Actualitate Cultură Diaspora Editorial Fără categorie

Presa în actualitate: convorbiri jurnalistice în Maramureșul de pe ambele maluri ale Tisei!

image_printPrinteaza

După întâlniri, mai dese ori mai rare, cu jurnaliști români – și nu numai – din jurul granițelor țării, conducători ai UZPR (Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România) au ajuns, zilele trecute, și la românii de peste Tisa. Miercuri (12 februarie a.c.) dimineața, dl. Doru Dinu Glăvan – președintele Uniunii și ziaristul Miron Manega – purtătorul de cuvânt al acesteia, însoțiți de Adrian Marchiș de la Radio România, președintele Filialei Maramureș a UZPR, au trecut prin Sighet. De data aceasta doar au trecut, dar au promis că, în curând, vor veni aici pentru o întâlnire cu tinerii de la revistele „AXA” și „Iluminări”. Și s-au oprit la Slatina (Solotvino), în Ucraina, unde s-au întâlnit, pentru prima dată, cu ziariști din presa scrisă, radio și televiziune, dar și cu reprezentanți și conducători ai unor asociații culturale de acolo, din Transcarpatia. Oficiul de gazdă primitoare l-a făcut primarul localității, dl. Gheorghe Uhali. Întâlnirea a fost onorată și de prezența domnului Florin Pîrvu, consulul României, care și-a declarat întreaga disponibilitate pentru a sprijini activitățile de acest gen. Au mai participat ziariștii sigheteni: I. Ardeleanu-Prucu și Florentin Năsui. Preț de câteva ore au avut loc aici discuții deschise, fără nici un fel de reținere, și de o parte și de alta, despre situația și starea îngrijorătoare pe care o traversează, despre ce se face și, mai ales, despre ce ar trebui și s-ar putea face pentru a o îmbunătăți. Timpul de emisie în limba română este tot mai scurt, baza materială tot mai precară, personalul tot mai puțin și susținerea financiară tot mai subțire. Una dintre soluțiile care au prins contur pare să fie aderarea acestor jurnaliști la UZPR, o soluție care s-ar putea traduce în: „Ajutați-ne, ca să vă putem ajuta!”. Dar s-au mai discutat și altele. Primarul a promis, și el, să se angajeze mai ferm și să-i antreneze și pe ceilalți primari din celelalte comunități românești. Și, în final, ca un semn de firească recunoștință, celor care de mulți ani stau aici, la nordul cel mai de nord, pe baricadele limbii și culturii române și sunt hotărâți să meargă mai departe, conducerea UZPR le-a acordat prestigioasa Distincție „Credință și Loaialitate”, pe care au primit-o: Geta Marina, Elvira Chilaru, Ion Huzău și Ion M. Botoș.

În după-amiaza aceleiași zile Doru-Dinu Glăvan și Miron Manega s-au întâlnit la Baia Mare cu membrii Filialei UZPR Maramureș și au discutat despre problemele care stau azi în atenția jurnalistului, despre activitățile pe care UZPR și le-a propus pentru acest an și despre alte chestiuni specifice unei uniuni care vrea să fie o prezență vie și constructivă în societatea românească de azi și de mâine.

prof. I. Ardeleanu – Pruncu

NR: În fotografie, de la stânga la dreapta, M. Manega, D.D. Glăvan, F. Pîrvu, Gh. Uhali și A. Marchiș.

Foto: Florentin Năsui

oferta-wise

1 Comentariu

Click aici pentru a comenta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Cat de vitregi sunt istoriile oamenilor, cu ei insisi ! O apa nemiloasa separa si desparte familii, o mare multime de localitati cu prieteni, cu oameni de aceeasi natie, cu trairi diferite, cu programe si vieti fortuite, in dorinta sau nedorinta lor, in putinta si neputinta lor, de o parte sau de alata a acestei „existente” reale, separatoare. Uneori, mai ales in alte timpuri, isi transmiteau vorbe, dorinte, urari si „imbratisari” de pe un mal pe altul ! Nu stiu ce zeu sau zei aranjeaza astfel lucrurile, starile ?! De o parte si de alta a acestui „zid separator” lichid, sau altfel de ziduri, devii obligat sa te imbraci la fel, sa vorbesti la fel, sa citesti si scrii la fel, pana si chiar sa gandesti la fel, sa traiesti in acel program stabilit, rigid, cu simtiri si sentimente altele decat cele alor tai. Acestea reprezinta un fel de „intemnitare” a celor aflati prin preajma acestor borne separatoare, mai apropiati sau mai departati. Romania a fost si este un stat mult tolerant in aceste vecinatati, pe toate imprejurimile, eliminand aproape total aceste diferentieri impuse, lasandu-le in libertate deplina, dar, din pacate, de cealalta parte a unor astfel de vecinatati, dupa „naravuri” stravechi, cunoscute si bine stiute, dureros reamintite, rigiditatea este mare, uneori dusa pana la absurd si in alte zone statale, mai departe de noi, determinand acele „blindaje” care formeaza zone umane „pestrite”, determinate de o asimilare fortata, in diferite coloraturi si comportamente de manifestare.
    In prezent ma aflu in USA, rezident, cu multime de state componente, trecerea dintr-o parte in alta, dintr-un stat in altul fiind fireasca, in mod practic, cel ce le tranziteaza nici nu le observa, acele diferentieri bizare nu exista in vecinatatea lor, fortuiri introduse, in tot nefirescul lor, nici nu se observa acele borne avertizoare, sperietoare, „intemnitarile” de care vorbeam nu exista si nu stiu daca au fost, cand si cat au tinut. Nu stiu cand si cum vor dispare aceste diferentieri pe spatii relativ restranse, cata vreme pustile, tunurile si tancurile, rachetele tot mai perfectionate, se ingramadesc pe aceste linii separatoare de state!

oferta-wise