mâine
voi fi eu cealaltă eu cu mai multe mâini și mai multe
picioare cu mai mult de o inimă
ca și o prelungire a simțurilor
îmi va fi ușor să scriu pagină după pagină
sânge din sângele meu cartea
de-a lungul peretelui adun colecția de crochiuri
serenada păpușilor cu membre distorsionate văd cum
țâșnesc din ramele ochelarilor din teatrul anilor
exact în acest moment interpretez fiecare mișcare a apei
picurând din robinetul defect și desenele de pe pereți o iau
razna (nu sunt convinsă că nu e mâine) prin toată viața mi
s-a strecurat picătura (vezi, chinezească!)
au fost zile și mai multe nopți
am iubit și am fost iubită
am fost acolo și nu am fost
am uitat și am fost uitată
am fost nesigură sau prea încrezătoare
voi scrie și nu voi scrie
însă viața va fi neiertătoare
am ajuns în acest corp de câteva ori mă trezesc prinsă în
faldurile unei propoziții am nevoie de un cuvânt de opoziție
lângă o listă de sarcini nesfârșite viața
sunt sigură că există un univers alternativ
timpul trece și lasă în urmă
sânge uscat la sud de cuvintele mele
sămânța albă între a fi și a nu fi
sâmburele de lămâi pe care l-am plantat nu demult
într-un vas cu pământ (acolo murise o plantă nu mai știu
ce era a trecut ceva vreme) acel sâmbure mic și alb și
înghesuit în sine încercând cu disperare să-și facă loc
în memoria mea și despre care nu sunt prea mute de spus
nu-mi era de trebuință nu știu nici acum
de ce l-am îngropat din obișnuință am udat vasul zile la
rând să nu văd pământ uscat
într-o zi fără nicio avertizare niciun mușchi al feței nu mi-a
tresărit niciun plâns niciun poem de laudă sâmburele
a încolțit a ieșit din pământ un lăstar vioi a fost o naștere
ușoară
ceea ce ar putea să-l transforme în cult merg cu el
am meditat mult pentru asta
din două în două zile îi pun apă la rădăcină
îl cresc după regula însetatului
știu să amestec lucrurile este amestecul tuturor lucrurilor
chiar și gândul zboară peste propria substanță crăpată
înainte să se transforme în fragmente
totul are sens spui
felul în care te aduni
lecție despre infinități
mărturisire. seamăn mai mult cu mine
din casă aud clopotul bisericii când bate
mă pierd în sunetul lui rătăcesc kilometri nesfârșiți
pot să mă legăn în sunetul lui să împietresc acolo
eu am biserică lângă bloc mai întâi a fost înălțată biserica
din lemn acum crește una de piatră cu un turn măreț și o
cupolă din cărămidă roșie
m-am mirat trecând pe lângă ea și făcându-mi cruce
am zis ce meșteri pricepuți. fac ziduri mișcătoare destul ca
să îmi imaginez fiecare biserică cum își curbează gâtul
pentru a privi dedesubt
mă împart în două stau și lângă zid și lângă clopot
nu pot spune ce imperiu al milei
mă înconjoară
pe măsură ce mi se amestecă bătăile clopotului în carne
seamăn mai mult cu mine
cea văzută în corp
sunt sigură de existența unui transfer de energie
de parcă aș fi înghițit sfârșitul zilei
și pieptul care spune: pliați aici tăiați aici
nu vedeți că aceste coaste ascuțite doresc să se încurce?
plouă peste o zi întâmplătoare
sunt ușor de spart spune ultimul rând dintr-un poem
odată am plâns pentru un sfârșit epic așa că prefer
descrierea afară plouă îmi iau umbrela
îmi place să ascult ploaia într-un decor nou
scriu despre ploaie și despre locul unde ajungi după ce
străbați jumătate din oraș jumătate de viață și te trezești
din senin sub nori grei
înseamnă să fii singură un pic mai mult
poezia în care plouă
îmi trec degetele greblă prin interstițiile ploii
iau pe limbă stropi dulci
și inima bate vie sub o pelerină roșie
astăzi altădată atunci
odată am plâns pentru un sfârșit
n-am putut împrumuta nimic din viitor
o altfel de ploaie pe care nu îndrăznești să o atingi pentru
că se rupe
ceva deschis dacă nu în tine atunci peste tot știu să mă
minunez de asta
o numesc culoarea universului peste zile întâmplătoare
(selecție din volumul „nu m-ai scos din coasta ta/ non mi hai tirato dalla tua costola”, Editura Grinta, 2023)
Rodica Brad Păuna
Nota redacției: Volumul doamnei Rodica Brad Păuna, „nu m-ai scos din coasta ta/ non mi hai tirato dalla tua costola”, a fost distins cu Premiul Editurii Valea Verde la ediția din anul 2023 a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighet.
Adaugă comentariu