***
Am alte informații
privind universul, filosofia,
spațiul și timpul,
dar tu nu vezi pentru că nu te uiți pur și simplu.
Nu poți privi cu ochi umani creația divină
adevărata lumină vine de la forțe oculte –
bâjbâim prin întuneric căutând scânteia,
dar al treilea ochi rămâne închis.
Ești prizonier între viață și moarte,
între ideologii și propria identitate.
Rugăciunea o spui doar în clipele grele,
nu ai înțeles că toate problemele sunt efemere.
Fac primul pas spre iubire
dezvolt sentimentul de acceptare
și de neînfricare.
Mă trezesc meditând
pentru că vreau să apară răsăritul
care e de fapt iluminarea:
acest trup carnal se leagă doar de „mine” și de material.
Văd în jur superficialitate,
asta-i epoca cu valori penibile
impuse snobilor de societate.
Căsătoria e o dovadă de neiubire
care se găsește în acte.
Hristos nu vrea să-i luați partea,
vrea să luați parte!
Nu-i nevoie de culturi, e nevoie de inocență:
caută independență!
Divinitatea terestră e o iluzie,
tu îi oferi forță pentru că mai crezi în ea.
Citești cărți, vizionezi seriale și cauți acel ceva,
acestea sunt forme de prozelitism:
ți se plantează idei și confuzie.
Pentru a fi înțelept nu e nevoie de un spirit hrănit,
E nevoie de un har dobândit.
Geea, situată în universul cinci
dă rod gândurilor ce-au fost lăsate.
Trecerea ființei prin această dimensiune karmică este necesară
pentru înflorirea spirituală.
Fiecare conștientizare este o lecție învățată,
fiecare lecție învățată, duce către un punct din înalt.
Noi ne dezvoltăm, ăsta e scopul acestui drum
care doar în teorie pare o condamnare.
Trăiește clipa în incertitudine
și beatitudine.
Razele soarelui luminează căutătorii de adevăr
care cer din cer divinitate.
Anotimpurile ne pot aduce prosperitate,
dar ne înconjurăm de noxe și toxine,
de prea multe ori ne facem rău
și credem că o să ne fie bine.
Trebuie să ne facem curaj să evadăm din acest abis
pentru a ne îndrepta spre paradis.
Îmi acopăr straturile de piele cu straturi de stele,
am codul meu, la fel ca Da Vinci.
Sunt fabricată în galaxie,
evadez din utopie
ca să nu mai fac parte din această lume de hârtie.
Mă întorc acasă.
Credința mea stă în stele, flori, ocean, soartă şi în mine.
Glanda pineală încearcă să perceapă esențele divine.
Rămân acea fată atipică
în lumea mea lirică
prolifică.
Autor, Mădălina Danci,
clasa a XI-a F, C. N. Dragoș Vodă
Adaugă comentariu