despre poezie și alți demoni
poezia poate să te înjure, să te dea cu capul de pereți
și să zică ce nimeni nu ar avea curaj
versurile sunt înseși trupurile oamenilor sau ce mai rămâne din sufletul poetului în cauză
dar unii copii nu au fost învățați că toate corpurile sunt frumoase
nimeni nu ne-a învățat nici pe noi despre Sofia Nădejde, capul plecat va fi întodeauna tăiat, sau că bărbații au voie să aibă sentimente
poezia te lasă să dansezi balet când toată lumea îți povestește despre noua piesă rock
stimabila nu are limite și dacă ar vrea ne-ar putea face una cu universul (un fel de bătaie la nivel emoțional)
nimeni nu ne-a învățat că nimic și tot ce ne-nconjoară-i poezie, că Maiorescu era un misogin sau că sufletul nu are gen
poezia urlă
poezia e colțul de la pâine pe care nu ești obligat să-l mănânci dar totuși simți că nimic nu ar mai merge bine în ziua respectivă fără el
poezia iubește, și poezia e însăși iubirea
iar noi știm că „self love” e o componentă foarte importantă în zilele noastre
nimeni nu ne-a învățat să înțelegem poezia și nimeni nu o înțelege
poezia dă cu pumnul în masă, se revoltă și peste două minute te servește cu un ceai de mușețel (poezia e un tată)
poezia e iubire
poezia intră în oase
***
nu văd nu aud, simt
o mamă îi promite fiicei ei că o să-i rupă turta când o să facă 2 ani
eu mă gândesc că n-am apucat să-ți spun nicodată că te iubesc
toată viața am murit pe dinăuntru
iar acum am ocazia să mor și pe dinafară
și mi se strânge stomacul numai la gândul ăsta
văd granița de pe geam. eu stau la căldură.
plâng de parcă aș ajuta. sunt la 10 minute de graniță. plâng.
fetița are 1 an și 4 luni
eu n-am apucat să iubesc cât aș fi vrut. sunt speriată:
nu de război, nu de arme, nici măcar de moarte;
de copilul născut într-un metrou, de cuplul căsătorit în război și cu un război
mi-e frică de puterea pe care o emană inima lor
pieptul mi s-a rupt și ochii mi-au fugit pe Marte
iar asta e doar declarația unei narcisiste
care n-are curajul să intre pe rețelele de socializare
pentru a evita orice imagine care ar putea-o lua din lumea ei de basm
o lașă care crede că dacă nu se uită, moartea nu există,
dacă se întoarce cu fața la perete, bau-bau nu mai vine de sub pat
mie nu-mi ajunge timpul să-mi umplu sufletul de iubire,
iar mamei din vamă nu-i ajunge o „eugenie cu cremă de cacao și multă cremă de cacao”
pentru a-și hrăni copilul care e prea mic pentru a ști ce e un molotov
sau de ce un nene chel cu probleme emoționale crede că tot ce vrea i se cuvine
el:
„mami, mami, eu vreau Ucraina” dar el n-a ajuns niciodată să mănânce o eugenie timp de 2 zile
dar eu
„mami, mami, sunt o fricoasă” și tot ce știu e să scriu
fetița va avea turtă la 2 ani
iar eu o să apuc să-ți spun cât te iubesc
***
ea e vinovata
scrie Nicoleta scrie scrie scrie
sau urlă (depinde ce preferi )
transpune liniile alea aranjate precar numite litere
și fă ceva cu ele!! rezolvă problema asta
hai cere validare emoțională din partea tuturor
„da nicoleta ce scrii tu e bine e poezie”
când eu îți spun clar că singurul moment de apogeu al creierului tău este atunci când dormi
așa că dormi până vei scoate ceva ce-ți va crăpa inima
scrie despre mitul lui Cain și Abel în care tu ești și invidie și ură și Cain și Abel și zeu și slugă
dormi până când creierul va tăcea o dată din gură
tu nu poți să citești nu vezi nu auzi nu simți
„taci naibii să pot vorbi și eu” și știm bine că n-o s-o facă
tu scrii gândești trăiești mori vulgar „atunci crapă”
o de-aș putea să mă rostogolesc pe-ascuns în mintea ta
s-o fur și s-o arunc la câini, s-o roadă ca pe inimă
(inima a fost considerată vulgară de la început bineînțeles)
aș arunca-o
la câini
dar tu nu te lăsa
scrie scrie scrie Nicoleta până când
până când?
Nicoleta GIURGI
clasa a XI-a B
C.N. „Dragoș-Vodă”
Excelent!
Vă mulțumesc mult!