O instituție care se respectă este foarte atentă la acest aspect deosebit de important pentru mesajul transmis către „masele” impropriu numite „societate”.
Avem destule exemple cînd omul de la conducere, numit „șeful”, se comportă ca un „jupîn”! Iese la t.v., în prime time și cuvîntează! Nu trec 24 de ore că și apare „trimisul”, tot la ore de maximă audiență. Ca să „decodeze” spusele „prostului”, cum ar veni… Vrea să „dreagă busuiocul” ofilit de guristul îngîmfat! Ne explică, extrem de neconvingător, cum că „noi n-am înțeles bine, de proști ce sîntem și de ranchiunoși patentați din tată-n fiu, fir-ați ai dracului de cîrcotași”! Evident, nu folosește aceste cuvinte. Dar scrîșnește din dinți de le sare smalțul prin ecran pînă în camera în care privitorul stă gură-cască, sorbind spusele unui „povestariu” mai abitir decît se sorbea odinioară „Milcovul”, trecut în uitare de „Jack Daniels”, un venetic sosit cu țîfne de peste ocean. De fapt „un coțcar al timpurilor noi”! Care, văzînd că-i merge, o ține langa. Nimeni nu-l pune la punct pe gurist. Și chiar dacă îndrăznește vreunul s-o facă, el are obrazul atît de tăbăcit încît tovalul crapă de invidie că a scăpătat văzînd obrazul de parvenit întrecîndu-l în nesimțire.
Așa cum apărea Vasilovici, avînd mereu spasme de vomă în timp ce „decoda” spusele unui Manole (altul decît cel cu Ana, dar mai aproape de Caiafa, după cum se zice…)
Jandarmeria Română a băgat la cap cum stă treaba, nedorind (ÎNCĂ!) un eșec prin repetarea acestei greșeli abominabile…
Cercetătorii englezi au găsit răspunsul ȘI la această problemă, nerezolvată pînă în prezent. Pentru a corespunde postului, purtătoarea de cuvînt trebuie să posede o pereche de buze de vis și/ sau un sutien „generos”, purtat sau nu pe sub uniformă. Ambele dotări însemnînd o calificare ireproșabilă. Evident, riguroși de felul lor, cercetătorii englezi au motivat totul astfel:
1. Buzele frumoase conferă calitate și claritate deosebite în exprimare pentru ascultătorii fascinați, care le „sorb cuvintele de pe buze” datorită unei voci inducînd o senzație de acută „catifelație”, ca de „bumbac” mătăsos mîngîiat ușor în hala de reproducere a materialului care să-i ateste calitatea de neuitat…
2. Sutien generos, dovadă a plămînilor bine dezvoltați, asigurînd receptarea clară a mesajului. Fără a clipi, ascultătorii înțeleg instantaneu ce și cum…
Atenți la tote detaliile, cercetătorii englezi, riguroși și scrupuloși cum îi știm, au extins cercetările constatînd că, în locurile prevăzute cu astfel de purtătoare de cuvînt, șefii sînt mult mai relaxați la plecarea acasă, fiind mult mai amabili cu subalternii.
Tot ce ai de făcut ca „purtătoare” este să te scoli dimineața devreme pentru a ajunge la timp la „punctul de lucru”. Altfel, grăbită fiind, riști să pui în poșetuța de firmă avînd preț prohibitiv, niște pliculețe de „pudră” care, din cauza culorii lor, pot fi lesne confundate cu niște „prafuri pentru mama-mare”!… Așa încît cafeaua dă ochii peste capul cu care s-a izbit de toți pereții care au urechi!….
Cum un necaz nu vine singur niciodată, mai poți fi oprită în trafic la un control de rutină bine pus la punct dar efectuat cu totul „întîmplător”…
Cît de „întîmplător” afli doar atunci cînd, pe postul tău, rămas liber, a aterizat (cum a fost și în cazul tău!) o nouă „purtătoare de cuvînt”.
Una mai tînără, cu buze frumoase, plus sutien avînd cupa ceva mai generoasă decît o aveai tu.
(Că așa cere postul… Purtători de „vorbe de cl(o)acă)”, cum le este felul, șefii vor tăcea chitic, avînd glota blocată de emoție, nemaicuvîntînd către gloata rămasă gură-cască…)
Nicolae Rădoi
Foto: M. Y
Adaugă comentariu