Actualitate Cultură

Pe urmele eroilor maramureșeni

image_printPrinteaza

Am găsit ieri la Vișeu de Sus, mormântul deținutului politic anticomunist Ștefan Coman (1932-1997), născut la Moisei.

Elev al Liceului „Dragoș-Vodă” din Sighet, este arestat prima dată în 1949 (lotul 3 maramureșean, alături de sighetenii Alexandru Ștefan și Alexandru Dan, toți fiind „livrați ” Securității de Al. Ivasiuc) și apoi în 1958 când Securitatea îl include în noua organizație fictivă (formată din o parte a celor arestați anterior) și când va sta în celulă la Satu Mare cu Aurel Vișovan, profesorul său de la Sighet. Va executa în total 7 ani de detenție.

Veșnică odihnă și memoria binecuvântată!

preot prof. Marius VIȘOVAN

oferta-wise

6 Comentarii

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace!

    Apoi, felicitări preotului prof. Marius Vișovan!
    Domnia sa face o operă de identificare, de reconstituire istorică și restituire culturală pe care, în mod normal, ar trebui să o facă instituțiile statului român.

  • Plange printre ramuri luna,
    Noptile-s pustii.
    Caci te-ai dus pe totdeauna’
    Si n-ai sa mai vii.

    Atunci, in 1997, eram mai multi supravietuitori ai temnitelor comuniste; poate in jur de 300 de mii. Ne-am rarit mult; probabil am mai ramas vre-o 2000. In Viseu de Sus, eram trei fosti colegi de liceu si de suferinte : Coman Stefan, Dunca Nelu si Barcan Gheorghe; pe primul l-am pierdut, iar ceilalti doi abia mai pot face mici deplasari de existenta. In aceea trista zi, ne-am adunata sa-l petrecem pe ultimul drum in jur de 10 colegi, dintre acestia. Nu se poate spune unui astfel de moment de durere, un moment frumos, dar, este adecvat cuvantul : un moment de maretie. Am fost toti prezenti la casa lui din Viseu de Sus, unde a trait cu familia, pana in acel moment. Am fost cu totii in jurul sicriului, pe durata serviciului religios de inmormantare, la sfarasitul caruia am cantat „Imnul celor cazuti”, care, intr-o tacere sacra, in profunda reverberatie cu durerea unei mari multimi, s-a incheiat ptima parte a trsitului eveniment. A uramat apoi parasirea definitiva a casei, a familiei sale si pe tot drumul, pana la cimitir, sicriul lui a fost gardat de colegii prezenti, in fata, in spate si lateral, alaturi de familie si de o multime de lume, cunoscuti, prieteni si cei ce i-au respectat conduita. S-a oficiat la mormant serviciul religios obisnuit, la sfarsitul careia s-a cantat acelas imn, intr-o tacere profunda, de respect, omagiala, a tuturor celor prezenti.

    Bate vantul peste ape,
    Trece timpul greu.
    Noi mereu te plangem frate
    Si tu dormi mereu.

    A fost un semn de solidaritate in viata si moarte a celor stransi in jurul unui Ideal frumos.

    In trairea umana, se observa existenta unei alternante intre o viata ticaloasa, sfarsita in acelas fel si o viata demna, de admirat, incheiata in maretia ei. Lumea este mereu pusa sa aleaga, sa decida si aceste alegeri se produc, in proportii care nu se pot exact cuantifica si nici nu se pune astfel problema acestora. Dar se observa trendul vietii intr-o evolutia sociala, in bine sau in rau, in masuri evidentiate, diferite, din care poti deduce calitatea umana a unei societati. In ultimaele timpuri, aceste proportii dezamagesc, produc amaraciune. Se ajunge sa se puna pe stindard ticalosenia, chiar ticalosenia mare, care a produs victime multe , in mod sfidator in loc sa fie lasata aceasta in linistea ei obscura, care sa treaca in uitarea timpului, cu binele si, mai ales, a raului ce l-au facut. Peste demnitatile umane, se asterne, de multe ori, blindajul vremilor, al tacerilor si ascunderilor. De aici decurge de atatea ori, in atatea cazuri, falsitatea istoriei, a faptelor petrecute si trecute. Dar doar aici, pe Pamant .
    .

    • 19 noiembrie 2020. Este bine că ne-ați sensibilizat și cu această tragedie a perioadei comuniste. Deținutul Coman Ștefan va fi pomenit în scrierile și în rugile noastre comune. Istoria omenirii a demonstrat că eroii nu vor dispărea din popor atâta vreme cât nu va dispărea asuprirea, fie socială, fie națională. La momente cheie popoarele își nasc și își cresc eroii, care supraviețuiesc și luminează secole. Așa am trimis eu recent către revista română „Alternanțe” din Germania „Balada Eroului Tătar” scrisă bilingv în memoria Eroului NEGIP HAGI FAZÎL (1906-1948) și publicată atât în revista EMEL cât și în volum și am primit un răspuns frățesc. De la strămoșii mei știu că un popor care-și cinstește eroii nu va pieri! Güner Akmolla, membră a Uniunii Scriitorilor Tătari din Crimeea și a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea.

      • Va multumim, doamna profesoara Guner Akmolla, pentru interesul si sprijinul constant pe care ni-l acordati si va asiguram de tot respectul nostru pentru cauza tatarilor dobrogeni, a caror cultura si istorie o reprezentati.

oferta-wise