Întreg împărțit
scuze dacă am încercat
inconștient să mă modelez
după reflexii ale tale
sperând că a lor lumină
îți va arde pe retină
numai imaginea mea.
un glas micuț mi-a șoptit
că razele multiplicate
nu mai sclipesc la fel
dar fără ezitări l-am ignorat.
nu știu unde am pierdut
bucăți tăioase din mine
aruncate atunci în nepăsare
și-acum le caut în delir
pe cărări imaginare.
***
Sfârșit
poate nu mai contează
când ai început să crești
dincolo de acel tu știut de mine,
dar ai colorat nepăsător pe lângă
conturul din mintea mea
cu fier încins, și parcă
m-ar durea.
mi-e dor mereu
să ne-ntâlnim în frânturi de vis
sau să mă surprindă ochii tăi
pe care-i văd acum
doar în amintiri.
***
Presupuneri
poate că iluzia ta răsună pe fundal
poate aș putea să sun
poate în zadar
poate restul lumii e-un blur asurzitor
poate-ți sunt străină
poate mor de dor
poate ce mi-ai spus cândva s-a dezintegrat
poate că visezi la mine
poate m-ai uitat
poate ai pierdut coroana ce ți-am dat-o eu
poate suntem un întreg
poate un clișeu
Camelia PETROVAI
Clasa a X-a E, CNDV
Foto: Yno Samir
Adaugă comentariu