Actualitate Cultură

PoetikS: Ionița NĂNEȘTEAN

image_printPrinteaza

Nebuloasă

O inimă la sfârșit de text pe pagina albăstruie apare fără preaviz
Rămâi perplex nemișcat îngrijorat, ochii se transformă într-o mare sărată
Cutia trecutului se deschide curajul de a spune se descompune nu rămâne
Ca și cum cuvintele sunt vrăjite și o să se întâmple…

Viitorul prevestește aceeași poveste totul în jur dispare într-un vârtej
Rănile cicatrizate reapar la fel cum au dispărut în lumile dinainte
Durerea revine, neîncrederea cuprinde

Cuib de barză construit din pene așezat pe cablurile electrice în tăcere
Se afundă în el dispare cu totul se transportă către lumi necunoscute
Timpul o poartă către viitor pe ale lui unde cu viteza gândului
Se trezește în milioane de pixeli în alb și negru fără culoare nemirositoare
Într-o fotografie veche pe masa uitată în casa abandonată
Praful înăbușă tot chiar și cea mai mică crăpătură între ea și resturile din fotografie

Prezentul paralel prinde formă fără să întrebe
Nu rămâne nimic într-o fracțiune de secundă
Pictând cerul pentru stupoarea și mirarea celor de jos în eternitatea ei ca praf ceresc
Prietenă cu luna și stelele și cea mai rămas din ele
Călătorind împreună din univers în univers.

Frânturi

Frânturi din trecut picătură de abis prezent proscris viitor indecis
Crăpătură în ușă văd lumina dincolo dar o ușă e după ușă
Picioare înfipte înțepenite în pământ mutată de ici colo inundată
Durerea rece gheață ce nu trece lumina o penetrează

Frânturi de inimă invizibil împrăștiate
Adunate împăturite din alte vieți așezate în șoapte
Ecoul lor șuierând în ureche zi și noapte
Vrei să oprești timpul să găsești momentul deceniul secolul
Când inima a fost frântă neaducându-ți aminte unde

Frânturi de bucurie pală se întrevăd în depărtare neastâmpărate
Vagi calde dulci puternice întregi lunecând din poale
Le ademenesc cu miros de floare de crin alb și lăcrimioare
Dar nu vor să rămână cu mine îngemănate
Cum au fost altă dată ale mele toate.

La 30° C vara

Sunt și voi fi aici și acum un salcâm pe malul cenușiu al Izei
Sunt și voi fi soarele ce veghează asupra lui cu raza mângâindu-i frunzele
Sunt și voi fi luna ce îi descoperă căile cele mai sumbre când furtuna îl va atinge
Sunt și voi fi picăturile de ploaie ce cad peste el pentru a-l hrăni
Sunt și voi fi pasărea ce își face cuib în ale lui ramuri fluide
Sunt și voi fi ochii necunoscutului trecător ce mă va privi aducându-și aminte
Sunt și voi fi copilul care se juca cu umbra mea
Sunt și voi fi într-o fotografie martorul unei iubiri mereu secrete
Sunt și voi fi călăuză poetului nenăscut nedorit neștiut
Sunt și voi fi respirația nemuritoare de-a lungul veacurilor pentru că am lăsat o urmă.

Ionița NĂNEȘTEAN
(Canada)

 

Foto: Ion Mariș

oferta-wise

Adaugă comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

oferta-wise