnă. Cârciumi uitate foiesc în periferii, de bună-dimineața. La câte o masă vezi „pretenari” buluc, combătând sonor, ca în zilele lucrătoare, la altele inși singuri cu paharul lor, privind în gol, de la capăt…
Septembrie și-n parc fanfara nu cânta, decât un bătrânel petrecea în de sine. Ar fi rămas un viitor mare poet dacă murea de tânăr…
Zi de Septembrie, ceasurile încremenirii și luminilor… De nu ar fi sirenele alea intempestive prin oraș!
Pe podul mobil trece un bărbat încruntat – de grijă să nu-i cadă pe jos mustața perfectă…
„…Nu poate zini, că are cle’nți.”
„…Ști’mbă-mn’i-i amu ietucă!… Că m-așteaptă cleie’nții…”
Duminică, dimineață. Bicicletă peste bicicletă la Iza – pescari în aglomerare. Soarele fiind ascuns, izbucnesc în compensare culorile florilor, iau foc roșul, rozul, galbenul….
O nuntă. O nonagenară este întrebată de ce nu poartă mască. „Nu port, să nu zică lumea „ni şi baba asta, vre’ să trăiască și are 100 de ani! …Eu de moarte nu mă tem!” (& Gh.MB)
Lumina mierie… Rău îmi pare că n-am luat pâine de-acasă, să-mi ung o fellie..
Septembrie în lumini – de băgat fuga în …photo shooting!
Pozez degeaba trandafirii unei grădini. Astă-noapte, cel mai înalt, mai roșu, mai răsfrânt dintre ei a dispărut.
Tuamnă, daa… Septembrie, cum nu?…Ba nu – Octombrie! Iertați, studiez niște scaieți roșii în floare și ciumăfaia uscată de alături.
Dimineață de Octombrie – frig, soare. Trandafirii, în special cei înalți, s-au pus la hârtie creponată. Liniștea orașului cu oameni puțini, fără chip. Îndărătnicie și noninformare. Treptat se încălzește. Câini și pisici se tolănesc la soare.
Octombrie își vede de treaba lui… Și prin frunzișul copacului uscat bate vânt auriu…
„…Corn și un gogoș cu ciocolată, dă-m’!”
Râul stând. Un domn, cu creştetul uşor aplecat spre inima lui, face digul. Fiecare imagine un eveniment, toate la un loc – un spectacol.
Eurosport Ro. Premier League
* „…diabolic acest jucător pur și simplu!” * ”…vine cu această diagonală savuroasă!” * „…foarte supărați Pescărușii…” * „Echipa din sud chinuie echipa londoneză ca pe hoții de cai.”
Marin SLUJERU
(din postările de pe pagina mea de fb)
P.S.
Se cade ca, data fiind situația gravă prin care trecem, să întrerup aici publicarea acestor grupaje. Sunt conștient că nu îi arde nimănui de ele…
Foto: Ion Mariș
Mie-mi arde, tot ce citesc, scris cu talent de domnul profesor Marin Slujeru, este frumos, petrecandu-se tot acolo, la Grădina Morii, locul unde inspiratia vine fara sa întrebe pe cineva! Toamna in octombrie Gradina îi cam pustie, multi s-au refugiat în case de frica covidului! Curajosul si vanatorul perlelor de exprimare își anunță prezenta in acest loc mirific, batatorind cărările digului, atent la tot ce misca si vorbește, pentru a pune pe hârtie aceste hazlii povestioare ce ne bine-dispun! Cred ca-l cunosc si peștii atunci când se da in leagăn pe podul suspendat, căutând să surprindă momente din împrejurimi pentru a le reda, transpuse în stilul glumet, care place! L-ar felicita si peștii, dar din pacate sunt tăcuți, asa ca o fac eu in locul lor, spunandu-i autorului s-o tina tot asa!
Sunteți amabil, domnule Luscalov! Poate voi încerca altceva, o nouă rubrică, după ce trece grozăvia cu care ne confruntăm. Oricum, vă mulțumesc!