La Sighetu Marmației, ca în fiecare an la 29 august, a avut loc întâlnirea anuală a supraviețuitorilor „lotului Vișovan”, tinerii din Maramureș arestați în 1948, elevi și studenți, trecuți cu toții prin ani mulți de temniță comunistă. Anul acesta comemorarea a avut o rezonanță mai specială, fiind exact 75 ani de la momentul încarcerării lor în sinistra închisoare din Sighet, la 29 august 1948 (de unde au fost ulterior duși la Cluj pentru proces și apoi repartizați la închisorile de executare a pedepselor – Pitești, Târgșor, Gherla, Canal, Aiud…).
Seniorii prezenți și urmașii lor au urcat în celula 74 de la etajul doi al Muzeului Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet (celula unde fuseseră „cazați” în iarna ’48 -’49 ) pentru un moment de rugăciune pentru cei plecați la Domnul, fiind prezenți doi membri supraviețuitori ai „lotului Vișovan” – Petru Codrea și Nistor Man. Rugăciunea din celulă a urmat Sfintei Liturghii celebrate la parter, pe celular, de un grup de preoți și tineri greco-catolici de la Oradea și Zalău, aflați în pelerinaj la Sighet, la sfârșitul căreia venerabilii seniori au fost prezentați tinerilor.
Cei trei supraviețuitori (din cei 18 cât totaliza „lotul Vișovan”), ajunși deja la vârste venerabile sunt: Petru Codrea – 92 de ani cu domiciliul în Sighet, Ioan Dunca – 91 ani la Vișeu de Sus și Nistor Man – 94 ani, la Tg. Mureș. În afara celor din „lotul Vișovan” mai sunt în viață 5 deținuți politici din Maramureșul istoric. Domnul Ioan Dunca este cunoscut prin numeroasele sale articole în care evocă experiența din închisori și prin lucrarea sa de amploare „Aur și noroi”.
Toți martirii Maramureșului și toți eroii neamului românesc: Prezent!
preot prof. Marius Vișovan
Dumnezeu să le răsplătească jertfa !
Frumoase si triste aniversari, intalniri, in maretie si demnitate respectate, cu sacrificii si jertfe implinite. Din pacate, an de an sunt tot mai putini, eroii nostri pleaca rand pe rand spre alte imparatii, unde vor putea spune: „Prezent!”, misiune indeplinita! Imi amintesc cu mult drag si respect de multi dintre ei, insa cu regret despre cei care au plecat prea devreme. Imi venea sa plang de cate ori am auzit versurile cantate :
„Plange printre ramuri luna,
Noptile-s pustii,
Caci te-ai dus pe totdeauna,
Si n-ai sa mai vii”.
…………………………………………
Bunul Dumnezeu sa-i odihneasca in pace, liniste si lumina! Vesnica lor pomenire!
Va multumim, domnule profesor Barcan !
Multumim Domnului ca putem fi in continuare prezenti si fizic in celula 74 !